Am discutat cu o mulțime de oameni anul ăsta despre Provence, sudul Franței, lavandă, coasta de Azur. Si am realizat că deși am scris o mulțime de articole despre Provence, tot n-am zis tot. Tot recomandând sate, trasee, restaurante, plaje, realizez că am omis niște lucruri. Plus că unele articole sunt vechi și parcă nu-mi mai sunt pe plac, că na oamenii se mai schimbă. Nu mai des ca WordPress u ce-i drept, că e și asta o treabă, după atâtea update-uri, plus temă schimbată, ca să nu mai zic de trecut de la blogspot la wordpress, postările nu mai arată cum le gândisem eu. Așa că o să vă mai plimb un pic prin Provence în următoarea perioadă, de data asta virtual și eu și voi, și o să mai modific din postările vechi (pe unele le-am modificat deja, mai ales că avem și logo acum).
Vreau să revin cu detalii despre Coasta Albastră (cote bleue), asta apropo de cum vezi Sudul de Franța, sau Provence și lavandă, fără mașină. Că unii m-au întrebat dacă e musai să ai mașină. E de preferat, dar se poate și fără (cu limitările de rigoare, îmi mențin părerea că Provence, Toscana, Umbria, Cotswolds, se cunosc mai bine cu mașina). Se poate și fără mașină, mai ales dacă stai un week-end, de exemplu, deși, din nou, Marsilia e de city break, la fel și Aix sau Avignon, dar un week-end în Provence e …sacrileje. Oricum, e mai bine decât deloc.
O să revin cu detalii despre Verdon și Luberon, e o amică acolo zilele astea și mă torturează zilnic cu poze și check-in-uri. Și apoi, v-am mai zis, sunt două regiuni de vis, de neratat în Provence. Toată lumea care trece pe acolo îmi zice gata, nu mai plec, aici mă mut, ok, am la cine veni în vizită:-p Nu mă mir, ăsta e efectul Luberon/Verdon, apropo de ce spunea și Peter Mayle.
Nici până în ziua de azi n-am scris despre Tarascon, vreau să revin la plaje, la ce vezi lângă Marsilia, la Route des Cretes, la pădurea de lângă Port de Bouc, unde ieșeam la alergat, la satele și orașele pe unde am colindat doi ani de zile. Multe vreau eu, sper să și scriu, să nu rămân numai cu vrutul.

Gordes, Luberon

Roussillion, Luberon

Lourmarin, Luberon

Bonnieux, Luberon

Manastirea de langa Gordes – Notre-Dame de Sénanque

route des Crêtes

Gorges du Verdon
Mai multe poze pe pagina de facebook a vacanțelor. Dacă ți-a plăcut acest articol și vrei să fii la curent cu noutățile, abonează te la newsletter. Merci beaucoup:)
PS: gasiti o multime de povesti din Provence la sectiunea cu acelasi nume sau folositi butonul de search
Pfff….m-am speriat cand am citit titlul :)))))) Credeam ca te re-muti en France :D.
Doamne ce pofta mi.ai facut de Franta! Ce amintiri! Eram studenta la Dijon cand am vizitat sudul tarii. N.aveam carnet si cu atat mai putin bani de inchiriat masina. Insa, eu si prietenele mele, am hotarat ca trebuie sa sarbatorim finalul de an universitar frantuzesc pe coasta. Sa ne luam ramas. bun asa cum se cuvinte de la tara.
Am economisit bani vreo doua-trei luni pentru asta. Seara, la camin, mancam paste (mi.au trebuit vrei trei ani dupa absolvire sa imi fac curaj sa mai pun gura pe paste ), iar la pranz nu ieseam din mancarea de cantina. Singurele placeri permise erau iesirile de sambata sau de duminica, in functie de cum ne trezeam, la cafea si croissant la terasele din centrul orasului.
Si uite asa am strans ceva arginti, ne.am facut rezervare la un hostel in Cannes si am luat trenul spre Sud. Am facut vreo patru.cinci ore, nu.mi aduc bine aminte, dar eram atat de entuziasmate incat nici n.am simtit cum a trecut timpul. Dupa ce ne.am cazat intr.o camera cu vreo sase paturi de zici ca eram in tabara la Navodari, ne.am scos hartile si ne.am stabilit traseele. Am mers cu trenul dintr.un oras intr.altul si cu autobuzul prin sate. Am vazut Marseille, am mers de la St Tropez la Monte Carlo, de la Nise la Antibes si apoi la Grasse, satele cu fabricutele de parfumuri si cu lavanda. Superb! Ne opream in fiecare loc sa gustam delicasele locale si sa bem vinuri provensale… Ne intorceam seara frante si ne asezam pe plaja din Cannes. Ne bagam picioarele in nisip si mainile in mare, nu ne mai trebuia nimic.
De asta n.are Franta termen de comparatie pentru mine, din cauza amintirilor astora!
ce frumooos! vezi, is si eu buna la ceva, te am intors in timp :-p
si bine zis, de aia n are termen de comparatie nici pentru mine 🙂
Putin a mai lipsit sa cred, din titlu, ca te intorci pe bune :))
Laris, Bia – asta inseamna ca nu o sa ma mai credeti cand o sa ma re-mut pe bune? 😀 :))))