L-am gasit din intamplare pe net in timp ce googaleam despre Verdon. L-am vazut cocotat pe stanca, piatra sus, piatra jos, si la mijloc un sat colorat discret, cu doua turnulete si case una peste alta. Mi-a placut, deci am zis ca trebuie sa-l vad pe bune, nu doar in poze. Si dupa vreo ora de mers cu masina, dupa Aix en Provence, spre Valensole, apoi spre Greoux les Bains, la o intersectie ce ne ispitea in dreapta cu Gorges du Verdon, in stanga cu Moustiers, l-am zarit.

Poza e facuta chiar in intersectie, am putut trage pe dreapta. Observati va rog turnul acela de sus, pare o cetate, e de fapt o biserica, am urcat pana acolo. Greu, dar am invins scarile abrupte, din piatra, slefuita de pasii altor mii de calatori, pe care alunecam ca pe gheata.

 

Mi-au placut mini-cascada ce isi croieste drum printre casele vechi, stancile uriase care aproape ca fac un arc peste centrul satului, multimea de fantani, cu apa rece ca gheata, potabila, excelenta intr-o zi de canicula, si zecile de shop-uri. Moustiers Sainte-Marie mai e numit si capitala faiantei sau a ceramicii, inca din Evul Mediu locuitorii se intreceau in a modela lutul. Si astazi satul e plin de ateliere si magazine, e si un muzeu, nu am intrat.

A fost locuit initial de un grup de calugari care au infiintat o manastire acolo. De aici si numele – Monasterio – Moustiers. Nu va spun asta pentru ca vreau sa va tin vreo lectie de istorie, ci pentru ca si astazi satul e loc de pelerinaj. Si nu ma refer la miile de turisti care urca anual spre micul sat ce priveste Verdonul de la peste 600 de metri altitudine, ci la faptul ca in septembrie toti locuitorii satelor din jur urca spre capela de pe munte.

Am urcat si noi, va ziceam, nu-i usor, mai ales ca e si foarte cald zilele astea. Dar a meritat, daca nu pentru biserica, macar pentru priveliste. De sus se vede pana si lacul turcoaz de la Sante-Croix. Exista traseu, langa capela, care te duce in jurul satului. Am zis pas, era prea cald. Si se pare ca tot calugarii au fost cei care au adus cu ei mestesugul olaritului.

 

Notre Dame de Beauvoir, ce sta pe stanca inca din secolul 8, poate fi vizitata gratuit. S-or fi gandit ca dupa cele aproape 300 de trepte mari, abrupte si alunecoase, nu e cazul sa mai ceara si bani. Si, cititi si va minunati: capela e una speciala, printre putinele din Provence unde, in secolul al-17-lea, erau adusi copiii nascuti morti pentru…a fi reinviati cat sa fie botezati. Am ramas cateva secunde in fata placutei care povestea despre miracol, un pic enervata, un pic amuzata ca pana si in ziua de azi mai folosim astfel de povesti, in fine, sa trecem peste. Inapoi in sat – mai sunt alte doua biserici, cea al carui turn se zareste de departe, in centru, pe drumul spre capela, construita in secolul 12, si inca una, din secolul 16, ascunsa intre case, pe stradutele mici.

Si sa nu uit de steaua ce sta suspendata intre cele doua stanci (e legata, evident, dar daca tot vorbeam de miracole, m-a luat valul). Legenda spune ca un nobil rapit de sarazini a promis ca, daca se va intoarce teafar, va lega o stea de cele doua stanci, in cinstea Mariei. Trag concluzia ca s-a intors.

Mi-au atras atentia niste restaurante foarte dragute, cele de jos, de sub pod, pe unde trece cascada mica si verde. Preturile mi s-au parut la fel ca prin alte locuri din Provence, poate putin mai maricele – meniul zilei, de exemplu, era intre 12 si 2o de euro (20 de euro la restaurantul fitos din centru, cu vedere la cascada).

Parcarea e o mare problema, e si luna august, luna turistilor si a concediilor, deci din nou am avut noroc ca a plecat cineva, asta dupa ce am patrulat vreo juma de ora prin sat. Sa va mai zic ca vinerea e zi de piata, unele piete provensale sunt grozave, se pare ca e si cazul Moustiers-ului, si ca in fiecare marti, in iulie si august, e piata nocturna.

Moustiers Sainte-Marie e la vreo 40 de minute de Platoul Valensole, la jumatate de ora de Sainte Croix du Verdon (traseul e plin de lanuri de lavanda, acum erau taiate, dar cred ca in iulie totul in jur e mov), la aproximativ 40 de minute de Greoux les Bains, la o ora si un pic de Aix en Provence, la o ora si jumatate de Marsilia si la doua ore si jumatate de Nisa. Deci cel mai apropiat aeroport ar fi tot Marseille Provence. Din Aix si din Marsilia (nu de la aeroport, ci de la gara rutiera) exista autocare care pleaca spre satele Verdonului,  sunt si trenuri, numai ca trenurile nu ajung in Moustiers, mai degraba in Greoux les Bains si de acolo luati autobuzele locale. 

Verdon: Provence spectaculoas?

 

PS: am scris despre Verdon si satele lui si pe blogul Adevarul