Reședința mea de vară fu Franța, în 2019. Am povestit aici cum vacanța italiană s-a transformat în vacanța franțuzească, și dacă tot am avut o lună la dispoziție, am zis că ar fi păcat să nu dăm o fugă și prin Nord, pe principiul dacă nu acum, în august, apoi când?, că eu când e frig nu mă duc, merci.

Nu am avut mașină, așa că ne-am rezumat, cu greu, la trei locații: Rennes, Saint Malo și Mont Saint Michel, cu transportul în comun.

Unde să ne stabilim baza, la Saint Malo sau în Rennes? Ne-am decis repede după ce-am văzut care-s prețurile la cazare în Saint Malo și cât costă trenul de la Paris la Saint Malo, Rennes să fie deci.

Nu știam nimic despre Rennes, doar că-i capitala Bretaniei, dar mi-a făcut cu ochiul de la prima căutare pe google – case de lemn vechi și colorate, un rîu, două chiar, mai puțini turiști, super! La fața locului Rennes a arătat și mai bine, căci ce n-a prins google în puzderia de poze a fost atmosfera tinerească, veselă și prietenoasă, iar casele din centrul vechi sunt de-a dreptul din altă lume.

O lume de acum 500 de ani, când oamenii ridicau case din lut și lemn, căci piatră nu prea se găsea prin zonă și transportul era extrem de scump, cu tot felul de detalii colorate, sculptate în lemn – culoarea arătă clasa socială, s-au păstrat mult roșu, verde, galben și mai puțin albastru, ar fi fost cel mai scump pigment – ba chiar cu vitralii, alt semn de opulență. Unele par că ar avea și piatră, e doar o iluzie, mai întâi ca să mimeze bogăția, apoi ca protecție împotriva focului, le-au acoperit cu un strat protector.

Au fost multe incedii în Rennes, cu atâta lemn nici nu-i de mirare, însă cel mai devastator a fost în 1720, când aproape jumătate din orașul vechi s-a făcut scrum. Focul, care s-ar fi înfruptat din centrul vechi o săptămâna întreagă, a fost stins când, într-un final, norii de pe cerul Bretaniei s-au îndurat să aducă ploaia, altfel cine știe ce-ar mai fi rămas din vechiul Rennes. De ce le-o fi luat o săptămână să stoarcă apă din ei la final de decembrie, când vremea de Bretania e la fel de plângăcioasă ca cea de Anglia…

Casele vechi, cele mai multe ridicate în secolele 16, 17, sunt pline de detalii interesante, de fiecare dată când treceam pe acolo observam ceva diferit, am făcut o mulțime de poze. Mi se pare incredibil că au rezistat până în ziua de azi! Ti-coz, cea mai veche casă din Rennes, a fost construită în 1505! Multe dintre ele au fost distruse în al doilea război mondial, demolate după război, căci erau prea vechi și prea avariate ca să-i mai pese cuiva de ele, înțeleg că au vrut chiar să le dărâme pe toate prin 1950. Bine că n-au reușit, sunt extraordinar de frumoase.

S-au păstrat 286 de case în tot orașul. Multe erau din nou în proces de renovare când am fost noi în vizită (campanie începută încă din 2011), mi-a adus aminte de centrul vechi al Bucureștiului, nu ca arhitectură, care n-are nicio treaba, ci pentru că mai peste tot era șantier, cum era Lipscaniul acum vreo 12 ani. Altă asemănare – mulțimea de baruri, restaurante și terase și zumzetul asociat. Mi-au plăcut atmosfera și contrastul dintre casele vechi de sute de ani și terasele pline de puști de liceu și facultate.

Saint-Michel de Rennes, mai cunoscută ca rue de la soif, ar fi strada cu cele mai multe baruri din Franța. Se pare că a fost plină de oameni de când e ea, încă din evul mediul oricine intra în oraș trecea pe acolo, așa că era populată de taverne și tarabe.

Rennes e oraș universitar, de aceea e atat de animat și tânăr, și probabil tot de aceea, spre surpriza noastră, am găsit o mulțime de locuri care serveau mâncare vegetariană și vegan, e cel mai vegetarian/vegan friendly loc din Franța prin care am fost noi, și prețurile mi s-au părut super decente. În plus, mi-a plăcut că folosesc faină de hrișcă (gluten free), deci am băgat gallete și clătite la greu, însoțite evident de cidrul de Bretania.

În cazul în care mai ai nevoie de alte motive ca să vizitezi Rennes:

  • porțile Mordelaises –  calea de acces în orașul medieval, reconstruite în secolul 15;
  • Parlamentul – construit în aproape un secol!;
  • Hôtel de Ville – incediul din 1720 a schimbat fața orașului, în următorii 35 de ani Rennes a fost reconstruit de urgență, regele și-a trimis arhitectul personal, s-au ridicat clădiri noi, din piatră, pe străzi largi, cu piețe, hôtel de Ville e simbolul noului Rennes;
  • Place des Lices – odinioară acolo se luptau cavalerii și erau torturați prizonierii, acum e loc de întâlnire și se umple de tarabe sâmbăta, când e zi de piață;
  • Opera, care când a fost construită, în 1836, a iscat un mic scandal, căci arhitectul a preferat stilul italian celui francez, sacrilege!;
  • Capela Saint Ives, ridicată în secolul 15;
  • Catedrala Saint Pierre, impresionantă. Însă nouă ne-a plăcut mai mult Notre Dame en Saint Melaine, lângă parcul Thabor. A fost parcă deschisă numai pentru noi, n-a intrat nimeni în ea cât am stat acolo, vreo jumătate de oră, să ne jucăm cu soarele printre vitralii. Parcul-grădină botanică e foare fain, recomand;
  • Palatul și piscina Saint Georges;
  • Champs Libres – zona mai nouă, cu muzeul Bretaniei, espace des sciences, biblioteca de unde s-ar vedea fain orașul (am făcut ce-am făcut și n-am mai ajuns);
  • Muzeul de Arte Frumoase

Și, dacă ai timp, fă o plimbare pe malul rîului Vilaine, spre Jardin de la Confluence, locul unde se întâlnesc cele două râuri (Vilaine și Ille), nu-i extraordinar, dar nu-i nici urât cum zice numele.

Sper că te-am convins să vizitezi Rennes, când om reveni la normal și planurile și viața noastră nu vor mai fi la cheremul coronavirusului. Să-ți mai zic că e la o oră jumătate de Paris, cu trenurile de mare viteză, și că biletele nu-s deloc scumpe (de obicei e mai ieftin la Ouigo decat la TGV, verifică ambele), că e aproape de Saint Malo și Mont Saint Michel, că am văzut niște castele faine prin jur. Te-am convins? Nu? Să-ți mai zic și de dulciurile de Bretania? Nu cred că-i cazul, oricum, sunt delicioase!

 

PS: S-ar putea ca Rennes să nu fie pe gustul tuturor, dacă nu-ți plac orașele vechi, e posibil ca Rennes să ți se pară o ruină, mie mi-a plăcut foarte mult. Inițial, când am început să scriu acest post, Rennes era la capitolul și altele, la pachet cu Saint Malo și Mont Saint Michel, am scris însă atât de mult despre el, încât cei doi vecini celebri nu mai încap.

Dacă ai mașină și mai mult timp la dispoziție, las un ghid de Bretania.