„Era mai mare decât un bou, mai lung decât un cal, cu cap de leu, dinți ascuțiți ca niște săbii, cu coamă de cal, spate ascuțit ca un topor, cu pielea zbârlită, cu șase picioare cu gheare de urs, coadă de șarpe și o carcasă ca de broască țestoasă pe deasupra.” Demult, tare demult, Tarasque era spaima Tarasconului. Legenda zice că monstrul, jumătate animal, jumătate pește, ieșea din apă și distrugea tot ce-i ieșea în cale. Noroc de Sfânta Marta care l-a anihilat cu o cruce de lemn și cu apă sfințită. Astăzi Tarascon are probleme mai mari decât Tarasque, e cel mai sărăc oraș din departament și nu a apărut încă vreo sfântă care să-l salveze. Numai să nu-și pună speranțele în „sfânta” Marine, ca vecinii de peste apă (Beaucaire are primar de la frontul national, partidul de extremă dreapta condus de Marine le Pen).
Era sărac Tarascon și când am fost noi pe acolo, se vedea asta, mai ales după ce ai vizitat Avignon sau Aix en Provence, dar chiar și așa orașul mi s-a părut mai îngrijit și mai simpatic decât vecinul Beaucaire. Țin minte că mi-au plăcut castelul, casele vechi și am dat peste un nene ce ne povestea că a fost în București, în Ferentari, lucra la un ONG parcă, și zicea că-i frumos la noi – noh, dacă-ți place Bucureștiul după ce vezi Ferentariul înseamnă că ești un omuleț tare interesant.
Castelul din Tarascon a fost construit între 1400 – 1435, a fost început de Louis de Anjou și terminat de fiul său Rene, de aceea i se spune castelul regelui Rene. Fortăreața era extrem de importantă pe atunci, păzea Provence și câteva rute comerciale pe vremea când locatarii conduceau Napoli și Sicilia. A fost lăsată în paragină imediat ce Tarascon și-a pierdut importanța strategică (a devenit parte din Franța). Atunci au dispărut și mobilierul și decorațiunile (pereții sunt acum goi), a mai dispărut una alta și în timpul revoluției, francezii au vrut să-l dărâme de câteva ori, a scăpat ca prin urechile acului și prin anii 30 au început chiar să-l reabiliteze.
Biletul de intrare costă 7,5 lire. Musai să urci pe ziduri, se vede toată zona de sus, și are o curte foarte simpatică. Biserica Sainte-Marthe poate fi vizitată gratis, la fel și mânăstirea cordelierilor, iar dacă ajungi pe acolo la final de iunie, o să vezi că locuitorii plimbă prin oraș o arătare ciudată, dansează, se joacă (în ultimul week-end din iunie, timp de 4 zile, sărbătoresc ziua când au scăpat de Tarasque). Las site-ul oficiului de turism pentru mai multe detalii despre obiective și cazare.
Tarascon și Beaucaire își fac cu mâna de peste apă, sunt atât de aproape unul de altul de zici că-i unul și același oraș. Te apucă râsul când auzi că-s în departamente separate, unul în Provence-Alpi-Coasta de Azur, celălalt în Languedoc-Roussillon. N-au fost mereu vecini buni, s-au luptat nițel pentru influență, și deși probabil același monstru i-a chinuit și pe unii și pe alții, locuitorii din Beaucaire nu-l recunosc pe Tarasque, al lor arăta altfel și îi zicea Le Drac. Oricum, a părăsit Ronul de sute de ani, mai bine pentru el, dacă-l prindeau ăștia de la frontul național…
Ca să ajungi din Tarascon în Beaucaire e de ajuns să treci podul, faci cel mult 10-15 minute. N-am stat foarte mult pe acolo pentru că mirosea îngrozitor, am aflat după aceea că mirosul vine de la fabrica de ciment. Nu știu cum respiră oamenii ăia, deși nu cred că miroase tot timpul așa. Și la noi mai venea uneori câte o briză de nu puteai scoate nasul pe geam (e plin de rafinării în zona Martigues), dar se întâmpla rar. Deci probabil am prins noi o zi proastă.
Și Beaucaire are un castel (secolele 11-16), dar n-a rămas mare lucru din el, a avut grijă Richelieu (intrarea e gratuită). Las lista cu atracții, poate n-ai nasul așa fin ca al nostru sau nimerești într-o zi bună.
N-am niciun motiv să te mint. Când am fost la Tarascon și la Beaucaire nu am fost foarte impresionată, la modul da, simpatic, dar am vazut si mai și. Nu mi-a trebuit însă mult timp să-mi dau seama că am fost nedreaptă cu Tarasconul, nu și cu Beaucaire, asta ca să vezi că tot cârcotașă am rămas. Am scris postarea asta acum vreo trei ani, am uitat de ea, noroc că m-am apucat de scotocit prin draft-uri, și cum inspirația și-a luat concediu prelungit, am zis că e momentul să ne întoarcem un pic în Provence. Deci eu zic așa, dacă ajungi prin zonă, da o fugă și la Tarascon. Și dacă tot ai ajuns acolo, e păcat să nu treci apa.
*
Utile: Tarascon și Beucaire sunt între Nimes, Avignon, Aix en Provence, Camargue și Montpellier. Asta le face extrem de atrăgătoare, mai ales că sigur cazarea e mai ieftină ca la vecini. Avignon, Arles și Nimes sunt la cel mult jumătate de oră, Aix en Provence, Marsilia și Montpellier la maximum o oră jumătate, cu mașina. Sunt și trenuri către toate locurile pomenite, verifică orar și prețuri pe SNCF. Dacă închiriezi mașină, nu rata Camargue, Les Baux de Provence, Fotvieille, Le Grau du Roi, Aigues Mortes, satele Luberonului, Pont du Gard. E 50 leagă Beucaire de Avignon și trece și prin Tarascon, Uzes – info despre autobuze aici. Cel mai apropiat aeroport e Marseille-Provence (tren de la Vitrolles Airport sau de la Marseille Saint Charles, cam o oră).
PS: Gasesti toate locurile pomenite mai sus pe blog, foloseste cu incredere butonul de search.