De cand asteptam eu piata asta! Am trecut de nu stiu cate ori pe langa L’Isle sur la Sorgue, dar mereu am zis, nu, nu acum, pe 5 august venim, ca atunci e piata pe apa. De fapt e in fiecare an, in prima duminica din august.

Nici nu am intrat bine in oras ca ne-am impotmolit in marea de masini si oameni. Nu ma asteptam sa fiu singura care vine la celebra piata, e foarte cunoscuta si printre localnici si printre turisti, dar nici chiar asa. Ne-am dat repede seama ca ajungem mai degraba pe jos, decat cu masina, asa ca ne-am apucat de cautat loc de parcare. Chin. In primul rand ca nu prea poti sa te misti, eram toti ca un sir de melci, in al doilea rand ia parcarea de unde nu-i. Sunt locuri, dar nu atat de multe incat sa faca fata valului de amatori de piata. Am avut noroc chior, am gasit un loc, chiar la cativa metri de intrarea in oras, pe dreapta, la niste cladiri administrative, apoi, pe jos, catre piata. Adica spre centrul oraselului, pe unde trece riul Sorgue, un Sorgue verde aprins, limpede si nu prea adanc.

Dupa cel mult 10 minute de mers lejer, incep sa se zareasca tarabele colorate. Doar ca erau pe malul apei. Dezamagire. Unde-i piata pe apa?, pe apa!, nu pe langa apa!, ca eu asa stiu, eu asa am citit, eu asa am vazut! Ne-am luat dupa riul verde si am ajuns unde trebuie. Slava Domnului, ca altfel nu stiu ce se intampla.

Barci mici, negre, pline de bunatati provensale, plutesc pe apa verde, ce straluceste in soare, impinse in fata de un un bat lung manevrat de un nene simpatic in costum traditional. Barcile se numesc nego-chin, iar „motorul” ce le pune in miscare se numeste partego. Nego chin, in provensala, inseamna caine inecat. Stati linistiti, nu se ineaca nimeni, doar ca barca e atat de instabila incat nu numai ca se umple cu apa, dar isi mai si arunca uneori „soferul” la un loc cu pestii. Erau folosite odinioara de pescari, acum sunt utilizate doar in scop turistic. La fel si piata plutitoare, e organizata mai mult pentru turisti si pentru a tine in viata un obicei vechi si frumos. Dar asta nu inseamna ca nu poti face cumparaturi. Analizezi marfa, te decizi, si ii faci semn comerciantului care trage barca la mal sau chiar coboara, apa e cel mult pana la genunchi.

Au cantat, au desfacut sampania, apoi veselia s-a mutat pe pamant, in piateta de langa pod unde doamnele care vindeau legume si fructe au aratat ca se pricep si la muzica. Rasunau in tot oraselul Edith Piaf si o multime de cantece traditionale. E foarte frumos, va recomand sa o luati in calcul, daca planuiti o vacanta in Provence, chit ca luna august aduce o multime de turisti in Sudul Frantei si preturile la cazare cresc simtitor. 

 

Piata de langa apa a tinut inca vreo doua ore, tot centrul era plin de tarabe cu de toate pentru toti si pe langa nelipsitele chinezarii, gasesti lucruri deosebite, made in Provence (sa ma laud un pic, mi-am luat o rochita foarte draguta si am gasit si niste biscuiti senzationali, macarons provensali, geniali!, mai buni ca aia de Paris).

Isle sur la Sorgue are insa farmecul ei si fara piata plutitoare. Sorgue-ul care isi face loc printre case vechi, taiat de o multime de poduri, e mereu „invartit” de rotile uriase care odinioara erau folosite pentru fabricarea hartiei. Tot datorita canalelor oraselul mai e numit si Venetia provensala (la fel si Martigues, sunt doua Venetii in Provence). Mai e si o biserica in centru, Notre Dame des Anges, foarte frumoasa, si o multime de magazine de antichitati. Un alt lucru pentru care oraselul este celebru – in fiecare an, de Pasti, la Isle sur la Sorgue, are loc cel mai mare targ de antichitati din Provence, peste 500 de participanti, zice oficiul de turism. E si un parc ce parea dragut, parcul Gautier, zic parea pentru ca era inchis, cred ca era in renovare, si am trecut razant pe langa un muzeu al papusilor, nu ne-a pasionat. E foarte pitoresc locul, merita vizitat oricand.  

Daca ajungeti la Isle sur la Sorgue, mergeti si la vecinul Fontaine de Vaucluse, e la aproximativ un sfert de ora. La o aruncatura de bat e Saumane-de-Vaucluse, cunoscut pentru priveliste si pentru castelul medieval. 

 

L’Isle sur la Sorgue e la 40 de minute de Avignon, la cel mult 20 de minute de Cavaillon, si la aproximativ o ora de Aeroportul Marseille-Provence, cu masina. De la aeroport nu stiu sa existe curse directe catre L’Isle sur la Sorgue, dar vad ca se poate merge cu autobuzul pana la Salon, sau cu trenul pana la Miramas, si de acolo alt tren catre orasel, va las link-ul cu tarife si ore. 

Satele Luberonului sunt la cel mult jumatate de ora, cu masina, daca aveti timp, nu le ratati, sunt deosebit de frumoase. 

 

PS: apropo de parcare, daca nu gasiti nimic la intrare sau in zona garii, incercati spre hotel Les Nevons, langa el sunt doua parcari foarte mari si e aproape de centru.