Va anunt de la inceput ca nu i-am gasit pe niciunul, ca sa nu ziceti ca va induc in eroare (misleading title, ca sa vorbim pretios). Acum… pe Cezanne nici nu ma asteptam sa-l aflu pe undeva, dar pe Picasso…Sa nu poti tu intra la mormantul lui…Dar sa incepem cu inceputul.

Am prins un weekend cu soare, lucru mare in ultima perioada, si am plecat spre muntele lui Cezanne. As fi vrut sa-l urc, spre Croix de Provence, dar citisem pe un site ca dureaza vreo 6 ore, pina sus si inapoi, si am zis ca e prea mult. Cine stie de unde o fi urcat ala de a facut 6 ore, de fapt sunt vreo 4. In fine, am zis  sa-l admiram din toate partile, deci am facut un traseu prin jurul lui.

sv1_fhdr

Prima oprire: Le Tholonet. Nu ma refer la suburbia din prelungirea lui Aix en Provence, cea plina de apartamente si super aglomerata, ci la satucul cu citeva case de la vreo 15 minute distanta. Primul gand cand am coborat – mama, ce destepti eram daca ne luam biclele! Dar nu suntem, am plecat fara ele. E perfect pentru biciclete, numai bun sa pleci pe urmele lui Cezzane. Pe ruta Cezzane. Macar o parte din ea. Porneste din Aix si merge pe linga Sainte Victoire, pina aproape de Marsilia.

De la Le Tholonet, unde nu prea ai ce face fara bicla, ne-am plimbat un pic pe acolo, e si un castel, noi nu l-am gasit, am plecat spre Vauvenargues. Dar inainte de a ajunge la mormantul lui Picasso, asa speram eu, ne-am oprit la baragge de Bimont. Sursa de apa importanta pentru Aix si Marsilia si loc frumos de vizitat.

sv8 bimont

De acolo exista trasee catre Sainte Victoire si catre Le Tholonet. 2 ore si 15 minute pina la crucea din varf, o ora pina la barajul Zola, o ora si 10 minute pina la Le Tholonet, o ora jumatate pina la refugiul Cezanne.

sv6 bimont

Next stop: Vauvenargues. Un sat mic, simplu, cunoscut pentru locatarul sau celebru – Pablo Picasso. Pictorul a cumparat castelul, ce seamana mai degraba cu o vila, a locuit acolo citiva ani impreuna cu Jacqueline, sotia super rabdatoare si dedicata lui pina la moarte. Ambii sunt ingropati acolo, la castelul de la Vauvenargues.

Castel care este inchis. Ba mai mult, un afis mare de la intrare ii anunta pe eventualii gura casca, care probabil nu sunt putini, ca resedinta nu poate fi vizitata, nu insistati, muzeul e la Paris! Un proprietar super simpatic, nu?

sv10 picasso_fhdr

Satul e mic, l-am facut la picior in cel mult 30 de minute. Nu se intra cu masina, e un afis la intrare care te anunta ca masinile ramana afara, in parcarea gratuita. Am plecat apoi spre “tara vinului” – Puyloubier. Pina acolo insa GPS-ul nostru s-a zapacit, ca de obicei, asa ca ne-am oprit la Pourrieres.

Biserica imi atrage atentia, ma indrept spre ea. O doamna ma vede cu aparatul in gat si imi vinde un pont – daca vreti sa vedeti o priveliste frumoasa, mergeti citiva metri in fata. Fata ascultatoare, ma duc. Da, avea dreptate doamna cu catelul.

sv12_fhdr

sv13 Pourrieres_fhdr

Urmeaza Puyloubier. De cum am iesit din masina (e cam complicat cu parcarile pe acolo) am simtit un miros puternic. Mi-era foarte cunoscut, dar nu-l identificam. Evrika! Vin! Peste tot mirosea a vin. Zona e celebra pentru licoarea lui Bachus, satul e inconjurat de podgorii, e si o vinarie acolo si e perioada de zdrobit struguri. Am facut o vizita la vinarie si n-am plecat cu mana goala (pina si dulceata de fructe era facuta cu vin).

Puyloubier3_fhdr

Satul e mai maricel ca cele pomenite mai sus, si mai animat. Plimbare, poze, plecat spre Saint Antonin sur Bayon. E sus, pe deal, printre intinderi nesfarsite de vie, si e atat de mic incat am trecut pe linga el. Unde e satul? Era acolo, in vale, lasa-l. Oricum, se vede frumos de sus, valea, nu satul.

bayon_fhdr

Am vrut sa oprim la Beaurecuil, dar, la fel, nu mi-a atras atentia cu nimic. Mic, ai intrat, ai iesit, castelul…o casa mare, deci sa continuam. Chateauneuf le Rouge. Aici am nimerit la o nunta, ne-am plimbat un pic prin centru si am dat iama intr-o boulangerie.

Châteauneuf-le-Rouge3

Dupa cum probabil v-ati prins, satele sunt mici, pot fi facute intr-o zi fara probleme, cred ca si cu bicicleta, daca ai exercitiu, poti inconjura muntele intr-o zi.

Sainte Victorire…altadata. De data asta doar l-am curtat. Desi nu are decit putin peste o mie de metri inaltime, se vede din orice punct, si din Aix.

mont sv

Peste tot exista trasee,si parcari unde sa iti lasi masina. Mi-a placut foarte mult lucrul asta, ca la citeva minute de Aix en Provence poti respira aer curat, poti face drumetii si te poti plimba prin niste sate mici si parca scoase din alta lume. De fapt asta e inca un plus al francezilor, au avut grija sa pastreze zonele verzi, orice oras mare are linga el o oaza imensa de verdeata, de zici ca esti la multe ore departare de zgomot, oras, agitatie. (ps: imediat ce iesi din Chateauneuf le Rouge e autostrada, spre Aix)

mont sv2_fhdr

Daca va bate gandul sa plecati pe urmele lui Cezanne, ruta aici.

PS: nici urmă de bărci sau de capăt de lume dar piesa asta mă va duce mereu cu gândul la plimbarea prin satele Aix-ului, se auzea la radio în dum spre Puyloubier și nu m-am dat jos din mașină până nu s-a terminat.