Uzès e un loc pe care nu o să-l uit niciodată. Și nu pentru că ar fi extraordinar de frumos, deși e, ci pentru că plimbarea prin el s-a terminat în pilonul ce separă autostrada de Marsilia de cea de Lyon, în ploaie, frig și întuneric. Dap, accident.

Imediat ce am plecat din Uzès s-au rupt norii, rău de tot, nu mai vedeam nimic în fața ochilor, și ne-am oprit în pilonul verde. Bine măcar că l-am zărit la un moment dat și am avut timp să frânăm. N-a fost grav, doar ne-am speriat, nici măcar nu au ieșit air-bag-urile, slavă Domnului, că probabil dormeam acolo până luni la amiază, nu s-ar fi mișcat francezii în week-end. Așa, am tras mașina pe dreapta (era o bucată de spațiu verde, un fel de deal mic, în mijlocul intersecției), am legat partea din față cu șireturile de la adidași (plini de apă, că eram uzi până la piele), și am plecat, tiptil, spre casă.

Dar să revenim la Uzès că de fapt despre el voiam să vă povestesc. Oras vechi, medieval, cu străduțe pietruite, înguste, cu biserici vechi, cu turnuri ce se ridică semețe peste casele de piatră, Uzes este ville d’art classée, adică e oraș protejat datorită patrimoniului medieval excepțional.

uzes

Celții i-au zis Vcetio, romanii l-au numit Castrum Vcetiense, a fost distrus si reconstruit de vandali, ostrogoți, vizigoți, sarazini, era cunoscut ca Ucetia în secolul 8, a fost numit Uzes în 1157, fost ducat, oraș cu dreptul de a bate monedă, a cincea citadelă protestantă a Franței, oras industrial…istoria e lungă, interesantă, plină de povești,  și e vizibilă azi mai ales în centrul vechi.

Apropo de povești, se pare că prima femeie care a obținut carnetul de conducere (sau mai bine zis echivalentul lui) a fost ducesa de Uzes, Marie Adrienne Anne de Rochechouart de Mortemart, în 1897 (unii zic că ar fi Camille du Gast). Și tot ea ar fi prima femeie din lume care a primit o amendă pentru exces de viteză, a fost prinsă gonind cu 15 kilometri la oră când limita era 12…

 

Cu ce se laudă Uzes astăzi? Cu Fenestrelle, care e cumva simbolul orașului, un turn deosebit de frumos, unic în Franța, făcut se pare după modelul celui din Pisa. E tot ce-a mai rămas din vechea catedrală romană, Saint-Théodorit, distrusă de protestanți în 1563. Actuala biserică datează din secul 17 (evident cu adăugiri de-a lungul secolelor).

Le Duché, castelul ducal, care e în continuare locuit de urmașii foștilor stăpâni ai orașului, dar poate fi vizitat (cu pauză la amiază, 10 euro). Palatul episcopal, hotel de ville, piața centrală – Place aux Herbes, spălătoria (făcută în 1854), grădina medievală (detalii aici).

Găsiți mai multe informații despre orășel aici si pe site-ul oficiului de turism (si mai multe poze, caci ale mele sunt puține și plouate), tot la oficiul de turism gasiti si sugestii pentru cazare, daca va bate vreun gand. Și nu m-ar mira, căci Uzes e gard în gard cu Provence, Cevennes, Camargue și Drome Provencale.

E la 20 de minute de Pont du Gard, la jumătate de oră de Nimes, la maximum o oră de Tarascon, Arles, Avignon, Les Baux de Provence. La o oră și un pic distanță (cu mașina) sunt Montpellier și Montelimar, la fel și Grotte de la Cocalière și avene d Orgnac. Saintes Maries de la Mer, Fontaine de Vaucluse și Isle sur la Sorgue sunt la o oră jumătate, satele Luberonului sunt cam la o oră jumate-două.  Nu degeaba orășelul cu cel mult 8 500 de locuitori are peste 120 000 de vizitatori anual (conform oficiului de turism).

Sâmbăta și miecuri sunt zile de piață. Oficiul de turism organizează tururi ghidate, în oraș și pe lângă. Daca nu aveti colesterolul mare, va puteti opri la Muzeul bomboanelor, chiar la intrarea in fosta cetate (e o chestie comerciala si atât, dar probabil că pentru cei mici poate fi simpatic, deși cu atâta dulce în jur, plin de E uri…cam riscant).

 

IMG_1245.JPG IMG_1249.JPG IMG_1252.JPG IMG_1273.JPGIMG_1237.JPG

 

Cum ajungi la Uzes? Cele mai apropiate aeroporturi sunt la Nimes, Avignon sau Montpellier, dar nu știu să existe curse din România. Ar fi deci varianta Marsilia sau Paris și de acolo cu trenul spre Avignon sau Nimes unde sunt autobuze către Uzes (căci nu are gară). Autobuze (sunt foarte ieftine la francezi) – A15, de la Alès la Avignon, program aici; B21, Avignon-Nimes, program aici; E52, Nimes – St Ambroix, orar aici.

 

Noi am fost cu mașina, am ajuns cu ea întreagă, am parcat în fața catedralei (e cu plată, dar gratis în week-end și seara), și am plecat cu ea … cârpită cu șireturi, după cum v-am povestit. Și după treaba asta am stat vreo 6 luni cu o plăcuță de înmatriculare de România și cu una de Franța. Cum așa? Păi pentru că aveam casco internațional, am dus-o la reparat la un service de lângă Martigues. Cât durează? O săptămână, maximum. S-au făcut vreo 4 și cred că nu era gata nici atunci dacă nu se ducea francezul să-i vorbească ăluia de la service pe limba lui. Păi ce faceți, domnule, ne faceți de râs în fața străinilor, ați zis o săptămână și s-a făcut luna, cum e posibil așa ceva?! Toate astea au fost spuse civilizat pănă când a venit picătura ce a umplut paharul. E gata, dar n-a venit plăcuța. Da vine acu, o oră, cel mult. Nu asta era picătura (mă rog, pentru noi era), ci că în acea oră nu s-a simțit nimeni să aducă o cafea. Toate ca toate pân la cafea, merde-n sus și merde-n jos.

A venit plăcuța, voila. Dar e cu număr de Franța!? Oui. Păi mașina e înregistrată în România! Păi noi nu facem plăcuțe de România, doar de Franța. Păi e …ilegal?! Unde e aia veche? Am aruncat-o. Unde? Ei unde, la gunoi, și evident că fix în ziua aia i-a apucat hărnicia pe francezi și au luat gunoiul dis de dimineață. Ce puteam să facem? I-am pus să dea o declarație cum că au aruncat numărul vechi și au schimbat plăcuța de înmatriculare. Am sunat la ambasadă, la consulat, să întreb ce putem face, nu s-a obosit nimeni să răspundă la telefon așa că mi-am zis je m en fiche și am umblat luni de zile cu Franța pe față și cu România pe spate.

 

Dacă ți-a plăcut acest articol te așteptăm pe pagina de facebook a vacanțelor.