Si atat. Nu-mi vine in minte niciun titlu pe masura orasului asta fabulos. Daca aveti voi idei…bring it on. A fost prima oprire din vacanta de sarbatorita pe Coasta de Azur, dar l-am lasat mai la urma tot asteptand sa-mi vina inspiratia. N-a venit. Nu vrea si pace. O fi in concediu. Si eu cu legislatia muncii in Franta nu ma pun.
Dar, cu sau fara inspiratie, eram decisa sa-l postez ieri. Mi-am zis – ma trezesc de dimineata, imi beau cafeaua, mananc un croissant, si va arat frumosul si coloratul Menton. Numai ca filtrul de cafea mi-a incurcat planurile. Da, filtrul de cafea. Ce a facut? Ei ce sa faca si el…s-a stricat si, in loc sa curga in cana lui, a folosit drept recipient … box-ul de Internet. Deci Internetul meu a luat o supradoza de cofeina, a intrat in fibrilatii si dus a fost. E impropriu spus s-a stricat, ca niciun aparat nu se strica singur singurel, l-am stricat adica, pentru ca blonda l-a uitat acum ceva vreme pe plita. Incinsa. Va rog sa ma credeti ca nu-s mereu asa. Sper. Nu mai conteaza, s-a rezolvat. Culmea! in aceeasi zi. Adica sa rezolvi o treaba asa repede la francezi…e mare lucru, trust me.
Asadar Menton. E frumos. Frumos rau! Si va zic, daca ajungeti pe la Nisa, Cannes sau Monaco, mergeti si la Menton. Noi am stat doar o zi si am vazut orasul, fara sa intram in gradini, muzee,etc, insa are „marfa” pentru o saptamana. Mai ales daca e vara. Nu numai ca e plin de cladiri superbe, in culori vii, de gradini, muzee, si se etaleaza pe malul marii, deci e perfect pentru plaja, dar e si foarte aproape de locurile pomenite mai sus. La un sfert de ora de Monaco, la maximum 30 de minute de Nisa, si la vreo 45 de minute de Cannes. Iar la cel mult jumatate de ora sunt Eze, La Turbie si Beaulieu sur Mer, foarte faine toate trei, le gasiti la sectiunea Coasta de Azur.
Ce vedeti voi in poza de mai sus e centrul vechi. Un centru plin de case de culoarea mierii sau caramizii, taiate de strazi in deal, pietruite si inguste, format in jurul a doua biserici extraordinar de frumoase – basilique Saint-Michel si chapelle des Pénitents Blancs. Un pic mai jos e chapelle des Pénitents Noirs. Si in jurul acestui nucleu a crescut noul Menton, cu vile elegante, aproape toate cu piscina, soarele arde cu putere vara.
Arde si acum, in noiembrie. Noi am plecat de la 15 grade cu ploaie si am ajuns la 20 de grade. Cand am iesit din parcarea subterana (parking Saint-Roch/1,40 pe ora), chiar la plaja publica (plage du marche), am crezut ca visam. Un domn la bustul gol statea tolanit pe plaja, doi pusti se jucau cu apa, iar terasele erau pline de oameni in tricou. Un pic mai incolo doua doamne se prajeau la soarele de noiembrie. Doamne, ce oameni norocosi, sa stai in bucata aia de rai!
Dupa ce ne-am minunat de vremea buna, am mers alene pe faleza, am admirat castelul transformat in muzeu (Musee du Bastion, ultima opera a lui Cocteau), parcul care se termina in mare, portul. Dupa port incep plajele private.
Am urcat apoi spre vechiul oras. Si mi-a sarit in ochi o placuta – Rue du Vieux-Château. Sa mergem deci ca e un castel. A fost. Castelul e dus de mult, acum e cimitir. Si ce cimitir! Un adevarat ansamblu rezidential. Desertaciunea desertaciunilor…
Odinioara imi placea sa ma plimb prin cimitire, acum ma deprima. Deci nu vroiam neaparat sa intru. Insa cand am vazut ce-i acolo…Plus ca eram sigura ca privelistea e grozava. Si e.Vesnicia are locuri in fata. De sus, de printre mormintele opulente, se vad Menton, marea, muntii si un pic de Italia.
Unele sunt adevarate palate ce adapostesc fosti printi, generali, oameni celebri. Printre ei, inventatorul rugby-ului, William Webb Ellis.Ne-au atras atentia mingile de pe mormant. Habar nu aveam ca sportul acesta a aparut pentru ca un sportiv s-a gandit ca ar manevra mingea mai bine cu mana, decat sa tot alerge dupa ea si sa se chinuie sa o stapaneasca din picior. Desi e cam logic…
Cimitirul e parca impartit pe „cartiere”- rusi, americani,englezi, francezi. O groaza de straini, cu bani, ispititi probabil de vremea buna si la vie en rose.
Va ziceam ca Menton e plin de gradini. Sunt 8 in total, dintre care 3 private. Hectare intregi de verde, gandite si amenajate de arhitecti si peisagisti cunoscuti. Noi am vrut sa vedem Fontana Rosa, casa lui Blasco Ibanez. Am urcat niste scari ce pareau interminabile. Degeaba. Ajunsi acolo am aflat ca gradina si casa pot fi vizitate doar cu programare la oficiul de turism. Si nu oricand, numai lunea si vinerea. De fapt cam totul e cu rendez vous, unele gradini pot fi vizitate doar miercuri, altele toata saptamana cu exceptia zilei de joi, biserica vad ca e la fel. Mai bine consultati programul ca sa nu patiti ca noi. Din cite am vazut, din exterior, gradina e chiar faina. Mi-a atras atentia un albastru puternic ce se oglindea in fantana mica. Insa pare cam in paragina.
Menton e celebru si datorita Fête du Citron, sarbatoarea lamailor, de la sfarsitul lui februarie, inceputul lui martie.
Cum ajungi la Menton
Noi am mers cu masina, vreo 3 ore (e o taxa consistenta de autostrada, 14 euro, spre Cannes, si apoi cite 2 euro la intrarea in Nisa parca, si Menton, oricum, e bine sa ai marunti la indemana). E si tren, Marsilia-Menton, 3 ore si jumatate. Cel mai apropiat aeroport e Nisa. De acolo autobuzul 110 va duce la Menton (18 euro) sau trenul, Nisa-Menton, 45 de minute. Info pentru aeroport aici.Orarul autobuzului aici.
Spuneam la inceput ca Menton e aproape de alte locuri superbe. Linia 100 (Menton-Nisa), va duce prin ele. Si, zice site-ul oficiului de turism, autobuzul 100 circula si noaptea, de la ora 22.00 din Nisa, 23.00 din Menton, joi, vineri si sambata. La Roquebrune ajung si liniile locale – 10,15, 113,903. Vad ca biletul costa doar un euro. De fapt atat costa biletele pentru liniile departamentale, si la mine e la fel, cu 1 euro te plimbi prin toate oraselele de pe coasta albastra. Ideea e ca exista posibilitatea sa vezi Coasta de Azur cu autobuzul. Poate nu gasesti mereu linii directe, dar se poate.
Langa Menton e Roquebrune-Cap-Martin, alta bucata de paradis. Va ziceam ca cele doua orase au apartinut familiei Grimaldi, deci erau parte a Monacoului, si mai apoi au fost anexate Frantei. Roquebrune e si el foarte frumos. E plin de hoteluri si case de vacanta. Orasul nou. Cel vechi e sus, pe deal, in jurul castelului. Am vrut si noi sa urcam la castel, cred ca privelistea e extraordinara, vechea fortareata e urcata pe o stanca ce iese din apa, insa ghici ce? E deschis zilnic cu exceptia zilei de ….vineri. Asta din noiembrie pina in februarie. Norocosi deci.
Sunt o multime de lucruri de vazut si de facut in Roquebrune, gasiti aici informatii (locuri, program, autobuze).
PS2: am scris despre Menton si pe blogul Adevarul.
Auzi, daca ii povestesc maica-mii ce cimitir au stia la Menton…regandeste investitia (unul din bonusurile pentru care ar trebui sa ma intorc in Iasi e garsoniera de veci,family size, chiar langa biserica, mai mama, mai)
:))))))) lasa, nu-i zi ca e in stare sa vanda apartamentul ca sa infrumuseteze garsoniera :))
Cred ca o sa ma imbolnavesc daca mai vad multe orase din astea :)). E tare greu a alegi doar cateva pentru o vacanta…
Cum spuneam, sper sa ajung si eu pe acolo la anu’.
daaaa, deci eu am zis ca nu s de ajuns 2 ani pentru Sudul Frantei. si ce e si pe langa Menton…revin 😀
Moooor, asta e Franta+Italia asa arata, ce mai atat? Cum sa te nasti oare acolo? Cica sa fim optimisti ca toti ne nastem cu sanse egale… Hahaha, asta e cel mai bun banc sec. Mai sa fie, cat de bine arata, mai fain ca Monte Carlo, gresesc?
sanse egale, da da. da parca-s mai egale cand te nasti pe riviera :)))) e fain, mie mi-a placut mult, nu stiu daca e mai frumos ca Monaco, nu ma pot decide 🙂
M-ati convins tu si Larisa sa pun Mentonul pe lista aia a vremurilor bune 🙂
ma bucur. sa vina cat mai repede vremurile alea bune 🙂
In Menton nu am ajuns in calatoria mea pe Coasta de Azur, dar imi doresc sa-l vad cu urmatoarea ocazie. Frumoase fotografii 🙂
sper sa l vezi, e unul dintre cele mai faine locuri in care am fost. si noi avem in plan sa revenim pe acolo 🙂
Din pacate, nu am vazut nici eu Menton-ul. L-am adulmecat 🙂 , planificasem o vizita la vila (realizata de Garnier) si gradina Maria Serena. Am ajuns, insa, in ultima zi de stat pe coasta, venind cu trenul de la Nisa doar pana la statia Carnoles, am baut o cafea la o terasa litorala mentoneza si am purces pe poteca Le Corbusier (arhitectul are o cabanuta minimalista, care se poate vizita, si a murit inecat in zona) pana in Roquebrune, aruncand priviri peste umar spre cochetul Menton-orasul gradinilor si Italia.
la cat de incantati ati fost de coasta aia (asa am tras concluzia de pe blog) cred ca mai mergeti pe acolo 🙂
intre timp a fost si Larisa, ca am vazut ca a comentat mai sus, si a scris si ea despre Menton – http://www.blogul-larisei.com/2013/03/menton-cu-portocale-coapte-in-pomi.html