Route de Cretes, adică drumul printre creste/vârfuri, se joacă pe massif de Soubeyran, deasupra Mediteranei, și leagă Cassis de La Ciotat. Cam pe la mijlocul drumului e Cap Canaille, una dintre cele mai înalte faleze maritime din Europa, vreo 400 de metri. Și toată zarea se deschide în fața ta: Marsilia, Mediterana, Cassis, La Ciotat, les calanques (golfurile Marsiliei) și o insulă mică, plină de verdeață.
Insula e Ile Verte (insula verde), vreo 13 hectare de pământ pe apă, la aproximativ 400 de metri de țărm, rezervație protejată. O insulă mică cu o privelișe mare, bănuiesc, că nu am trecut apa spre ea. De ce? Da eu știu? Am zis ca om trece altădată. Chiar mă gândeam că am văzut atâtea locuri în zona aia, dar am și ratat o grămadă. Deși e super mică, are o plajă și forturi de secol 17, dar și mai noi, prin 1800 englezii au debarcat pe insula și s-au apucat să bombardeze Cassis, iar în al doilea război mondial nemții și-au făcut tabără acolo.
Route de Cretes nu-i lung, cam 15 kilometri, dar se lungește fără să-ți dai seama căci din orice loc priveliștea e spectaculoasă și tot o să tragi pe dreapta. Pe traseu sunt destule locuri numai bune de staționat câteva minute, n-ai cum să treci nepăsător pe lângă o așa minunăție, garantez că te vei opri de multe ori, eu mai aveam un pic și o luam la picior, că oricum opream mașina după nici 5 minute.
Drumul poate fi făcut și cu bicicleta, cam 4 ore de la Marsilia, sau vreo două de la Cassis. Cred că e mai indicat să pornești din La Ciotat, dinspre Cassis drumul e mai spectaculos, dar și mai anevoios (și înapoi cu busul). Evident că dacă te ține poți colinda route des cretes la picior.
Nu-i cazul să-ți spun că e bine să-ți iei apă, poate și ceva de mâncare, nu găsești nimic prin zonă (și apoi locul e perfect pentru picnic, with a view, și ce view) și o haină mai groasă, adierea uneori nebună a Mistralului e destul de rece. De fapt totul e la cheremul Mistralului (ți-am mai zis eu de el, vântul isteric). Nu există program stabilit pentru Route des Cretes, ține de toanele domnului Mistral, dacă e supărat rău ruta e închisă. Drumul urcă destul de mult și nervii Mistralului pot fi periculoși.
Așadar, dacă ajungi la Marsilia, mergi spre Cassis. Și cum ieși din Cassis, spre La Ciotat, o să vezi un indicator spre Route des Cretes. Urmează-l:)
Cassis și golfurile Marsiliei
Într-unul din weekendurile de august am vrut să mergem din nou spre golfuri, les calanques de Marseille. Am găsit noi o rută, route des calanques, și am zis hai. Când am mers cu barca prin golfuri am văzut o mulțime de oameni și mașini pe stâncile care ies din mare și ne tot întrebam cum au ajuns acolo, trebuie să mergem și noi. Dar mai mult am vrut în golfuri pentru că apa e mai caldă, nu bate Mistralul.
Ne-a zăpăcit GPS-ul, ne-a înconjurat de numa, numa, ne-a dus într-un final pe Route de la Gineste, de unde ar fi trebuit să ieșim spre golfuri, pe scurt, era închis. Am uitat că vara toate traseele prin munți sau parcuri naturale sunt fie închise, fie pot fi bătute doar la picior, din cauza incendiilor. Dar, dacă tot suntem aici, să mergem la plajă. Și așa am ajuns unde am zis că nu mai mergem niciodată, la Cassis, în plin sezon.
Evident că ne-am învârtit după parcare până am amețit, toate erau pline, era și poliție, unele străzi erau blocate, deci ceva frumos. Am găsit până la urmă un loc, ca de obicei, a plecat cineva și am avut norocul să fim prin zonă (4 euro/4 ore). Culmea, cea mai apropiată plaja era tot cea la care nimerisem data trecută – Plage de l’Arene. Atunci am stat aproape de calea de acces, acum am zis să mergem mai încolo, sa vedem ce se ascunde după pietrele mari care parcă mai au un pic și se rostogolesc în mare. Pe cărări înguste săpate în piatră, cu niște scări improvizate, adică rădăcini de copaci, mi-am julit mâinile, picioarele și altele, am înconjurat toata bucățica de „plajă” până am ajuns la zona de nudiști. Hmmm….înapoi. Am zis plajă între ghilimele pentru că golfurile nu sunt niște plaje clasice, nu o să găsești decât foarte rar nisip, spațiul lăsat de mare, până în munte, e destul de mic, foarte mulți stau cocoțați pe pietrele de pe margine, așa am făcut și noi de altfel, am găsit niște blocuri de piatră mai netede, oarecum.
În Cassis singura plajă cu nisip e cea de după port, Plage de la Grande Mer, dar e plină vârf. Observați „dinozaurul” care iese din mare, o fi ăsta nou descoperit acum de francezi?
Apa e foarte calda, v-am zis, Mistralul nu trece printre stâncile uriase, și îmi place că zona e semi-salbatica. Dacă n-ai vedea iahturile, ai zice că ești departe de civilizație, nu la jumătate de oră de unul dintre cele mai aglomerate orașe din Europa.
De data asta am urcat spre castel, de la Plage de l’Arene, printre case. Știam că e privat deci nu ne așteptam să poată fi vizitat, dar speram că se vede ceva…nimic. Vechiul castel din Cassis, acum hotel de lux, se ascunde după niște porți imense care nu lasă nimic la vedere. Drumul spre castel nu e lung, cam 10 minute, e îngust, nu cred că e recomandat să te încumeți cu masina, și e la fel de „prețios” ca fosta fortareață, nu vezi mai nimic pentru că toate vilele și casele, majoritatea pensiuni sau hoteluri, sunt pitite după porți și garduri care îți permit doar să zărești vreun rând de vie, vreo livadă, vreo cărare umbrită de copaci, adica o urmă abia vizibilă de bogăție. Iar priveliștea, m-am gândit eu că de sus se vede frumos orașelul, e aproape inexistentă, doar vârfurile munților „bat” casele în deal. Am făcut așadar cale întoarsă spre port.
Orașul vechi nu e atât de pretențios, are aceleași case vechi cu obloane de lemn, cele mai multe albastre, aceleași străduțe înguste, de piatră, aceleași restaurante, unele cu prețuri bunicele, ca orice orășel din Provence. Și pe lângă toate astea, fostul port pescaresc, astăzi plin mai degrabă de iahturi decât de bărcile pescarilor, și de bărci care te duc spre golfuri. Biletul costă între 12 și 40 de euro, în funcție de numărul de calanques în care vrei să ajungi, unele te plimbă printre golfuri, altele te lasă la vreo plajă și se întorc după tine câteva ore mai târziu.
Am luat și noi un tur printre golfuri, din portul din Marsilia. În oraș era foarte fain așa că am luat turul de 3 ore, să vedem toată zona, habar n-aveam că pe apă se schimbă complet treaba. Când am urcat, ne-am uitat cu invidie la francezii din fața noastră – trei omuleți ce s-au pus în primul rând și și-au scos bagheta, brânza și vinul, zic uite, mă, deștepti eram dacă făceam la fel! Bine că n-am făcut, era furtună pe mare, dar francezii au insistat să ne plimbe de toți banii, ni s-a făcut rău la toți (era sor-mea în vizită, am zis s-o plimb printre golfurile Marsiliei). Am zis aleluia când am coborât, împleticindu-ne, uzi fleașcă, noroc c-am ațipit câteva minute pe o bancă, pe barcă, că altfel vomitam sigur. Francezii cu picnicul și-au blestemat și ei zilele, vinul și bagheta erau în două cu apă.
Zona e bună nu doar pentru plajă, ci și pentru drumeții. Atenție însă, vara nici măcar la picior nu poți bate Massif des Calanques pe unde te taie capul, toate rutele sunt închise cu excepția uneia – Grande Randonee 98. Cred că e cea la care am ajuns noi, pentru că erau mașini parcate sus, lânga șosea. Pe Route de la Gineste, după hotel, Joile Bois parcă îi zice, pe stânga, lași mașina acolo și o iei la pas, 4 ore dus, 4 ore intors. Accesul e restricționat de prin aprilie (pentru mașini, în zilele de sărbătoare sau în weekenduri) până la finalul lui septembrie (începând cu iunie mașinile nu mai au voie). Găsiți aici niste rute.
Cassis e la jumatate de oră de Marsilia, cu mașina, se poate și cu trenul, vara e și o navetă. Dacă mergi cu mașina, să ai mărunți la tine, cam 2 euro pentru bucata de autostradă spre Aix și încă vreo 2 la intrarea în Cassis. Noi am ocolit pentru că am vrut să evităm autostrada din Marsilia, ne-am agitat degeaba, se circula ok. Ruta, aproape toata pe sub pământ, taie tot orașul dintr-un capăt în altul.
Veciunul La Ciotat e simpatic, dar pălește pe lângă ce-i în jur.
Citește și ce vezi lângă Marsilia, cu trenul – Coasta Albastră
Faine peisaje! Pf, data viitoare :)!
pai de cand tot iti zic :-p