Sunt sigură că mulți dintre voi ați văzut Provence în filme și ați fost cuceriți de întinderile nesfârșite de vie și lavandă, de satele cocoțate pe dealuri, de castelele vechi, de casele cu obloane colorate. Și v-ați zis – vreau să văd Provence! În acest caz Luberon e locul în care trebuie să ajungeți. Acolo e adevărata Provence. Și cea din filme. A Good Year, cu Marion Cotillard, a fost filmat în zonă.

Prin satele Luberonului: Roussillon, Gordes, Bonnieux, Lourmarin

Luberon e o colecție de sate în care natura a pus ce-a avut mai frumos. Galben de soare, verde de vie, mov de lavandă. Adevărata Provence e acolo, în muntii Luberonului. O găsiți în Roussillon-ul portocaliu, în sătucul de piatră – Gordes, în Bonnieux–ul care contemplă întreaga zonă, în Lourmarin-ul lui Camus.

Gordes, Provence

Roussillon, Provence

Bonnieux, vedere din Lacoste

Lourmarin, Provence

Galben, portocaliu, mov, roșu sau brun – Roussillon, satul de ocru. Priveliștea te surprinde și te cucerește din prima deși e doar … argilă. Apropiindu-te de sat îți dai seama că peisajul își schimbă culorile din mersul mașinii. Dealurile nu mai sunt verzi, ci portocalii. Cărările nu mai sunt pământii, ci roșii. Și așa cum era de așteptat, casele sunt la fel. Întregul sat și împrejurimile sunt ca un tablou pictat de un artist pasionat de culori aprinse.

Cel mai bine se vede paleta de culori pe șantier (Le sentier des ocres), intrarea costă doar 2,5 euro. Sau mergeți la Colorado Provençal, în Rustrel, la jumătate de oră de Roussillon.

 

O scară uriasă de piatră plină de case, copaci, piscine, umbrele, vii, cafenele – Gordes. Și fără să ajungi în el îți dai seama că este minunat. Urcat și el în vârf de deal, îl vezi de la departare, impunător și deosebit de frumos.

Tot în Gordes e  Notre-Dame de Sénanque, mânăstirea de lavandă i-am zis eu. Nu o ratați, dacă vizitați Gordes vara! Și dacă aveți timp, dați o fugă și în vechiul Godes, Village des Bories. 

Verdeață cât vezi cu ochii, case vechi, străduțe înguste, cafenele, e Lourmarin-ul lui Camus (autorul a trăit acolo și este înmormantat în cimitirul din localitate). Puteți admira satul și priveliștea din vechiul castel, intrarea costă 6 euro de persoană. Incluse în preț – muzica ce răsuna în întregul castel, într-una din camere un tânăr cânta la pian, și “piscina” plină cu pești din curtea interioară.

 

 

Cocotat în vârf de deal, Bonnieux se vede din depărtare și vede până departe. De la cei peste 400 de metri se uită peste livezile, viile și satele Luberonului. Priveliștea este grozavă și se vede cel mai bine de lânga vechea biserică ce domină întregul sat. Cred că era sezonul nunților, că am prins două, una în Roussillion și una în Bonnieux. 

Acestea sunt doar câteva dintre satele Luberonului, regiunea are în jur de 30 de localități, nici eu nu am reușit să le văd pe toate, deși am fost de câteva ori pe acolo. Am mai povestit aici despre Menerbes, Lacoste, Goult, Oppede

Luberon e la aproximativ o oră de Marsilia (cu mașina). E unul din multele parcuri naturale ale Frantei, ideal pentru un concediu în Provence. Sunt atât de multe de văzut încat mai bine vă cazati într-unul dintre sate și le colindați pe toate. Cel mai indicat ar fi cu mașina, nu prea sunt autobuze prin zonă, iar cele care sunt nu ajung în toate sătucele. Și zău că e păcat să nu umbli pe unde te taie capul, printre podgorii, livezi și localități vechi de sute de ani. Puteți închiria mașină din aeroport, Marseille Provence e cel mai apropiat, cam la o oră de centrul regiunii, pe autostradă, sau din aeroportul din Nisa. Pentru Nisa există curse directe din București, pentru Marseille-Provence schimbați la Paris sau luați TGV-ul până la Marsilia, Aix en Provence sau Avignon, ultimele două sunt la aproximativ o oră de centrul Luberonului. Dacă puteți, evitați autostrada, drumul printre sate și livezi e mai lung, dar e mult mai fain.

*

Mic ghid de circulație în Franța

O sa zici că vii din Romania, esti călit. Nu chiar. Francezii din Sud nu semnalizează așa că te vei trezi cu ei în față, că deh, ei vor sa intre în depășire, dar au uitat să te anunțe și pe tine. Sau, dacă semnalizează, o fac invers, și vei avea surpriza să afli ca el vrea să facă stânga deși singura ieșire e la dreapta, la stânga e marea…Sau îl aprind și uită de el, omu e mereu în depășire sau vrea la stânga/dreapta.

Atenție în sensurile giratorii, și sunt o mulțime, francezii iubesc intersecțiile. O să vedeți semne, pe drumurile naționale sau prin localități, dintr-o suta de metri în alta – carrefour, carrefour. Adică intersecție, să nu credeți că au supermarket (careffour) la fiecare sută de metri, știu eu pe unii, nu zic cine. Deci atenție când intrați în intersectie, intră ca-n fostele colonii, nu se uita-n stânga, în dreapta, nimic. Aș putea să bag mâna-n foc că unii nu știu regulile de circulație. Nu-i mai rău ca-n Sudul Italiei ce-i rept, deși noi am avut mai multe incidente în Franța decât la italieni, pentru că una-i să stai doi ani într-un loc, alta-i să te duci în vizită câteva zile. 

Prin sate să nu vă mirați dacă se opresc în mijlocul străzii. Daca au treabă la locul x, fix acolo opresc, nu contează că ocupa o bandă. Sau se opresc să își dea binețe. Nu glumesc, în Sud e la modă pupatul, așa că opresc mașina în mijlocul străzii, se pupă, stau de vorbă. Deci calm. Iar dacă mai prindeți și zi de piață…nasol. Nu doar că multe străzi sunt închise, dar e și foarte aglomerat, asa că nu mai există trotuar sau zebră, și mare grijă, codul lor zice că trebuie să fii politicos cu pietonul, chiar dacă e pe mijlocul străzii.

Francezii au o infrastructură minunată, cu intrari și iesiri în/din cele mai mici localități posibile, autostrăzile sunt ca-n palmă și nici nu sunt foarte scumpe, numai să nu te prindă noaptea pe ele! Nu sunt luminate mai deloc, și nu vorbesc de stâlpi, pe alocuri nu au nici măcar piloni din aceia fosforescenți. Dar nicăieri în lumea asta lucrurile nu sunt perfecte. Pe ici pe colo se mai găsește însă câte o minunăție care te face să uiți că totul e supus greșelii. Și așa ajung din nou la Luberon, nu-l ignorați, dacă vizitați Provence 🙂 

*

PS. am povestit despre satele Luberonului și pe blogul Adevarul