Daca tot am ajuns la Düsseldorf era pacat sa nu dam o fuga si la Köln. Ne-am rezervat o zi intreaga pentru orasul despre care toata lumea ne-a spus ca e deosebit de frumos, poate chiar mai frumos decit vecinul Düsseldorf.

 

Le despart mai putin de 50 de kilometri, adica vreo 40 de minute, cu masina sau cu trenul. Noi am mers cu trenul, 32 de euro biletul/persoana, dus-intors. Astea au fost cele mai ieftine pentru ca erau fara loc, insa exista vagoane speciale pentru cei care nu si-au rezervat locuri sau te poti aseza oriunde gasesti un scaun liber daca numerele de deasupra nu sunt aprinse, se aprind daca sunt rezervate incepand cu statia respectiva. Treaba nemteasca, domnule! Sunt trenuri din ora-n ora, atentie la bilete.

____________

Cu trenul, de la Dusseldorf la Koln

Ce bine-i cand se duc prietenii prin aceleasi locuri si te completeaza sau corecteaza:-p

Ina a fost mai desteapta ca mine si zice asa: se pot cumpara de la automatele din gara land-tickets valabile pentru o persoana sau pentru maximum 5. Noi am luat pentru 5, era mai ieftin asa, 43 eur dus-intors. Land-tickets sunt valabile in fiecare land in toata Germania, de luni pana vineri, de la 9.00 la 03.00 si in week-end de la 03.00 la 03.00 (trebuie verificat, noi asa am prins). Cologne, Bonn si Dusseldorf sunt toate 3 in acelasi land, deci in principiu pot fi facute cu acelasi bilet, daca nu dormi si bagi viteza. Noua, de exemplu, ne a parut cam rau de 43 de eur dati separat pentru Bonn, deoarece e mic si mai putin interesant, plus ca e foarte aproape de Cologne si Dusseldorf. Atentie! – land-tickets sunt valabile doar pe regionale. Noi ne am urcat intr un euro-city si ne a spus controlorul ca biletul e valabil doar pe re-uri, altfel nu ne prindeam. Dar a fost simpatic si a zis ca prima data e ok , ne-a iertat 🙂

______________

Si daca tot am ajuns, sa ne plimbam nitel prin oras. Primul lucru care ne-a atras atentia a fost Domul. Inalt, impunator, incarcat de turnuri, turnulete, de arcuri, de ferestre largi, colorate, de statui. Si e linga gara, deci era culmea sa nu-l vedem. Mi s-a parut ca seamana cu cel din Milano. Domul din Koln poate fi vizitat gratuit, doar pentru muzeu si pentru turn platesti bilet (biletul pentru ambele costa 6 euro). Noi  am cumparat doar pentru turn, 3 euro. De stiut: biletele nu se cumpara din acelasi loc. Pentru muzeu+turn, din interiorul Domului, nu poti rata intrarea, o poti insa rata pe cea de unde se achizitioneaza bilete doar pentru urcarea in turn, e in dreapta Domului, cobori scarile.

Deci noi am vrut sa urcam in turn…Din 4 doar 3 am ajuns sus. Urcusul nu e foarte placut, daca esti claustrofob sau ai probleme de sanatate, mai bine zici pas. Cele aproximativ 500 de trepte nu sunt imposibil de urcat, dar locul e foarte ingust, pe unde se urca se si coboara (o portiune foarte mare) si e o senzatie ciudata data de picioare care coboara, ale tale care urca, spatiul mic…Si sincer nu stiu daca a meritat efortul. Privelistea nu e cine stie ce. Iar daca la Domul din Milano, pe acoperis, poti vedea maiestria celor care au construit minunea, aici nu se vede mare lucru pentru ca drumul se opreste la un punct si mai sus sunt gratii.

Catedrala din Koln, construita in mai bine de 600 de ani, a fost singura care a ramas in picioare in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Deci ori pilotii aveau simtul esteticului, ori o foloseau ca punct de orientare sau Doamne, Doamne a ferit-o din calea bombelor.

IMG_7632.JPGIMG_7619.JPG

 

Am ramas uimita cand am aflat ca in timpul razboiului aproximativ 90% din orasul vechi a fost distrus. A durat ceva vreme, dar germanii au recladit totul. Acum, centrul vechi, Altstadt, cu casele incarcate de ani, cu multimea de berarii si restaurante, cu stradutele inguste, cu bisericile frumoase, cu Rinul plin de barci si cu zona de promenada, mi s-a parut cea mai frumoasa zona a Koln-ului.

IMG_7675.JPG IMG_7680.JPG IMG_7691.JPG IMG_7699.JPG

De la catedrala poti ajunge in centrul vechi cu trenuletul. Noi asa am facut si am regretat. Deci nu recomand. Nu merita decat daca ti-e lene sa bati orasul la picior. Te ia din fata Domului si te lasa pe malul Rinului, linga Muzeul de Ciocolata. Merge repede si numai pe linga, sau prin spatele obiectivelor turistice, deci nu prea vezi nimic, mai bine mergi pe jos. Noi la intoarcere asa am facut desi biletul presupune ca te si intorci cu trenul spre Dom. 6 euro biletul, just in case. E si un autobuz, parca era ceva mai scump, dar daca merge pe acelasi traseu, mai bine nu.

Cu Rinul acolo evident ca exista si plimbari cu barca. 9, 20 ziua/o ora si 15,40 seara. Daca vrei sa iei cina pe valuri de Rin ….scump, domle, scump. 52 de euro de persoana.

IMG_7671.JPG

Un alt punct de interes turistic, berea 😀 Blonda, bruna, alba, filtrata, nefiltrata, au de toate. Si au in plus si Kölsch, berea “casei”. Se face doar in Koln. Exista o astfel de berarie linga Dom (nu am retinut cum se cheama deoarece chelnerul era super antipatic), serveau Kölsch-ul in niste pahare mici si inguste, ca niste fiole. Si daca tot am ajuns la capitolul “traditional” ma laud si cu ciorba de varza a la Koln. Buna.

koln

Atat am reusit noi sa “gustam” d(in) Cologne. Poate voi aveti mai mult timp la dispozitie si treceti Rinul, in cartierul nou, Rheinauhafen. Puteti “zbura” peste Rin cu telefericul. Cutiile galbene leaga cele doua maluri de mai bine de 50 de ani si a fost primul teleferic din Europa peste un riu. (programul aici) Si cred ca merita si o plimbare de seara.

_________________

Ina a stat mai multe zile la Koln asa ca a colindat mai cu spor, dau legatura :-p

Dupa doua zile de magazine, terase si Domul din Altstadt, am zis ca trebuie sa mai schimbam placa si sa cautam alte locuri de plimbare in Köln. Pe Google Maps am vazut ca ar fi o gradina botanica ceva mai departe de centru, in cartierul sau suburbia Rodenkirchen. Drumul pana acolo e destul de lung, dar simplu: pe malul Rinului tot inainte, spre sud. E ceva de mers, vreo 7 km, ruta ar fi fost foarte buna pentru bicicleta.

Rodenkirchen arata ca un mini-oras de provincie, are centrul lui cu o multime de bäckerei si magazine de haine si alte maruntisuri. Dupa atata drum drept, ne-am cam incurcat pe stradutele din Rodenkirchen, am intrat din greseala intai intr-un parc natural gandit ca o mini-rezervatie de copaci si pasari pentru copii, Finkens Garten, si intr-un lot de gradini de vara tare simpatic. Intr-un final am ajuns si la Forstbotanischer Garten, care e gard in gard cu un parc verde destul de intins, cu palcuri de copaci si campuri de iarba. Noua nu ne era foarte clar la inceput care si cum e gradina, nu prea faceam diferenta intre parc si gradina botanica. Ambele au intrarea libera.

Gradina botanica din Koln e de fapt o padurice cu diverse soiuri de copaci, alei, ici-colo cate un aranjament de plante. E foarte simpla, iar noi in ziua aia de simplu aveam nevoie. Nu e nici mare, dar fiind ditamai parcul – gen Richmond – chiar langa ea, nu as zice ca e un inconvenient. Nu sunt sere, dar e locuita de (noi am intalnit doar) 3 pauni. In functie de ce chef ai, poate fi foarte fain, sau relativ boring. Noua ne-a placut tot pachetul din ziua respectiva, cu natura ingrijita, dar nu aranjata si transformata prea mult, si mai ales cu mers dus-intors din centru: cam 20 de km… Greseala noastra a fost ca ne-am intors prin oras, in loc sa mergem tot pe langa Rin, pentru ca am vrut sa vedem cum e prin cartiere. E foarte plictisitor, blocuri, strazi zgomotoase. Era bine de luat ceva la pachet, n-am gasit restaurante, ne am stricat foamea cu sandvisuri de la Rewe…

Forstbotanischer - lotul cu gradini de vara 3

Flora Köln

Cam prin a cincea zi de Köln iar ne-a apucat nevoia de a evada din centru, dar am fost ceva mai potoliti de data asta si am mers mai putin pe malul Rinului in directia opusa, ca sa ajungem la gradina botanica mai de oras, Flora. E peste strada de gradina zoo, intrarea e libera, are 2 mini-sere, din care una, care ma interesa pe mine mai mult, cea cu cactusi, e inchisa pentru replantare pana in 2020, au si o tersa draguta in gradina, rasaduri de flori, alei cochete marginite de arbusti aliniati frumos, lacuri cu pesti si un bazin exterior plin de nuferi. In drum spre Flora am intrat intr-un parc cu instalatii artistice, Skulpturenpark – era chiar in cale, nu stiam de el.

Flora Köln si in drum spre Forstbotanischer, pe faleza

2 strazi simpatice: Severinstraße am gasit-o la momentul potrivit si nepotrivit in acelasi timp. Eram rupti de oboseala, la intoarcere dinspre Forstbotanischer Garten, cand am decis noi sa ne intoarcem prin oras, si nu pe faleza. Momentul a fost bun, pentru ca ne-a dat un zvac de energie la cat de lesinati eram. Dupa strazi si cartiere plicticoase, apare Severinstraße, imediat dupa o veche poarta de intrare in oras, cu localuri de toate felurile si culorile, cu statuete funny si cu un aer relaxat, dar viu. Momentul a fost prost, pentru ca am fi avut de ales intre muuuulte feluri de mancare si terase aici, dar noi tocmai cedaseram cu vreo jumatate de ora inainte, eram plini de sandvisuri de la un Rewe. Ne-am intors in ultima seara pe Severinstraße cu scopul clar de a lua cina de bye-bye 🙂

Eigelstein – cu toata invarteala repetata in centrul vechi, era imposibil, aproape, sa nu dam si de Eigelstein, strada cu buticuri (noi le-am zis) turcesti. Frizerii, magazine cu bijuterii, rochii de mireasa si chestii de astea, pe langa care am trecut zambocind – fantastice rochiile alea, atatea danteluri si voaluri, ca ametesti. Pofticioasi si mofturosi cum suntem, am pus ochii pe cafenele si patiserii, ca acolo am gasit cafea la ibric, placinte borek cu spanac, branza si cartofi, baklava, sarailii.

Si am cautat graffiti, tare mi-as fi dorit sa-l gasesc pe Wuffelpuffel portocaliu, dar nu am reusit. Cica ar fi intr-o Biergarten la Kulturbunkers, insa nu am mai ajuns. Zi si tu acum, daca nu ar fi meritat, uite numai cum arata: Wuffelpuffel

De atunci numai Wuffelpuffel zic de raspuns la orice 🙂

________________

Hai si-n Dusseldorf!