Am zis sa termin cu târgurile  de Crăciun, nu de alta dar chiar vine Crăciunul. O să încep cu târgul de la Maribor deși era cam golaș. Înainte de a pleca spre țara minunată am zis să ne oprim pe traseu, să facem pe turiștii. Înițial am zis că mergem la Veneția. A venit apa și l-a luat. Planul. Văd că lucrurile s-au mai linștit acum … Altădată. Apoi am zis sa facem un mic ocol și să mergem două zile la Viena. Că tot ziceam eu că vreau să văd Viena. Am stat, ne-am gândit, ne-am socotit….cam mare ocolul. Hai în Slovenia, la Bled. Și apoi îmi zice o amică – treci acasă că e frig! Și am avut o revelație – chiar că e frig. Adică or fi ele 14 grade în sudul Franței dar spre casă…Iar eu pe frig nu funcționez normal. Nu-mi arde de nimic, vreau doar să stau la căldură. Cred că mi se trage de la atâția ani stați afară, pe la diverse insituții, uniri, proteste, întâlniri. Deci am zis pas. Dar undeva trebuie să ne oprim, nu ne fugărește nimeni ca să conducem mai mult de 7 ore pe zi. Hai la Maribor! Și așa data trecută am stat puțin.

IMG_2131

Ne-am luat în primire camera de hotel (fain hotelul, by the way – Hotel City Maribor îi zice) și am plecat la plimbare. Deși a fost doar un “dormitor”, în drumul spre România, călătorul tot călător, hai la oficiul de turism să vedem unde e catedrala, că data trecută nu am găsit-o. Și în drum spre catedrală, care e foarte aproape de oficiul de turism (sediul din fața Bisericii franciscane), am dat de târgul de Crăciun.

Vin fiert, dulciuri, șoșoni de Slovenia…și cam atât. Deși niște lăutari, ambulanți, cântau din toți rărunchii, încercând să facă atmosferă, târgul mi s-a părut cam…trist. E adevărat că era și luni.

Dacă tot am ajuns aici, ce poți vedea la Maribor: catedrala – Stolnica, (secolul 12), poate fi vizitată gratuit, plătești bilet doar dacă vrei să urci în turn, biserica franciscană (intrarea gratis),  castelul – Mariborski Grad, primăria. Daca stai mai multe zile ai putea colinda vinăriile și podgoriile, Maribor se laudă că face cel mai vechi vin din lume, sau stațiunile de ski.

E oraș universitar așa că e plin de baruri. Dacă vrei să bei ceva…no problem, dacă vrei să manânci…mai greu. Pizza si sandwichi-uri garantat. Noi am tras până la urmă la un local bio healty food, ceva de genul, foarte simpatic. Să vă zic și niște prețuri – o bere de la 2 la 5,30 euro, o cola 1,90, o supă era 2,50, o salată în jur de 6 euro, o cafea un euro și un pic, un cocktail între 4 și 8 euro, o prăji cam 3 euro.

IMG_1859

Gata, înapoi în Franța. Marsilia s-a pregătit și ea de Crăciun. Centrul vechi s-a umplut de comerciați. Cei mai mulți aveau sute, mii, de sfinți în miniatură. Santos se numesc și e o tradiție în Provence. Se pare că figurinele de lut au fost pentru prima oară inventate la Marsilia. Și e o tradiție ca la fiecare sfârșit de an santonnierii să se reunească în cel mai vechi oraș din Franța.

Bieții sfinți vor fi surzi anul ăsta, încă nu erau gata pregătirile pentru 2013 când Marsilia va fi capitală culturală. Ba era chiar mai rău ca acum 2 luni, zona de lângă port era toată închisă, pe străduțele din centrul vechi își făceau loc cu greu mașini încărcate cu materiale de construcții, traficul era mai groaznic ca de obicei.

IMG_1872

La 40 de minute de Marsilia, la Martigues, era liniște. Ba chiar prea liniște. Nu era nici țipenie de om la târg, castanele se răceau pe plită, foie gras-ul aștepta în zadar cumpărătorii, la fel și gemul de smochine, așa că vânzătorii au tras obloanele. Am apucat să luăm un vin fiert.

La târgul din Istres am nimerit fără să vrem. Era închisă spălătoria de la noi așa că ne-am dus la vecinul Istres. Și bine am făcut, am găsit macaroane provensale. Numai că plecasem la spălătorie,adică aveam doar bani mărunți în buzunar. Ce ne facem? Întreb, oarecum rușinată, si fără să sper că voi primi un răspuns pozitiv (Istres nu e foarte mare, vânzătorii erau țărani ce-și comercializau marfa făcută în casă, tarebele erau pe marginea drumului), putem plăti cu cardul? Evident, doar nu suntem sălbatici. Touche!

Am avut ocazia să vedem și costumele tradiționale provensale, de Crăciun francezii au vrut să se întoarcă la tradiție așa că au organizat o paradă a transhumanței. Scuzați pozele, sunt făcute cu telefonul, am zis că măcar când mă duc să spăl rufe să las aparatul acasă.

 

Ce să vă mai zic…să vă fie masa masă, să vină Moșu cu sacul plin, să fiți lângă cei dragi, să aveți liniște, bucurie, și un 2013 așa cum vă doriți. Și, evident, cu niște vacanțe mici.