Cum te duci spre Saint Remy sau Arles o fortareata care domina toata zona iti atrage atentia – Les Baux de Provence. Suspendata pe stanca, si parca in timp, vechea cetate medievala atrage milioane de turisti. E unul dintre cele mai frumoase sate din Franta, asa ca, daca ajungi in Provence, nu-l rata. Pentru noi a fost unul dintre cele mai faine locuri pe care le-am vazut in Provence, nu doar satul-cetate, ci si ce-i prin jurul lui.
Les Baux de Provence e un satuc ce isi are locul, de sute de ani, intr-o cetate cocotata in varf de deal, la peste 200 de metri altitudine. Initial am crezut ca cetatea e „locuita” doar de turisti si de comercianti. M-am inselat. Casele, sapate in piatra, gazduiesc putinii locuitori care, marea majoritate, traiesc din turism. Aproape fiecare casa isi etaleaza „opera”: ceramica, tablouri, vin, ulei de masline, ierburi de Provence, dulceturi, miere de albine…Ca sa va dati seama cat de mic e satul va spun ca are 421 de locuitori. Si ca sa va dati seama cat e de frumos va arat niste poze.
Cu atatia locuitori talentati evident ca Les Baux de Provence e locul ideal pentru cumparaturi. Daca vrei suveniruri, cadouri, produse traditionale, acolo le gasesti.
Noi am hoinarit de trei ori prin cetate, prima oara am prins un fel de circ, cu animale si fara, a doua oara am urcat si coborat pe scarile care leaga dealurile intre ele si te duc pana sus in sat si inapoi, printre hoteluri si livezi de maslini, a treia oara ne-am plimbat doar pe stradutele din mica cetate, desi mereu a fost aglomerat, de fiecare data a fost o plimbare placuta, locul e foarte pitoresc. De sus, de pe zidurile vechii cetatii, poti admira o bucata buna de Provence, se vede pana haaat departe.
Un sfat prietenesc, daca ati ajuns la Les Baux, musai sa treceti prin Fontvielle, e la cel mult 15 minute.
Provence encore une fois: Fontvieille
In toate pliantele de promovare si pe toate site-urile francezii il asociaza cu Daudet, scriitorul a locuit acolo o perioada. Cum era de asteptat, odata ajuns in orasel indicatoarele te trimit spre Moara lui Daudet, castelul lui Daudet, mai e si o manastire, si un amfiteatru…Toate astea insa palesc pe langa ceea ce mie mi s-a parut adevarata atractie: castelul de la intrare.
E privat, poate si de aia nu e foarte promovat, dar e superb. L-am vazut de cum am intrat in localitate, dinspre Les Baux. Domeniul, nu castelul, care e ascuns intre copaci, vii, maslini si trandafiri. De fapt domeniul cu totul e extraordinar de frumos, nu neaparat cladirea. Am vazut portile imense, elegante, si dupa ele, drumul ingust strajuit de copaci. Nu stiam daca se poate vizita sau e casuta vreunui mostenitor cu bani. Se poate, e deschis zilnic pana la 19.00 (duminica nu, si bogatii trebuie sa se odihneasca). Am intrat asadar, printre copaci, vie si maci, spre Chateau d’Estoublon. Dupa copacii inalti si slabi ca niste domnisoare sfioase am dat de altii mari si stufosi si dupa ei …
Cum o fi sa stai acolo? Lanuri de verde, sute de copaci, castelul vechi, hectare de vie, livada de maslini, bisericuta din piatra, lacul, mii de trandafiri, mirosea bestial peste tot, mesele si scaunele cochete pierdute printre ei…
Oricine poate intra chiar si numai pentru o vizita. E si un restaurant (preturile sunt cam ca peste tot), si o ceainarie, si un butic cu o multime de chestii faine, n-ai cum sa pleci cu mana goala, cel putin noi n-am reusit, chiar daca preturile sunt cam maricele. Vin, ulei de masline, otet, piper de toate culorile, dulceata, tapenada, toate, cred, productie proprie. Plus o multime de obiecte decorative.
Inainte de a intra in paradis ne-am plimbat un pic prin oras. Simpatic. Casele vechi sunt aproape toate facute din piatra (se pare ca sunt niste cariere in zona, aceeasi piatra ar fi fost folosita la amfiteatrele din Arles si Nimes, la castelul din Tarascon). Stradutele inguste, si ele pietruite, te poarta pe la boulangeriile colorate, pe la magazinele cu produse traditionale, spre piata din centru, dominata de biserica veche si populata de cateva terase.
Am mers si la „ambasadorul” localitatii, moara lui Daudet. Sunt indicatoare, cam 5 minute cu masina, sau la pas, din centru, aproximativ 15 minute. De la moara, prin padure, am mai dat peste alte 4 mori, nu la fel de celebre si cam in paragina, si apoi e Chateau de Montauban. Era peste tot pomenit asa ca am zis sa-l vedem. Nu se compara cu raiul de la Estoublon, dar acolo a stat Daudet. Am plecat apoi spre apeductul roman, ce-a mai ramas din el, e cam la 10 minute de Fontvieille. Ascuns dupa dealuri si dupa o livada de maslini, pare si el parasit, e partial cazut la pamant (cred ca piatra o gasiti pe la casutele din zona), dar exista bucati care s-au pastrat aproape integral. Si daca acum e aproape o ruina, la vremea lui a fost impresionant. Ghidul din Arles se referea la el ca la the greatest known concentration of mechanical power in the ancient world. Se pare ca erau doua apeducte, paralele, care transportau apa potabila din Alpilles spre Arles. Si alimentau si moara de apa din zona, cu 16 roti, „cuptor” ce scotea paine inca de la sfarsitul secolului 1 (ar fi avut o capacitate de 4,5 tone de faina pe zi!)
Mai e si un muzeu prin zona, l-am sarit. Si nici la Abbaye de Montmajour nu am mai ajuns. Daca ajungeti prin zona vara, puteti vedea imprejurimile cu trenul, le petit train des Aplilles, un tren mic si colorat, face naveta, taras grabis, intre Arles si Fontvieille.
La cel mult 10 minute de Les Baux e Maussane les Alpilles, mic, simpatic, cu magazine si boulangerii frumos colorate, are o piata in care cateva terase se inghesuie langa biserica veche, Sainte Croix. Mai e numit si satul cu mii de fantani, noi am vazut doar doua. Les Baux, Fontvielle si Maussane fac parte din Parc Regional des Alpilles. Zona nu iese in evidenta prin ceva extraordinar, ci mai degraba prin simplitate, un fel de viata la tara a la France. Case vechi, mici si inghesuite, cu flori la geam si greieri pe pereti, stradute inguste, pietruite, livezi de maslini, vii, ferme, verdeata cat vezi cu ochii si, in departare, niste munti mai mititei: Les Alpilles.
PS: Le Baux de Provence e la aproximativ o ora de aeroportul Marseille Provence. Vechea cetate e la un sfert de ora de Saint Remy, la 30 de minute de Arles, la mai putin de o ora de Salon de Provence si Avignon, la aproximativ o ora de mers cu masina e Gordes si alte sate superbe din Luberon. Daca mergeti cu masina, se poate parca gratis pe marginea drumului, la una dintre intrari, la cealalta am platit 4 euro parcarea, mai sus un pic, mai aproape de castel, era 5, tarif unic, nu conteaza cat stai. Cetatea poate fi vizitata gratuit, pentru spectacole trebuie sa cumparati bilet. Va las site-ul oficial.