Eze e un satuc urcat pe deal, intre cer si mare, langa Nisa. Daca te duci de la Nisa spre Monaco sau Menton, nu pe autostrada, ci pe moyenne corniche, nu ai cum sa-l ratezi. Iti atrage atentia de la departare. Un turn de ocru langa ruinele unui vechi castel, niste ziduri de piatra ce inconjoara citeva case cu obloane colorate, sus cerul abastru, jos un verde aprins si in spate marea, parca nesfarsita.

eze p

Eze. Balcon catre coasta de azur, poarta de intoarece in timp, orasul medieval e vechi de mii de ani, satul parfumurilor, Fragonard si Galimard au fabrici si magazine acolo, inspiratia lui Nietzche, acolo filozoful ar fi terminat de scris Asa grait-a Zarathustra. O bogatie nesperat de mare intr-un loc atat de mic.

Auzisem de Eze, niste prieteni l-au vizitat in vara si au zis ca e frumos, dar nu stiam ca e chiar atat de frumos. Daca tot ne-am cazat langa, hotelul era pe route de La Turbie, intre Eze si La Turbie, am zis ca e obligatoriu sa trecem si pe la micul sat de piatra. Am ajuns spre seara, cand soarele se pregatea de somn, si Eze mai mai ca facea la fel. In scurt timp toate buticurile si-au inchis portile si satul medieval a ramas aproape pustiu. Doar noi si un alt cuplu, turisti si ei, mai bantuiam strazile pietruite.

Mic, cu strazi inguste care serpuiesc printre buticuri si case mici si cochete, toate din piatra, Eze pare un satuc dintr-o poveste pentru copii. Si decorul de poveste era accentuat de felinarele aprinse. Deci am facut bine ca ne-am dus seara, chiar daca am ratat privelistea. Care cu siguranta e extraordinara pentru ca satul sta pe o stanca, la mai bine de 400 de metri deasupra marii, si priveste spre Riviera.

De asta nu-mi place mie toamna, printre altele, ca ziua e prea scurta. La 5 deja e intuneric, nu mai poti face mare lucru. Am reusit sa vedem doar magazinul Fragonard de la intrarea in sat. Apoi…ferme. Singura care mai avea usile deschise la ora aia era biserica din deal.

 

zeze3.jpg eze4.jpg  eze7.jpg eze6.jpg

 

Vechiul castel, ce a mai ramas din el, gazduieste acum gradinile exotice. Zice gura lumii ca-s frumoase. Tot sus in deal am vazut si indicatorul catre Eze bord de mer. Nu am plecat pe urmele lui Nietzsche, se spune ca acolo si-ar fi gasit filozoful inspiratia pentru Zarathustra, traseul dureaza cam o ora si deja era intuneric. Dar vara merita cu siguranta, drumul duce catre plaja.

Nu se intra cu masina, nici nu prea ai avea cum si unde. Parcarea de jos, de vis-a vis de Fragonard, e gratuita dupa ora 19.00, pina atunci costa 1,20 pe ora. Fabricile Fragonard si Galimard pot fi vizitate gratuit. Restaurantele se deschid dupa ora 19.00, cel de sus,  de langa biserica, cu vedere panoramica, era deschis acum numai pina la ora 16.00, cred ca vara programul e diferit.

 

Eze e la jumatate de ora de Nisa si Menton si la cel mult 20 de minute de Monaco. Prin jur, la cel mult un sfert de ora, sunt citeva sate si orasele ce merita vazute, daca stai mai multe zile: La Turbie, Saint Laurent (e chiar langa Eze sur Mer), Cap d’Ail (acum era pustiu dar cred ca vara e animat), Beaulieu-sur-Mer, Saint-Jean-Cap-Ferrat (ne-am oprit intr-o seara la un restaurant in port, e dragut; meniul zilei costa intre 10 si 16 euro, 13 euro pastele, 22 de euro o friptura, 2,5 o cola – ca sa va faceti o idee, parcarea din port e gratuita; acolo e si vila Rothschild care pare foarte frumoasa, poate fi vizitata, noi ne-am multumit doar cu cea din Beaulieu-sur-Mer, vila greaca), Villefranche-sur-Mer (am fost doar in trecere, n-am ajuns la celebra citadela), Cagnes sur Mer, Beausoleil.

Cel mai apropiat aeroport e Nisa. Nu stiu daca exista autobuz direct de la aeroport, dar stiu ca exista din Nisa. Gasesti rutele aici. Si vei vedea ca in multe dintre oraselele pomenite mai sus se ajunge cu autobuzul.

 

Si daca tot am pomenit la inceput de cornisa...Sunt 3 corniche – grande, moyenne si basse . Evident ca grande corniche e cea mai spectaculoasa. Drumul dintre cer si mare e vechi de mii de ani. Romanii au fost primii care au imblanzit stancile cu vedere la coasta de azur (via Aurelia), apoi Napoleon l-a largit pentru campania din Italia, si ani mai tarziu francezii l-au transformat intr-unul dintre cele mai frumoase trasee din lume.

Pentru ca nu a fost construita in scopuri estetice, ci ceva mai practice,transport si razboi, ruta nu trece prin sate sau orase. Dar trece pe deasupra lor. Urca si pina la 2 000 de metri altitudine si iti arata toate frumusetile Coastei de Azur.

Drumul mi s-a parut accesibil, aparent inofensiv, desi Grace de Monaco si-a pierdut viata pe cel de mijloc. Am vazut trasee si mai periculoase, dar nici nu e de formula 1. E de mers cu grija si atentie, daca nu la traseu atunci cu siguranta la peisaj pentru ca orase cochete, colorate, suprinzator de frumoase, urcate pe stanca sau scaldate de mare,  iti fac cu ochiul si vei fi tentat sa tragi pe dreapta de muuulte ori.

azur1.jpg azur.jpg eze8.jpg eze9.jpg monaco.jpg