L-am vazut imediat ce am ajuns in Sault. In varf e alb, de la sute de metri departare zici ca-i zapada, desi evident ca nu are cum sa fie zapada, in mijlocul verii si la nici 2 000 de metri altitudine, iar la baza mov. Randuri, randuri de levantica. Ni s-a parut atat de interesant incat ne-am schimbat traseul si am urcat pe uriasul Provence-ului. Asa ii zic francezii, desi nu e chiar un gigant. Dar e cel mai mare din zona, deci e urias. In plus, e celebru pentru ca bicicletele de la turul Frantei au trecut pe acolo.

Nu numai noi ne-am pacalit cu zapada. Numele se pare ca vine de la cuvantul galic Vintur, adica varf cu zapada 🙂 In franceza venteux inseamna vant. Asa da, i se potriveste mai bine. Bate Mistralul rau de tot pe acolo. Am ajuns de la 37 de grade la vreo 17…in tricou si papuci. Era bun un hanorac ceva …

ventoux

De departe ti se pare ca in varf sta cocotat vreun turn medieval. Da, e un turn, dar nu e medieval si nici maiestos, ci destul de nou si cam uratel. E doar o fosta statie meteo. Iar albul, care parea zapada, e calcar. Cu sau fara zapada, cu turnul neinteresant, cu vantul care numai nu m-a luat pe sus, Ventoux-ul nu m-a dezamagit. Traseul si privelistea sunt nepretuite.

Cum iesi din Sault spre Mont Ventoux dai cu ochii de campurile de lavanda. Nu sunt atat de “pure” ca cele de la Abbaye de Senanque, niste buruieni mai putin nobile se amesteca printre firele mov, dar sunt peste tot. Le simti inainte de a le vedea. Nu va mai spun cam de cite ori ne-am oprit:)

De la lanurile de lavanda, printre copaci, tot mai sus pe soseaua ingusta care imblanzeste uriasul provensal. Spre varf verdeata scade in intensitate pina dispare. Dar chiar si asa se pare ca Muntele Ventoux se lauda cu o mare varietate de plante si animale. UNESCO a declarat zona din jurul muntelui Reserve de Biosphere du Mont Ventoux. Initial muntele era plin de copaci, dar a fost dezgolit de-a lungul secolelor aproape in intregime. In secolul 19 a inceput reimpadurirea.

Si am ajuns in varf. Se vede toata Valea Rhonului! E si un restaurant in varf, observati sezlongurile cu vedere la …Provence.

 ventoux 1.jpg ventoux 2.jpg ventoux4.jpg ventoux5.jpg ventoux6.jpg ventoux7.jpg ventoux8.jpg ventoux9.jpg ventoux11.jpg ventoux12.jpg

Dupa ce am tras in piept miros de lavanda si de munte, am dat o raita pe la comerciantii care urca pina la peste 1 900 de metri ca sa isi vanda produsele traditionale, am plecat spre casa. Casa noastra de aici, care e linga mare si prin urmare e cam poluata. De aia am tras noi asa avid aer in piept printre lanurile mov si pe varf de munte, ne-am facut rezerve de aer curat.

Am coborat pe partea cealalta de munte, spre Carpentras. Cand am ajuns aproape jos mi-a atras atentia un loc cu apa si verdeata. Ce credeti ca am facut? Am oprit! Am mancat o inghetata, am cascat gura la niste francezi care jucau petanque (trebuie sa scriu si despre sportul asta, made in Provence, neaparat; mi se pare super plictisitor de jucat, dar amuzant de privit), ne-am plimbat un pic si apoi am plecat, iar, spre casa. M-am uitat cu jale la un castel de pe deal, la un orasel plin de flori, la o biserica frumoasa, la un lan de floarea soarelui…As fi vrut sa ma opresc macar un minut, macar o poza mica , mica. Daca ar fi dupa mine m-as opri din 5 in 5 metri. Dar, vorba unui clasic in viata, draga, va trebui sa te multumesti cu amintirile.

rata.jpg

PS: noi am fost cu masina, dar exista trasee pentru curajosii care vor sa urce la pas sau cu bicicleta (erau citiva).

Am scris despre Ventoux, Sault si lavanda si pe blogul Adevarul