Düsseldorf: wild und frei

Adica salbatic si liber, daca stiti germana cata stiu si eu. Trebuie sa fac ceva in privinta asta. Dar pana atunci mai vizitez, cand am ocazia, Germania. Nu mai fusesem de cativa ani buni (de la Berlin) si, dupa atata latino, mi-era un pic dor de tara germana. Am pescuit niste bilete super ieftine la Dusseldorf si pe-aici ti-i drumul!

dusseldorf

Am zis salbatic si liber pentru ca asta mi-a sugerat orasul, asa am simtit eu Dusseldorf-ul. Un amestec de creste si voaluri, de costume elegante si tinute si coafuri potrivite mai degraba pentru carnaval, de orientari, credinte si mentalitati, de cercei, de masini scumpe si biciclete, de muzica si liniste, si bere, multa bere! O multime pestrita, uneori simpatica, alteori zgomotoasa, dar mereu evidenta.

Orasul e plin de terase, baruri, restaurante, nu cred ca am mai vazut atat de multe la un loc (poate doar la vecinul Koln). Bolkerstrasse, zice ghidul orasului, e cel mai mare bar din  lume (o gaselnita turistica, e o strada plina de crasme, cam ca Lipscaniul nostru). Eu zic ca orasul e cel mai mare bar din lume. Pe unele strazi te strecori cu greu printre multimea care zumzaie ca un stup de albine, cu berea in mana, evident. Cele mai multe baruri sunt comasate in centrul vechi, Altstadt, si de-a lungul Rinului, pe Rhine promenade. Dar centrul vechi merita vazut si pentru cladirile vechi sau pentru bisericile frumoase.

Rhine promenade, faleza construita nu cu mult timp in urma de-a lungul riului, au terminat-o in 97, leaga centrul vechi de cel nou. E plina de terase si prin urmare e super aglomerata. Te duce din Altstadt in MedienHafen in 15 de minute de mers lejer. Ne-am oprit ba pe scarile de langa biserica, ba pe verdeata din apropierea turnului, sa admiram multimea si Rinul. Biserica se numeste St. Lambertus, ar fi cea mai veche din Dusseldorf, are turnul un pic stramb, si legenda spune ca turnul se va indrepta cand o fecioara se va marita in lacasul sfant. Deci…coming soon.

MedienHafen, centrul nou, niste cladiri super interesante pe care doar un arhitect le-ar putea aprecia la adevarata valoare, germanii au facut din fostul port industrial un adevarat muzeu al arhitecturii. Se pare ca in jur de 700 de firme au sedii acolo. Si cand te gandesti ca acum 10 ani era un port semi-parasit…Langa vechiul port se ridica spre cer si Rheinturm, simbolul orasului. Cu doar 3 sau 4 euro (nu mai retin exact, ieftin oricum) am urcat la 172 de metri inaltime (cu liftul) si am admirat Dusseldorf de sus. Unii se sprijineau cu toata greutatea pe geamurile de stricla.Brrrrr. Am facut si o plimbare cu vaporul, 9 euro costa biletul. 

Inapoi pe pamant si in centru, Rathaus, primaria, in Marktplatz. Draguta. Cam la 15 minute, Ratinger gate, fosta poarta a orasului, acum deschide drumul spre parc, am zis slava Domnului, era atat de cald incat tanjeam dupa umbra. Si la citiva pasi e Goethe Museum, nu am intrat, nu stiu de ce, nu prea sunt in the mood pentru muzee in ultima perioada. Am fost si la Johanneskirche, prima biserica protestanta din oras (controversata la vremea ei, credinciosii catolici s-au opus constructiei), si am dat cateva ture pe strada de shopping – Königsallee sau Kö. Numai ca noi am nimerit in weekend, sambata am zis ca ne plimbam prin oras, duminica totul e inchis, iar luni era sarbatoare nationala, adica iar inchis. Mai sunt o multime de lucruri de vazut in Dusseldorf, de exemplu niste castele si parcuri, la care nu am mai ajuns, de lene, dar și pentru că am vrut să mergem și la vecinul Koln. 

 

Köln, intr-o zi…

Ne-am rezervat o zi intreaga pentru orasul despre care toata lumea ne-a spus ca e deosebit de frumos, poate chiar mai frumos decat Düsseldorf. Primul lucru care ne-a atras atentia, imediat ce-am iesit din gara, a fost Domul. Inalt, impunator, incarcat de turnuri, turnulete, arcuri, ferestre largi, colorate, statui. Mi s-a parut ca seamana cu cel din Milano.

Domul din Koln poate fi vizitat gratuit, doar pentru muzeu si pentru turn platesti bilet (biletul pentru ambele costa 6 euro). Noi  am cumparat doar pentru turn, 3 euro. Biletele nu se cumpara din acelasi loc, pentru muzeu+turn, din interiorul Domului, nu poti rata intrarea, o poti insa rata pe cea de unde se achizitioneaza bilete doar pentru urcarea in turn, e in dreapta Domului, cobori scarile. Deci noi am vrut sa urcam in turn…Din 4 doar 3 am ajuns sus. Urcusul nu e foarte placut, daca esti claustrofob sau ai probleme de sanatate, mai bine zici pas, cele aproximativ 500 de trepte nu sunt imposibil de urcat, dar locul e foarte ingust, pe unde se urca se si coboara (o portiune foarte mare) si e o senzatie ciudata data de picioare care coboara, ale tale care urca, spatiul mic…Si sincer nu stiu daca a meritat efortul, privelistea nu e cine stie ce. 

Catedrala din Koln, construita in mai bine de 600 de ani, a fost singura care a ramas in picioare in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Deci ori pilotii aveau simtul esteticului, ori o foloseau ca punct de orientare, ori Doamne, Doamne a ferit-o din calea bombelor. Nu stiam, dar se pare ca aproximativ 90% din orasul vechi a fost distrus, germanii au recladit totul si acum, centrul vechi, Altstadt, cu casele incarcate de ani, cu multimea de berarii si restaurante, cu stradutele inguste, cu bisericile frumoase, cu Rinul plin de barci si cu zona de promenada, mi s-a parut cea mai frumoasa zona a Koln-ului.

 

De la catedrala poti ajunge in centrul vechi cu trenuletul, noi asa am facut si am regretat. Te ia din fata Domului si te lasa pe malul Rinului, linga Muzeul de Ciocolata, merge repede si numai pe langa, sau prin spatele obiectivelor turistice, deci nu prea vezi nimic, mai bine mergi pe jos. Noi la intoarcere asa am facut desi biletul (6 euro) presupune ca te si intorci cu trenul spre Dom. E si un autobuz, parca era ceva mai scump, dar daca merge pe acelasi traseu, mai bine nu. Sunt si in Koln plimbari cu barca (9,2 euro ziua/o ora si 15,40 seara), dar am zis pas.

Un alt punct de interes turistic, berea 😀 Blonda, bruna, alba, filtrata, nefiltrata, au de toate, si in plus Kölsch, berea casei, se face doar in Koln. Exista o astfel de berarie langa Dom, serveau Kölsch-ul in niste pahare mici si inguste, ca niste fiole. 

Atat am reusit noi sa „gustam” d(in) Cologne. Poate voi aveti mai mult timp la dispozitie si treceti Rinul, in cartierul nou, Rheinauhafen. Puteti „zbura” peste Rin cu telefericul, cutiile galbene leaga cele doua maluri de mai bine de 50 de ani, ar fi fost primul teleferic din Europa peste un riu.

Prietena Ina a stat mai multe zile la Koln asa ca a colindat mai cu spor, dau legatura.

___________________

Dupa doua zile de magazine, terase si Domul din Altstadt, am zis ca trebuie sa mai schimbam placa si sa cautam alte locuri de plimbare in Köln. Pe Google Maps am vazut ca ar fi o gradina botanica ceva mai departe de centru, in cartierul sau suburbia Rodenkirchen. Drumul pana acolo e destul de lung, dar simplu: pe malul Rinului tot inainte, spre sud. E ceva de mers, vreo 7 km, ruta ar fi fost foarte buna pentru bicicleta. 

Forstbotanischer - lotul cu gradini de vara 3

Rodenkirchen arata ca un mini-oras de provincie, are centrul lui cu o multime de bäckerei si magazine de haine si alte maruntisuri. Dupa atata drum drept, ne-am cam incurcat pe stradutele din Rodenkirchen, am intrat din greseala intai intr-un parc natural gandit ca o mini-rezervatie de copaci si pasari pentru copii, Finkens Garten, si intr-un lot de gradini de vara tare simpatic. Intr-un final am ajuns si la Forstbotanischer Garten, care e gard in gard cu un parc verde destul de intins, cu palcuri de copaci si campuri de iarba. Noua nu ne era foarte clar la inceput care si cum e gradina, nu prea faceam diferenta intre parc si gradina botanica. Ambele au intrarea libera. Gradina botanica din Koln e de fapt o padurice cu diverse soiuri de copaci, alei, ici-colo cate un aranjament de plante. E foarte simpla, iar noi in ziua aia de simplu aveam nevoie. Nu e nici mare, dar fiind ditamai parcul – gen Richmond – chiar langa ea, nu as zice ca e un inconvenient. Nu sunt sere, dar e locuita de (noi am intalnit doar) 3 pauni. In functie de ce chef ai, poate fi foarte fain, sau relativ boring. 

Cam prin a cincea zi de Köln iar ne-a apucat nevoia de a evada din centru, dar am fost ceva mai potoliti de data asta si am mers mai putin pe malul Rinului in directia opusa, ca sa ajungem la cealalata gradina botanica, Flora Köln. E peste strada de zoo, intrarea e libera, are 2 mini-sere, din care una, care ma interesa pe mine, cea cu cactusi, e inchisa pentru replantare pana in 2020, au si o tersa draguta, rasaduri de flori, alei cochete marginite de arbusti aliniati frumos, lacuri cu pesti si un bazin exterior plin de nuferi. In drum spre Flora am intrat intr-un parc cu instalatii artistice, Skulpturenpark – era chiar in cale, nu stiam de el.

Flora Köln si in drum spre Forstbotanischer, pe faleza

Va recomand si doua strazi simpatice: Severinstraße si Eigelstein. Dupa strazi si cartiere plicticoase, apare Severinstraße, imediat dupa o veche poarta de intrare in oras, cu localuri de toate felurile si culorile, cu statuete funny si cu un aer relaxat, dar viu. Ne-am intors in ultima seara pe Severinstraße cu scopul clar de a lua cina de bye-bye. Cu toata invarteala repetata prin centrul vechi, era imposibil sa nu dam si de Eigelstein, strada cu buticuri (noi le-am zis) turcesti. Frizerii, magazine cu bijuterii, rochii de mireasa si chestii de astea, pe langa care am trecut zambocind – fantastice rochiile alea, atatea danteluri si voaluri, ca ametesti. Pofticioasi si mofturosi cum suntem, am pus ochii pe cafenele si patiserii, ca acolo am gasit cafea la ibric, placinte borek cu spanac, branza si cartofi, baklava, sarailii.

Si am cautat graffiti, tare mi-as fi dorit sa-l gasesc pe Wuffelpuffel portocaliu, dar nu am reusit. Daca va pasioneaza subiectul, las un link despre street art in Koln, ar exista si o harta, la oficiul de turism. 

 

Koln si Dusseldorf sunt la mai putin de 50 de kilometri, adica vreo 40 de minute, cu masina sau cu trenul. Biletele de tren se pot cumpara de la automatele din gara, land-tickets valabile pentru o persoana sau pentru maximum 5. Noi am luat pentru 5, era mai ieftin asa, 43 eur dus-intors. Land-tickets sunt valabile in fiecare land in toata Germania, de luni pana vineri, de la 9.00 la 03.00 si in week-end de la 03.00 la 03.00 (trebuie verificat, noi asa am prins). Cologne, Bonn si Dusseldorf sunt toate 3 in acelasi land, deci in principiu pot fi facute cu acelasi bilet, daca nu dormi si bagi viteza. Noua, de exemplu, ne-a parut cam rau de 43 de eur dati separat pentru Bonn, deoarece e mic si mai putin interesant, plus ca e foarte aproape de Cologne si Dusseldorf. Atentie! – land-tickets sunt valabile doar pe regionale, noi ne-am urcat intr-un euro-city si ne-a lamurit controlorul ca biletul e valabil doar pe re-uri, altfel nu ne prindeam, a fost simpatic si a zis ca prima data e ok , ne-a iertat 🙂

____________________

Aeroportul din Dusseldorf e in oras si e legat de orice zona de autobuze si trenuri. Noi, blonzi din fire, am ajuns pe aeroportul din Weeze, la vreo ora de Dusseldorf. Ne-am dat seama, normal, dupa ce am luat biletele, dar a fost bine deoarece cu ocazia asta am mai vazut un orasel simpatic.

 

Kevelaer: pelerini din intamplare

Urmatorul tren spre Dusseldorf pleca abia peste vreo doua ore, ca era weekend, ce sa facem noi in doua ore? Sa mergem la Kevelaer, zice colegul de vacanta. Ce-i acolo? Cel mai mare loc de pelerinaj din nord-estul Europei. 

Am urcat in autobuzul mic si inghesuit (5 euro de persoana), ne-am mirat ca soferul vindea locuri si in picioare (erau destui care vroiau sa ajunga in orasel si pentru ca de acolo exista legaturi directe, cu trenul, catre Dusseldorf si Koln), si in 20 de minute am ajuns in Kevelaer, un oras cu nici 30 000 de locuitori, dar cu de trei ori mai multi vizitatori, anual.

Linistit, desi strazile din centru erau destul de animate, verde, plin de biciclete, de case caramizii cu flori la geam, biserica din centru, principalul loc de atractie, e superba, mai ales interiorul, centrul e plin de magazine cu produse locale, se pare ca locuitorii sunt recunoscuti pentru talentul lor, si de terase, simpatic orasul, ma bucur ca am ajuns in el, neatentia sa traiasca!