Ménerbes e un satuc cocotat pe deal in Luberon, zona mea preferata din Sudul Frantei. Desi e atat de mic, traiesc in el in jur de o mie de locuitori, e celebru. Si nu l-a facut celebru un francez, ci, culmea, un englez. De fapt cred ca omul si satul s-au facut celebri unul pe altul.

menerbes

 

Peter Mayle a venit in Provence cu gandul de a scrie un roman, nu despre regiune, dar a fost atat de cucerit de frumusetea locului incat nu a putut scrie niciun rand:

“…I found myself completely distracted – much more taken up with the curiosities of life in Provence than with getting down to work on the novel. The daily dose of education I was receiving at the hands of the plumber, the farmer next door, the mushroom hunter and the lady with the frustrated donkey was infinitely more fascinating than anything I could invent. ” (Peter Mayle, interviu pentru The Guardian)

Asa ca i-a trimis agentului sau o scrisoare smerita in care ii explica de ce nu poate sa scrie, ce anume ii distrage atentia. Raspunsul – daca poti sa scrii inca vreo 250 de pagini ca scrisoarea asta iti gasesc un editor care sa te publice. Si asa a aparut bestseller-ul A Year in Provence.

Desi cartea a determinat mii de britanici sa vina in Provence, unii ca turisti, altii ca proprietari (sute de englezi au resedinte de vara in Sudul Frantei), altii au venit si n-au mai plecat, majoritatea francezilor nu-l vad cu ochi buni pe englez. Acum nu stiu de ce ma mir, francezii si englezii…mai mult war decat amour. Cei mai multi au fost deranjati de criticile subtile sau dintr-o bucata care, se pare, se ascund printre randuri. Chiar vorbeam cu o cunostinta, frantuzoaica, care a citit cartea, si zicea ca, desi Mayle are dreptate in unele cazuri, i-a criticat prea cu superioritate, prea de sus, si nu era cazul ca un englez sa le explice francezilor cum sta treaba la ei acasa. Nimanui nu-i place sa fie criticat de straini, mai ales francezilor, si daca sugestiile si reclamatiile vin de la un englez…e prea de tot. Cartea a fost publicata in Franta mult mai tarziu, probabil dupa ce a devenit atat de cunoscuta incat nu putea fi ignorata.

Unii s-au bucurat de afluxul de turisti interesati de micul lor rai provensal, altii nu:

“I’ve been accused of causing everything from the village baker running out of bread to a surfeit of Germans in the cafe. These are crosses I have learned to bear.” (Peter Mayle pentru The Guardian).

Dar, am citit intr-un articol din L’Express, ca primarul, comerciantii si mai ales agentii imobiliari isi freaca mainile de multumire. Au si de ce. Menebres a devenit loc de pelerinaj. Si casa lui Mayle obiectiv principal. S-a trezit la usa cu fani din toata lumea. Pe unii i-a invitat la un pahar cu vin, cand veneau cite unul, maximum doi, dar in scurt timp numarul lor a devenit atat de mare incat casa s-ar fi dovedit neincapatoare si toate podgoriile din Luberon insuficiente.

 

In interviul din The Guardian britanicul povesteste cu umor cum s-a trezit cu un fotograf de la The Sun in curtea casei. L-a intrebat ce faci aici, ce crezi ca ai putea sa prinzi? Raspuns (il pun original ca suna mai bine): “Well. You never know. Someone might be naked.” Si asta se intampla in februarie cand pana si in Provence e frig, mai cald ca prin alte parti, dar cu siguranta nu-i de umblat in pielea goala.

Imi inchipui ce fata a facut cand i-au sunat la usa 20 de doamne din Japonia si l-au anuntat ca vizitarea locuintei lui e inclusa in pachetul de vacanta. Sau cand s-a trezit intr-o duminica dimineata cu un grup de turisti italieni in piscina din spatele casei. Si vizitele au continuat pina cand Mayle, suparat, si-a facut bagajul si a plecat in lume. Dar nu a putut rezista si s-a intors. Nu in Menerbes, ci undeva pe linga Lourmarin. A avut insa grija sa nu mai faca publica adresa exacta.

 

Si uite asa uitam de subiectul principal al acestui post – Ménerbes. Urcat pe deal, cu vii si livezi la baza, cu o biserica veche in varf, “vedeta” Luberonului are un farmec discret. Nu iese in evidenta cu nimc extraordinar, e de o simplitate surprinzatoare si poate ca tocmai simplitatea asta il face deosebit. Nu degeaba e pe lista celor mai frumoase sate din Franta. Are toate ingredientele Provence-ului: strazi pietruite, usi si obloane colorate, case vechi (unele abia se mai tin, dar sunt de vanzare si cred ca cer o avere pe ele), un castel la fel de vechi si o priveliste care te lasa fara cuvinte.

Nu e indicat sa urcati cu masina in oras, strazile sunt foarte inguste, in plus locul e foarte mic. Exista o parcare chiar la intrare.

Cele mai frumoase sate din Provence

m1.jpg m4.jpg m5.jpg m7.jpg m9.jpg m11.jpg m13.jpg m16.jpg m17.jpg

 

Alt rezident celebru: Picasso. Casa, construita in secolul 18, i-a gazduit pe celebrul pictor si pe Dora Maar (cunoscuta, biata de ea, mai degraba ca amanta si muza lui Picasso decat ca fotograf si pictor) in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Picasso a plecat, Dora Maar a ramas acolo pina in 1997 cand a murit. Am inteles ca acum casa e proprietatea unei asociatii din SUA.

 

 m1.jpg m13.jpg m7.jpg m10.jpg m14.jpg m2.jpg m24.jpg m28.jpg m33.jpg m35.jpg m4.jpg

 

Si ca sa vedeti ce efect poate avea Provence asupra unui om:

“If I didn’t have France I probably wouldn’t be able to do anything. It’s made more observant, more relaxed … It’s made me just a more peaceful guy. (…) I now appreciate much more the smaller things in life. I’m no longer interested in the trappings of wealth. I don’t want a new car. As long as the old Peugeot works, that’s fine.

We live a very simple life. (…)  I’ve surprised myself in that I’ve become a devotee of the simple life. One of my great pleasures is going down to the village on a Friday morning, which is a market morning, where we know the fish people, the cheese people, the flower people and we always bump into friends and then going down to the café in the middle of the visit and having a couple of pops before lunch. It’s the nicest possible way to spend a morning.” (Peter Mayle interviu pentru paris-expat)

By the way ati citit Un an in Provence?

 

PS: Menerbes e la aproximativ o ora, cu masina, de Avignon, Aix en Provence, aeroportul Marseille-Provence. Si daca ajungeti in satul lui Mayle, puteti da o fuga si pe aici – Oppede le Vieux (5 kilometri), Goult si Lacoste (6 km), Bonnieux (11 km), Gordes (10 km), Roussillion (18 km), Lourmarin (28 km).

Am povestit despre satele Luberonului pe blogul Adevarul