Dupa seara venetiana a urmat salonul nautic. Deci de la masti trecem la barci. Am facut si un tur al restaurantelor si numai bine am motiv sa va arat din nou orasul.

 

martigues11

 

Salon du bateau et des loisirs nautiques ii zice si e organizat anual, de vreo 9 ani, la sfarsitul lunii septembrie. Etang de Berre, lacul care leaga Martigues de Mediterana, s-a umplut de barci de toate marimile. Nu ma pricep, deci pentru mine erau toate la fel. Cu foarte putine exceptii.

Foarte multe erau de vanzare. Vreo 40 000 de euro…

 

martigues7.JPG martigues9.JPG martigues 1.JPG

 

Si daca tot vorbim iar de Martigues, intre timp am analizat un pic si restaurantele, din toate cele 3 cartiere. Va spuneam ca Martigues e formata din 3 cartiere mari – Ferrières, l’Île si Jonquières.

Mie cel mai dragut mi se pare l’Île, insula. E cel mai mic, cred ca si cel mai vechi, si cel mai pitoresc. Acolo gasiti si celebra Mirroir aux oiseaux  – un colt cu apa, barci colorate, restaurante si flori. Nu stiu daca zona a dat numele restaurantului sau invers, probabil ca invers, asa se numeste si restaurantul de langa apa. E un pic mai scump ca cele din Ferrieres sau Jonquieres. Meniul zilei e 18 sau 26 de euro, in functie de feluri. Nu am fost, in schimb vi-l recomand pe cel de vis a vis, La petite Venise, care e  jumatate in apa, jumatate pe pamant. Pe langa vederea la micul port dintre case se lauda si cu mancare buna. Au niste antreuri delicioase, un fel de tapas. Pe mine m-au cucerit cu o salade de chevre chaude. Initial am carcotit, ca nu-mi placea nimic (ba avea curry, ba nu era la gratar,etc), si mi-am zis – iar salata cu branza de capra! Da, dar cum n-am mai mancat nicaieri. Salata verde cu gogosari in sos, ou si jambon prajit. Iar branza era invelita in niste foi, cred ca erau brick uri, foile acelea arabesti. 12 euro o salata mare, 14 sau 18,50 euro meniul zilei, 15 euro puiul cu susan, intre 3 si 6 euro antreurile, 3 euro un suc. Cam 20 de euro de caciula, cu tot cu bautura. Nu e foarte ieftin, e adevarat.

De fapt cred ca restaurantele de pe insula sunt cele mai scumpe. Pe langa cele din coltul cu barci si flori, mai exista unele peste drum de Ferrieres, mai bine zis peste apa, pentru ca terasele se etaleaza de-a lungul apei si se uita spre port. Cam 15 euro meniul zilei (un singur fel) sau 20-25 de euro (2 feluri si o cafea).

Cele mai ieftine mi s-au parut cele din Jonquieres. De la 9 la 15 euro, meniul zilei. Restaurantele sunt mai toate comasate in centrul cartierului, la capatul strazii Lamartine, e fantana in mijloc. Apropo de rue Lamartine, e strada de shopping. E plina de magazine. Nu va imaginati ca e foarte mare, Martigues e totusi un oras mic, si preturile sunt cam maricele.

In Ferrieres restaurantele sunt pe malul apei, linga port (e si unul la teatru, Theatre des Salins, cica e foarte bun, e un pic mai scump ca restul). In Ferrieres preturile sunt putin mai maricele ca in Jonquieres. Cam intre 11 si 18 euro meniul zilei.

Ce gasiti la meniul zilei? In general moules frites (adica scoici si cartofi prajiti, e traditional pentru toata zona de sud a Frantei, gasiti peste tot, mai ales vara), amestec de fructe de mare (in salata, pane sau la gratar), peste, gratar de orice fel si cartofi prajiti, mai au ei niste chestii care mie nu-mi plac deloc, deloc – un fel de hamburger a la France (hache ii zic ei, carne tocata, cruda, amestecata cu ierburi si ou, incalzita un pic). Important! Daca cereti carne, specificati bien cuit/bien fait, ca altfel…

 

Jonquières, martigues

In cazul in care ajungeti prin Martigues gustati vestita poutargue. Un fel de icre de peste (va zic din auzite ca nici eu nu am apucat sa maninc). Se fac si in Spania, Italia si Maroc, dar se pare ca la Martigues e altceva. E specific traditional pentru oras si se lauda cei din Martigues ca a lor e cea veritabila. Caviar de Martigues ii mai zic. De ce acolo e cea adevarata? Pentru ca se face din icrele unui peste care creste, se pare, doar in Etang bu Berre. Si e pescuit doar in anumite perioade. Zic localnicii ca e si foarte scumpa, tocmai pentru ca nu se gaseste mereu, dar si pentru ca putini sunt pescarii care mai prind pestele ala. E unul in Jonquieres, are o chestie ce se cheama cabana pescarului, linga un pod. Restul nu stiu ce-or prinde ca e plin de pescari, unul linga altul.

Icrele se lasa la uscat, cu sare, minimum 5 zile, se pare, si apoi se fac cu ulei de masline si lamaie. Dar am promis ca scriu si despre mancare, e in lucru. Textul, nu mancarea.

Fiecare cartier are si o biserica a lui. Cea mai draguta mi se pare tot cea de pe insula.

martigues, insula_fhdrmartigues12 martigues 3

Parcari – ca e complicata treaba cu parcarile in Martigues. In Ferrieres le gasiti linga port, pe margine, in spatele teatrului (e aproape de centru, Theatre des Salin), in spatele stadionului (la doi pasi de teatru), in zona oficiului de turism (un pic mai incolo de stadion) sau linga parc (Place des Aires). In Jonquieres cele mai multe locuri sunt la intrarea in cartier, imediat dupa podul care se ridica atunci cand trec navale uriase (cele din fata sunt cu plata, dar ultimele doua randuri, spre apa, sunt gratuite), sau sub podul mare care brazdeaza cerul Martigues-ului, pe malul apei. Pe insula...cam greu, mai bine parcati in celelalte doua cartiere, sunt foarte apropiate, podurile va duc dintr-unul in altul in 5, 10 minute (depinde unde vreti sa ajungeti). Cred ca cea mai mare parcare e cea de sub pod, inainte de a trece in Jonquieres.

Aproape toate parcarile sunt cu plata. De obicei se plateste doar pina la ora 19.00, apoi e gratis. Si foarte multe sunt gratuite si in weekend sau in zile de sarbatoare.

 

Mai multe despre Martigues, plus cum ajungeti – aici, iar orasul, numit si Venetia provensala, sub masca venetiana il gasiti aici.

 

martiues2.JPG