Singura (să-i zicem) legătură pe care o am cu Hamburg e o cană (căci n-am fost în cel mai mare oraș-port din Germania). O cană care, la prima vedere, pare banală – simplă, neagră. Însă imediat ce pui ceva cald în ea se umple de … Hamburg. O am de câțiva ani buni, să fie vreo 7?, de când a fost Ina la Hamburg. Ina s-a întors în al doilea cel mai mare oraș din Germania și nici de data asta n-a venit cu mâna goală. S-a întors cu o poveste:)

hamburg

După amânări prelungite (din primăvară!) am reușit să organizăm în fix două zile un tur până în Hamburg.  Am avut un mare noroc de vreme și de cazare bună. Am închiriat un apartament pe airbnb, care a costat jumătate din cât ar fi fost la hotel. Predarea cheilor a fost chiar simpatică: nimerind într-o zi de sărbătoare cu magazine închise, am fost așteptați cu pâine, unt, brânză și portocale de către proprietar. A zis să avem totuși ce pune în stomac, după atâta drum. Până la urmă nu a fost problemă, am găsit ceva cafenele deschise, dar într-adevăr, nu și supermarketurile.

Cartierul în care am stat (Hoheluft-Ost), de fapt o parte din clădiri, are o istorie interesantă. Sunt niște case lungi cu mai multe scări separate, care au fost construite pentru muncitorii din port, undeva la sfârșit de secol XIX / început de secol XX. La un moment dat, totul urma a fi dărâmat pentru a face loc unor clădiri noi de birouri. O comunitate de punkeri/punkiști a pus însă stăpânire pe loc, și a protestat până proiectul a fost abandonat, iar vechile clădiri au rămas nu numai în picioare, dar și funcționale. Acum e un mic cartier auto-organizat acolo, unde se pot închiria dar și cumpăra apartamente. În ce constă autonomia asta a locului n-aș putea spune foarte exact, dar merg după niște principii mai ecologice, de exemplu la toaletă au un sistem cu apă de ploaie. Toate astea le-am aflat de la cel care locuiește acolo, plus niște idei de umblătură prin Hamburg. Când a auzit că vrem să ajungem și în Lübeck, i s-a luminat fața: ”acolo am crescut eu!” și a început să ne deseneze hărți cu drum spre muzee și cofetării, unde nu am mai ajuns până la urmă.

 

casa.JPG

 

Deci Hamburg: mi-a făcut impresia de foarte relaxat, probabil pentru că în prima zi era sărbătoare (3 octombrie, unificarea Germaniei) și ne-am plimbat mult prin zona unde ne-am cazat, destul de posh ea așa, cu tot cu vechile clădiri muncitorești. După cam 15 minute de mers, am ajuns la zona verde din jurul lacului Alster, un parc destul de mare, care mi-a amintit de cel din Londra, St. James: apă, lebede, gâște, rațe și alte soiuri de păsări, bărci, bărcuțe, șezlonguri, copaci și muuuuuultă iarbă verde. Alster e una din atracțiile orașului și ajunge până în centru, lângă clădirea primăriei. Noi l-am înconjurat la picior și eram cam rupți de oboseală când am ajuns, la sfârșit de zi, acasă.

 

alster1.jpg

 

Centrul e mai puțin relaxant decât parcurile de pe lângă Alster, are alt ritm. Lume multă, clădiri mari, trafic, poliție. Autocare de turiști, flux continuu de mișcare în toate direcțiile. În fața primăriei, care domină clar centrul, și prin mărime, și prin felul în care arată, e o piață de promenadă cu tot tacâmul marilor orașe. E frumos să stai acolo și să vezi cum se învârte totul în jur. Lumea se plimbă, admiră, vorbește, face poze, se distrează în jurul artiștilor mimi, costumați în fel și chip. Am intrat și noi cu puhoiul de lume în curtea interioară a primăriei, unde tronează o fântână arteziană. E frumoasă clădirea.

Tot în centru am dat de mai multe biserici, am intrat în St. Jacobi. Deja mi se amestecă detaliile de interior în minte, ceea ce am reținut de acolo e că am putut urca în turn cu doar 1 euro, jumătate pe scări, jumătate cu liftul, pentru că am nimerit într-o zi cu ”turm kaffee”. Adică un grup de doamne din congregație gătesc prăjituri multe, fac ceai și cafea, și le vând acolo sus în turn, iar banii se duc în scopuri caritabile. Prăjiturile au fost bune, iar priveliștea peste oraș la fel – în mod obișnuit nu se poate urca la cei 85 de metri, doar cu ocazia acestui turm kaffee, în prima sâmbătă a lunii, din mai până în octombrie. Am avut noroc să ne nimerim la timpul potrivit, ne mai era și foame pe deasupra.

 

st.jacobi.JPG

 

Am trecut și prin portul cu un look industrial, dar plin de viață și de plimbăreți. Curgeau parcă șuvoaiele de oameni din oraș, înspre port. Din câte am înțeles tot de la gazda noastră, aici se organizează o ”Fish Market” în weekend, unde nu se vinde doar pește, ci de toate pentru toți. După o noapte de petrecere în cluburi, lumea vine la piața asta și mănâncă, bea cafea, după care o ia încet spre casă.  Noi am trecut doar prin ea, aproape fără să ne dăm seama…e o bucată de promenadă pe malul apei, cu multe standuri în aer liber. Deci acolo și de aia curgea atâta amar de lume.

 

port1.JPG

 

Ce mi-a plăcut cel mai mult la Hamburg a fost cartierul Blankenese Treppenviertel. Tot gazda noastră ne-a sfătuit să trecem pe acolo, e la capăt de linie de metrou, pe malul râului Elba. Ne suna cumva în cap stația Blankenese (drăguț, nu?), și ne-am dus acolo uitând ce trebuia să vizităm de fapt. Eram amețiți după plimbarea prin centru și port. Când am ieșit din stație ne-am dat seama că aici e locul celor multe trepte, dar tot nu eram complet dumiriți. Încet-încet, au apărut casele, cărările, copacii, și la sfârșit, fâșia lungă de plajă și Elba.

Scurt spus, e un cartier de vile somptuoase sau cel puțin cochete, înșirat pe o colină. De aici și denumirile străduțelor, care mai toate se cheamă ceva-plus-treppe. Spuneam la început că am avut mare noroc de vreme bună, și în Blankenese aveam aproape impresia că suntem undeva în Franța. Pe îngusta plajă am mers cu picioarele goale, și am stat pe nisip la soare. Din vârful dealului, cum se ajunge de la metrou, coboară multe cărări și stăduțe spre apă. Toate te ademenesc cu fel și fel de case ascunse după copaci sau ziduri de iederă, cu grădini numai bune de stat și visat cu ochii deschiși.  Era deja după-amiază când am ajuns noi, iar la plecare, când am urcat dealul înapoi spre stație, totul era scăldat într-o lumină caldă-roșcată de apus. Adică tare frumos.

 

blankenese4.JPG blankenese5.JPG blankenese7.JPG blankenese8.JPG blankenese9.JPG

 

Cam atât am apucat să vedem in Hamburg, am mai trecut noi pe lângă clădiri și locuri, dar nu am insistat. Cartierul roșu (Reeperbahn), de exemplu, arăta ciudat pe la un 11 dimineața, gol de petrecăreți și animat doar de câte un grup de turiști cu ghid, plus alții ca noi doi. Am ochit niște locuri cu mâncare vegetariană acolo, trebuie să țin minte. A mai rămas pe retină ruina bisericii St. Nikolai, cu un imens turn singur, înconjurat de un spațiu deschis, ca o piață, care era de fapt la un moment dat corpul bisericii – un fost spațiu-înăuntru. Arată ca o grădină tristă acum, străjuită de turnul înalt și de un rest de perete, cu ferestre fără sticlă. Bombardamentele din WW2.

 

city1.jpg town.hall1.jpg town.hall2.JPG

 

La întoarcere spre casă am trecut prin Lübeck, un orășel medieval, pe lista Unesco. Va urma.

 #VacanteleVoastre