In toate pliantele de promovare si pe toate site-urile francezii il asociaza cu Daudet. Scriitorul a locuit acolo o perioada si se pare, tot acolo a scris Letrres de mon moulin (nu am citit, sunt vinovata). Cum era de asteptat, odata ajuns in orasel indicatoarele te trimit spre Moara lui Daudet, castelul lui Daudet etc. Mai e si o manastire, si un amfiteatru…Toate astea insa palesc pe langa ceea ce mie mi s-a parut adevarata atractie: castelul de la intrare.

fontvielle

E privat, poate si de aia nu e foarte promovat, dar e superb. L-am vazut de cum am intrat in localitate, dinspre Les Baux de Provence. Domeniul, nu castelul, care e ascuns intre copaci, vii, maslini si trandafiri. De fapt domeniul cu totul e extraordinar de frumos, nu neaparat cladirea. Am vazut portile imense, elegante, si dupa ele, drumul ingust strajuit de copaci. Nu stiam daca se poate vizita sau e casuta vreunui mostenitor cu bani. Se poate, e deschis zilnic pina la 19.00 (duminica nu, si bogatii trebuie sa se odihneasca).

Am intrat deci. Printre copaci, vie si maci, spre Chateau d’Estoublon. Dupa copacii inalti si slabi ca niste domnisoare am dat de altii mari si stufosi si dupa ei …

IMG_6980.JPG IMG_6981.JPG IMG_6982.JPG IMG_6984.JPG IMG_6988.JPG IMG_6994.JPG IMG_6996.JPGIMG_6969.JPG

De cum intri, un miros dulceag iti invadeaza narile. Si nu stiam ce-i. Nu-l identificam. Era parfumul trandafirilor. Domeniul e plin de trandafiri de toate soiurile si culorile. Cum o fi sa stai acolo? Lanuri de verde, sute de copaci, castelul vechi, hectare de vie, livezi de maslini, bisericuta din piatra, lacul, mii si mii de trandafiri, mesele si scaunele cochete pierdute printre ei …

Oricine poate intra chiar si numai pentru o vizita. E si un restaurant (preturile sunt cam ca peste tot), si o ceainarie, si un butic. Si ce are in el buticul ala…nu ai cum sa pleci cu mana goala. Noi nu am reusit, chiar daca preturile sunt cam maricele. Vin, ulei de masline, otet, piper de toate culorile, dulceata, tapenada, toate, cred, productie proprie. Plus o multime de obiecte decorative.

IMG_6967.JPG IMG_6985.JPG IMG_6998.JPG IMG_7003.JPG IMG_7010.JPGIMG_6962.JPGIMG_7011.JPG IMG_7013.JPG IMG_7014.JPG

 

E usor de banuit ca nu ma mai dadeam dusa…

Inainte de a intra in paradis ne-am plimbat un pic prin oras. Simpatic. Casele vechi sunt aproape toate facute din piatra (se pare ca sunt niste cariere in zona, aceeasi piatra ar fi fost folosita la amfiteatrele din Arles si Nimes, la castelul din Tarascon). Stradutele inguste, si ele pietruite, te poarta pe la boulangeriile colorate, pe la magazinele cu produse traditionale, spre piata din centru, dominata de biserica veche si populata de citeva terase.

Am mers si la “ambasadorul” localitatii, moara lui Daudet. Exista indicatoare, cam 5 minute cu masina, sau la pas, din centru, aproximativ 15 minute. De la moara, prin padure, am mai dat peste alte 4 mori, nu la fel de celebre si cam in paragina (v-am zis ca francezii vand orice) si apoi e Chateau de Montauban. Era peste tot pomenit asa ca am zis sa-l vedem. Nu se compara cu raiul de la Estoublon, dar acolo a stat Daudet.

 

IMG_7028.JPGIMG_6955.JPG IMG_6957.JPG IMG_7023.JPG IMG_7024.JPG

 

Am plecat apoi spre apeductul roman, ce a mai ramas din el. E cam la 10 minute de Fontvieille. Ascuns dupa dealuri si dupa o livada de maslini, pare si el parasit, e partial cazut la pamant (cred ca piatra o gasiti pe la casutele din zona), dar exista bucati care s-au pastrat aproape integral. Si daca acum e aproape o ruina, la vremea lui a fost impresionant. Ghidul din Arles se referea la el ca la the greatest known concentration of mechanical power in the ancient world. Se pare ca erau doua apeducte, paralele, care transportau apa potabila din Alpilles spre Arles. Si alimentau si moara de apa din zona, cu 16 roti, “cuptor” ce scotea paine inca de la sfarsitul secolului 1 (ar fi avut o capacitate de 4,5 tone de faina pe zi!)

Mai e si un muzeu prin zona, l-am sarit. Si nici la Abbaye de Montmajour nu am mai ajuns.

IMG_7031.JPG IMG_7034.JPG IMG_7038.JPG

 

Fontvieille e la 7 kilometri de Les Baux de Provence, la 14 kilometri de Saint Remy, la  o ora de Aix en Provence si la cel mult 20 de minute de Arles.

 

PS: daca ajungeti prin zona -vara exista posibilitatea sa vedeti imprejurimile cu trenul. E un tren mic si colorat ce face naveta, taras grabis, intre Arles si Fontvieille.