Sunt sigură că mulți dintre voi ați văzut Provence în filme și ați fost cuceriți de întinderile nesfârșite de vie și lavandă, de satele cocoțate pe dealuri, de castelele vechi, de casele cu obloane colorate. Și v-ați zis – vreau să văd Provence! În acest caz Luberon e locul în care trebuie să ajungeți. Acolo e adevărata Provence. Și cea din filme. A Good Year, cu Marion Cotillard, a fost filmat în zonă.

 

Prin satele Luberonului: Gordes, Bonnieux, Cucuron, Roussillon 

Luberon e o colecție de sate în care natura a pus ce-a avut mai frumos. Galben de soare, verde de vie, mov de lavandă. Adevărata Provence e acolo, în muntii Luberonului. O găsiți în Roussillon-ul portocaliu, în sătucul de piatră – Gordes, în Bonnieux–ul care contemplă întreaga zonă, în Cucuron-ul plin de pisici. 

Gordes, Provence

Roussillon, Provence

Bonnieux, vedere din Lacoste

Cucuron de Luberon

 

Gordes, poate cel mai frumos sat din Luberon

O scară uriasă de piatră plină de case, copaci, piscine, umbrele, vii, cafenele – Gordes. Și fără să ajungi în el îți dai seama că este minunat. Urcat în vârf de deal, îl vezi de la departare, impunător și deosebit de frumos. 

Dacă aţi văzut A Good Year, s-ar putea să vi se pară cunoscută imaginea. Era “aeroportul” pe care a aterizat Russel Crowe. Nu, Gordes nu are aeroport, nici nu ar avea cum, probabil că aeroportul Charles de Gaulle pare capitală pe lângă mica aşezare de pe deal, s-a jucat Ridley Scott pe calculator şi avionul a aterizat, în lumina lăptoasă de Provence, lângă un sat de poveste.

Tot în Gordes e  Notre-Dame de Sénanque, mânăstirea de lavandă i-am zis eu. Nu o ratați, dacă vizitați Gordes vara! Și dacă aveți timp, dați o fugă și în vechiul Godes, Village des Bories. 

 

Bonnieux, farmecul lucrurilor simple

Cocoțat și el pe deal, Bonnieux se vede din depărtare și vede până departe. De la cei peste 400 de metri se uită peste livezile, viile și satele Luberonului. Priveliștea este grozavă și se vede cel mai bine de lânga vechea biserică ce domină întregul sat. Cred că era sezonul nunților, că am prins două, una în Roussillion și una în Bonnieux. 

Casa pe care o moștenește Max în A Good Year e la câțiva kilometri de sat. 

 

Cucuron de Luberon 

Nu ați auzit de Cucuron? E posibil, dar cu siguranță l-ați văzut. Mai țineți minte terasa unde lucra Fanny? Scena în care el face pe chelnerul? Sau când el se întîlnește cu ea, e seară, e plin de lume, se așează la o masă, cântă muzica, pe un ecran imens rulează un film. Sau cand el se întoarce la ea, for good, și îi șoptește ce ea i-a spus în piscina, când erau mici. Acela e Cucuron. Bazinul înconjurat de copaci, terasele din jur, fântâna, casele vechi. V-am zis eu că l-ați mai vazut.

Cu doi ani mai devreme ca Ridley Scott să vina în Cucuron, satul a fost din nou loc de filmare pentru Un Ete de Canicule, cu Anthony Delon. În 2001 tot acolo s-a turnat Un Oranger pour Deux (cu Jean Pierre Cassel), iar în 1994 sătenii au avut ocazia să-i vadă în carne și oase pe Juliette Binoche și Olivier Martinez (Le Hussard sur le Toit). Nu cred că cei din Cucuron au foarte impresionați de vedetele care le-au calcat pragul, sau că micul lor sat a rulat pe ecranele din toată lumea. Nicăieri nu se menționează că aici s-a filmat x sau y, informațiile le-am găsit pe siteurile englezesti. 

Locul e exact ca-n A Good Year, doar că fără aglomerație și cu ceva mai puține terase, deși e posbil ca seara să fie mai animat. Nu răsuna nici muzica, de fapt asta nu o să vedeți nicaieri în satele din Provence, cred că e interzis, doar dacă e vreo zi specială și se organizează ceva anume, se învârte vreun disc sau cântă vreo formație, și atunci numai până la anumite ore. Singurii care faceau zarvă mare erau peștii din bazin, se băteau pe o chiflă.

Bassin de l’étang a fost construit în secolul 14, se pare că alimenta o moară, unii zic că a fost construit pe locul unui lac. Ce mai e de văzut prin Cucuron? Ce-a mai rămas din fostul castel – turnul Saint Michel, tot secolul 14, zidurile medievale, biserica – foarte frumoasă de altfel, mi-au plăcut culorile, destul de neobișnuite pentru un lăcaș de cult, și foarte veche (secolul 13), ar avea nevoie de niște reparații. Cucuron e și orașul pisicilor, cred că am văzut mai multe pisici decât oameni.

Satul e mic, poate fi făcut la picior în cel mult două ore, chiar mai puțin dacă ești pe fugă. E destul de complicat cu parcarea, era una lângă bazin, plină ochi, mai e una la intrarea în sat, ticsită și aia, am parcat până la urmă lângă ziduri, pe marginea drumului, așa făcuseră și alții înaintea noastră.

 

Roussillon, satul de ocru

Galben, portocaliu, mov, roșu sau brun – Roussillon, satul de ocru. Priveliștea te surprinde și te cucerește din prima deși e doar … argilă. Apropiindu-te de sat îți dai seama că peisajul își schimbă culorile din mersul mașinii. Dealurile nu mai sunt verzi, ci portocalii. Cărările nu mai sunt pământii, ci roșii. Și așa cum era de așteptat, casele sunt la fel. Întregul sat și împrejurimile sunt ca un tablou pictat de un artist pasionat de culori aprinse.

Cel mai bine se vede paleta de culori pe șantier (Le sentier des ocres), intrarea costă doar 2,5 euro. Sau mergeți la Colorado Provençal, în Rustrel, la jumătate de oră de Roussillon. 

Nu știu dacă vreun regizor celebru a filmat pe acolo, nu-i exclus, la cum arată. 

 

Acestea sunt doar câteva dintre satele Luberonului, regiunea are în jur de 30 de localități, nici eu nu am reușit să le văd pe toate, deși am fost de câteva ori pe acolo. 

Luberon e la aproximativ o oră de Marsilia (cu mașina), e unul din multele parcuri naturale ale Frantei, ideal pentru un concediu în Provence. Sunt atât de multe de văzut încat mai bine vă cazati într-unul dintre sate și le colindați pe toate. Cel mai indicat ar fi cu mașina, nu prea sunt autobuze prin zonă, iar cele care sunt nu ajung în toate sătucele. Și zău că e păcat să nu umbli pe unde te taie capul, printre podgorii, livezi și localități vechi de sute de ani. Puteți închiria mașină din aeroport, Marseille Provence e cel mai apropiat, cam la o oră de centrul regiunii, pe autostradă, sau din aeroportul din Nisa. Pentru Nisa există curse directe din București, pentru Marseille-Provence schimbați la Paris sau luați TGV-ul până la Marsilia, Aix en Provence sau Avignon, ultimele două sunt la aproximativ o oră de centrul Luberonului. Dacă puteți, evitați autostrada, drumul printre sate și livezi e mai lung, dar e mult mai fain.

 

PS. Acesta este un articol scris în 2011, actualizat în 2019, comentariile sunt închise, dacă credeți că vă pot ajuta cu vreo informație, ne auzim pe facebook sau pe mail. Merci! 

Am povestit despre satele Luberonului și pe blogul Adevarul