Când eram studenți și n-aveam bani nici să trecem strada, ne-au picat ochii pe un hotel cu vedere la calderă, cu piscină etajată, ce se vărsa la un moment dat în mare, o nebunie de câteva sute de euro pe noapte. De atunci tot zicem că mergem în Santorini. N-am găsit hotelul vieții, nici nu l-am căutat, ca n-am înnebunit să dau atâția bani pe cazare, n-am stat nici pe la vreo vila din Oia, să lenevesc la piscină, deasupra mării, n-am luat nici vestitul tur la vulcan și la izvoarele termale, ba am ratat și celebrul apus din Oia, dar zău c-am făcut și văzut destule și ne-a plăcut mult Santorini. Da, e extrem de aglomerată, turistică, calitatea serviciilor lasă de dorit, dar e spectaculoasă! 

Santorini e foarte mică, dar asta nu înseamnă că poți s-o vânturi în câteva zile, dimpotrivă. Sunt o mulțime de trasee de trekking și hiking, și climbing, dacă te pasionează, are și plaje, negre, albe, ba chiar și una roșie (oarecum), câteva situri arheologice, vinării (la fel ca-n Lanzarote, cresc vie pe sol vulcanic), sate mai puțin cunoscute, dar și mai puțin aglomerate.

Prima oprire a fost Akrotiri și, fără să știm, am nimerit fix în ziua când era intrarea gratis (biletul costă 12 euro de persoană, verificați site-ul, că sunt mai multe zile când intrarea e liberă). Akrotiri e unul dintre cele mai vechi și bine păstrate situri arheologice din lume. Era cel mai important oraș din Santorini, se întindea pe 20 de hectare, aveau canalizare, case etajate, făceau comerț cu Creta, Grecia și Cipru, se pare că și cu Siria și Egipt. A fost părăsit în secolul 17, din cauza cutremurelor, și apoi a fost înghițit de lavă. A fost descoperit în 1967 și de atunci tot sapă arheologii, se pare că au scos la lumină doar 25% din vechea așezare. 

La 5 minute de mers pe jos de vechiul Akrotiri e Red Beach. Nu e chiar plajă în adevăratul sens al cuvântului, adică n-aș merge acolo dacă aș vrea să stau la plajă (mic, îngust, aglomerat, cu pietre), deși sunt niște omuleți care închiriază șezlonguri, dar arată grozav stâncile alea roșiatice. Lângă red beach e white beach, însă înțeleg că acolo se poate ajunge doar cu barca. 

Autobuz Fira-Akrotiri: 2 euro/persoană, doar dus, maximum 30 de minute, oprește și la vinăriile Santos, dacă vreți să faceți un tur, nu oprește însă în orașul nou (Akrotiri cel nou e mai sus de situl arheologic). 

Că tot am pomenit de plaje, cele mai cunoscute sunt Perissa și Kamari, cu nisip/pietriș negru. Kamari e mai aglomerată, are mai degrabă pietriș decît nisip, dar e mai bine legată de Fira (autobuze mai dese), și sunt mai multe restaurante/taverne, prețurile sunt un pic mai mari, comparat cu Perissa, Perivolos, dar măcar ai de unde alege. La toate cele 3 plaje sezlongurile erau gratuite – sunt ale restaurantelor de pe faleză deci probabil că trebuie să consumi ceva la ei, unii le închiriau pentru 7 euro (2 șezlonguri și umbrelă). 

Perissa și Kamari nu-s departe una de alta, problema e că sunt despărțite de o stâncă, deci fie urci stânca, fie te întorci în Fira și iei alt bus, dacă vrei să mergi la ambele în aceeași zi. Noi am luat autobuzul spre Perissa, am coborât la Perivolos (o plajă mai aerisită, cu nisip negru), am mers pe jos spre Perissa (nu-ți dai seama unde se termina una și începe cealaltă) și apoi am cățărat stânca. În cel mult 40 de minute am ajuns în vârf, la vechea Fira (e urcată la vreo 400 de metri deasupra mării, bate vântul de te ia pe sus). Citisem că de la Ancient Fira la Kamari faci vreo oră, noi cred c-am luat-o pe arătură, c-am mers cel mult juma de oră. 

  • Autobuz Fira-Perissa: 2,4 euro/persoană/one-way (oprește și la Perivolos, trece prin Pyrgos, 1,8 euro costă biletul până la Pyrgos)
  • Autobuz Fira-Kamari: 1,8 euro/un singur drum
  • bilet de acces Ancient Fira: 4 euro/persoană
  • bilet combinat (ancient Fira, Akrotiri, muzeul de arheologie, muzeul preistoric, ambele in Fira, și colecția de icoane din Pyrgos): 14 euro/persoană, valabil 4 zile

Alte plaje în Santorini: Vlichada, Agios Georgios (ambele între Red Beach și Perivolos), Monolithos, Exo Gialos, Vourvoulos, Pori, Cape Kolumbo, Katharos, Ammoudi (toate de la Kamari spre Oia). 

Am stat în Fira, la un hotel relativ nou, înghesuit printre case vechi, aproape toate transformate în hoteluri și pensiuni – în mijlocul lor era casa unor bătrânei, practic trebuia să trecem prin casa lor de fiecare dată când intram/ieșeam, aveau o cameră mică, îi vedeam uneori stând în pat, alteori stăteau în fața ușii, la o măsuță veche, imuni la miile de turiști ce se perindă zilnic, an după an, nu știu cum de-a scăpat căsuța aia, cred că s-au încăpățânat să nu vândă. Ne-am cazat în Fira pentru că de acolo pleacă autobuzele spre restul insulei și planul era să colindăm insula, fără să închiriem mașină, și e și mai ieftin ca-n Oia, nu doar cazarea, e plin de restaurante pentru toate buzunarele. 

Abia ai loc pe străzile din Fira, pline de oameni, scutere și autocare, autobuzele sunt ticsite, și asta în mai, în plin sezon sigur e și mai și, dar cred că tot în Fira m-aș caza data viitoare, aș sta în Oia numai dacă aș vrea să lenevesc la soare, sau, poate, dacă aș avea mașină/scuter. Mi s-a părut un fel de muzeu în aer liber, e foarte frumos, nu zic nu, dar parcă Fira e mai … vie? Și peste tot dai de mirese cu un mic salon foto după ele, de câțiva ani Santorini e promovată ca destinație pentru nunți și luni de miere.

Ne place să mergem pe jos deci evident c-am luat-o la picior de la Fira la Oia. E genial traseul, îl recomand oricui, e foarte accesibil, aproximativ 10 kilometri, vreo două ore jumate, maximum 3, de mers lejer, noi am făcut vreo 4 c-am ținut musai să urcăm și la Skaros.

Cum mergeam noi liniștiti spre Oia am zărit niște omuleți pe platoul ăla, hai și noi! Habar n-aveam că acolo era ditamai castelul –  ridicat prin secolul 15, de răul piraților, ar fi avut vreo 200 de locuințe, a fost părăsit la cutremurul din 1650. Intri pe propria răspundere și chiar e periculos pe alocuri, eu m-am oprit la penultimul nivel (să-i zicem așa), că n-aveam chiar echipament de cățărat, domnul a urcat, și s-a tot perindat pe marginea aia, să-mi stea mie inima-n loc. Erau unii care după ce urcaseră nu mai puteau coborî, alții au făcut cale întoarsă. Deci nu vă zic să mergeți, dar dacă vă mănâncă tălpile, ca și pe noi, măcar nu vă duceți în șlapi, c-am văzut unii, și aveți mare mare grijă și atenție! 

La coborâre ne-a scos norocul în cale un indicator spre o taverna, Tasos îi zice, în Imerovigli, ieftin și bun, o combinație rară în Santorini. Am ajuns în Oia exact când toată lumea se îndrepta spre treptele cu vedere la apus, doar că era atât de înnorat de n-am văzut nimic. E fain apusul și din Fira să știți, din orice loc de pe marginea stâncii, nu doar de lângă biserica din Firostefani – am căutat-o de-am înnebunit, Aghioi Theodoroi se cheamă, urcați pe lângă restaurantul mama Thira și o să vedeți indicatorul.   

Am fi vrut să facem și drumul din Fira spre port, nu cu telefericul și nici cu măgărușii (mi-era așa o milă de ei, săracii, când îi duceau spre casă, seara, după ce terminau munca), și să coborâm din Oia spre Amoudi bay, dar n-am mai apucat, n-am mai ajuns la plaja Vlichada (acolo stâncile sunt albe deși nu-i foarte departe de Red Beach), nu-i bai, trebuie să avem motive să revenim. 

Prețuri de Santorini  

Mă așteptam ca Santorini să fie la fel de scumpă, sau chiar mai scumpă, ca Mykonos. Nu e. Totul e mai ieftin, de la hoteluri până la suveniruri și mâncare. Dacă vrei să mănânci ieftin și bunicel, mergi la patiserii, au sandwich-uri și plăcinte cu spanac, brânză, sau la tarabele care vând gyros și souflaki. Fu destul de complicat cu mâncarea, rar am nimerit ceva bun, ca peste tot pe unde-s mulți turiști calitatea nu-i grozavă, plus că noi veneam din Naxos unde totu-i mai ieftin și mai bun. 

  • gyros, souvlaki, în pită: de la 2 euro în sus 
  • sandwich: 3-5 euro
  • plăcinte brânză/spanac: 2 euro
  • cafea: 2-5 euro
  • mic dejun: aprox 7 euro/persoană
  • suc portocale: 5 euro
  • salată grecească: 6-8 euro
  • cocktail: 6-18 euro
  • meniu pește/2 persoane: 20- 35 euro
  • iaurt cu miere: 4-4,5 
  • tzatziki: 3 euro
  • startere: 3-6 euro
  • musaca: 12 euro
  • Mythos mare: 3,5 euro
  • bere Volkan (făcută în Santorini), mică: 5 euro  
  • vin: 12 – 16 euro

Stația de unde pleacă toate autobuzele e în Fira, lângă stația de taxi, nu vă luați după număr că schimbă traseele, strigă șoferii destinația când se apropie ora plecării. Urcă toată lumea și apoi vine un nene să încaseze banii pe bilete. Există autobuz local de la/spre port și aeroport. Puteți verifica programul pe site-ul Ktel. 

 

Am ajuns în Santorini cu feribotul, din Naxos, sunt mai multe companii, toate fac aproximativ 2 ore. N-am cumpărat bilete în avans c-am zis că e luna mai, sigur găsim, n-am luat în calcul greva grecilor și nici faptul că în unele zile circulă doar câteva feriboturi. Morala – verifică programul la ferry și apoi rezervă hotel. Am avut noroc să găsim la o agenție, de alea mai scumpe, atât cică mai aveau, 52 de euro de persoană, în loc de 43, n-am mai făcut mofturi, a avut și vreo oră întârziere, și când a venit barca unii și-au luat bilete pe loc, deci mai încăpeau, dar probabil era la risc. Am verificat programul pe ferries.gr, dar vă sfătuiesc să aruncați un ochi și pe siteurile companiilor. 

Santorini are aeroport, internațional chiar, deși e mic rău. Am ajuns cu două ore mai devreme și, dacă n-am fi plecat cu întârziere (vreo oră jumate), probabil că nu ajungeam la timp la îmbarcare, și n-aveam bagaj de cală. Se stă la rând la security check afară, la bagaje la fel, apoi aștepți înghesuit îmbarcarea, n-au unde să bage atâția turiști, cred că vara e jale mare.  

Dacă ar fi să fac un top, aș zice Naxos, Santorini, Mykonos. Dacă ar fi să mă întorc, aș sări Mykonos și aș sta mai mult în Naxos. Am povestit despre toate 3 pe blog, am dat și câteva prețuri, să vă faceți o idee, dacă n-ați fost pe acolo, folosiți cu încredere butonul de search.