Bari sau Calabria?, o întreb pe colega mea din Italia. Mă tentau ambele, dar nu într-atât încât să nu mai stau pe gânduri și să cumpăr bilete. Parcă înclinam mai mult spre Calabria, doar că era cam peste mână din Londra. Dar de Sicilia ce zici? E scump, că m-am mai uitat după bilete, și știu sicilieni care se duc acasă prin Malta, că-i mai ieftin. Da’ ia să verific totuși biletele de avion. 160 de lire dus-întors, două persoane! Nu știu prin ce minune, probabil pentru că orele de zbor erau destul de neprietenoase, dar la banii ăia…I’m gonna make him an offer he can’t refuse... Sicilia să fie!    

Și bine am făcut, are insula aia tot ce îți poti dori – sate geniale, orașe cochete, istorie, arhitectură, plajă, apă, munte, canioane, vulcani, parcuri naturale, golfuri scăldate de apă turcoz, iar mâncarea…Doamne, mâncarea! Au atâtea feluri, unele senzationale, de regretam zilnic că nu putem mânca mai mult. Am stat 9 zile, n-a fost zi în care să nu mâncăm ceva diferit, și tot n-am încercat tot ce fac oamenii ăia. Cred că-ți trebuie câteva luni să guști toate felurile. Valabil și pentru locuri, cu greu am ales câteva, am văzut atâtea orașe, sate, plaje, rezervații (când m-am documentat pentru vacanța în Sicilia), de-am zis că mă mut acolo. Mă rog, nu-i de stat, că-i extrem de murdar (nu pricep cum poți avea un sistem de reciclare atât de bine pus la punct – în toate casele în care am stat aveau coșuri separate pentru hârtie, plastic, organic, sticlă, le dau clasă londonezilor – și totuși insula aia să fie atât de murdară, mai ales prin Nord), infrastructura e jale și conduc ca nebunii, dar m-aș sacrifica pentru câteva luni 🙂

Ragusa

Etna

Riserva naturale dello Zingaro

Canionul Alcantara

Erice

Scala dei Turchi

Modica

Etna

Castiglione di Sicilia

Prin Nordul Siciliei

Motta Camastra

Vedere din Enna

Scicli

Am împărțit insula în 3 zone – Etna și prin jur (zona verde crud, Val Demone), Nordul de lângă Palermo (bucata portocalie, Val di Mazara), și zona Val di Noto, satele și orașele de sub Catania (zona turcoaz). Așa au împărțit arabii Sicilia când insula a fost sub dominația lor, „val” înseamnă provincie, și așa o să împart și eu articolele. 

sursa: gliscritti.it

sursa: Centro Culturale Gli Scritti/gliscritti.it

Am aterizat în Catania și într-un fel am înconjurat insula, care e destul de măricică, doar că în loc să urcăm, să mergem prin Cefalu și Bagheria (cu chiu cu vai le-am ocolit, dar realist vorbind, nu am avut timp, nu am vrut să alerg prin ele, doar ca să zic c-am fost, dacă ai mai mult timp la dispoziție, le recomand, par foarte faine, mai ales Bagheria), am tăiat-o prin centru, prin Enna, fostul  Kasr Janni al arabilor. 

Am luat 4 cazări, una lângă Etna, în Linguaglossa, pentru că am vrut ceva la țară, una la mare, în Scopello, în Nord (Bal’harm e Palermo) și una la oraș, în Ragusa (zona turcoaz). Am mai adăugat una la Scala dei Turchi (lângă Agrigento, Girgenti pe harta de mai sus), că era cam lung drumul Scopello-Ragusa, și voiam să vedem și scările albe. O să scriu despre fiecare regiune în parte, cu ce-i de văzut, unde am fost, ce ne-a plăcut, unde ne-ar fi plăcut să mai ajungem (ne-a recomandat prietena unei prietene, siciliancă, câteva locuri), trasee, prețuri, dar până îmi fac timp, înșir câteva chestii utile. 

Cazarea din Scopello. O cameră obișnuită, dar ce terasă!

Sicilia cu mașina

Ca peste tot, se poate și cu transportul în comun, mai ales dacă nu ai pretenția să vezi foarte multe locuri, și te rezumi la orașe mai măricele, nu vrei sate și plaje, rezervații, unde se ajunge mai greu. Dar nu uita că ești în Italia, ba mai mult, în sudul Italiei, timpul curge altfel, sfertul academic e mai lung, trenurile … vorba amicilor mei italieni, Italia și trenurile, ce glumă bună. Am niște prieteni care se plimbă zilele astea (august 2018) prin insulă, cu autobuze/trenuri, și zic că nu-i chiar așa rău, doar că-s praf sicilienii la capitolul organizare, ce surpriza. Au notat și câteva prețuri: Catania – Etna: 6,9 euro dus-întors/persoană, aprox două ore (cu autobuzul), Taormina – Catania, cu trenul, 4,3 euro/persoană, one way, Siracusa – Catania, 6,9 euro/persoană, biletul de autobuz între localitățile din zona Taormina costă 1,9 euro de persoană. Plus că am văzut pe alocuri autobuze speciale pentru turiști cu bilet valabil toată ziua. 

Noi am închiriat o mașină, cu emoții, căci pe toate site-urile review-urile erau groaznice, toată lumea se plângea că au cerut una, au primit alta, le-au oprit garanția, deși inițial au zis că totul e în regulă etc samd. Ne-am gândit că în loc să dăm 300 de euro pe asigurarea lor, care nici nu acoperea tot, mai bine plătim 50 de lire pe o asigurare pentru închiriat mașini, valabilă în toată Europa, un an – nu știu dacă în România există așa ceva, în UK există. Oricum, n-am avut nicio problemă, ne-am stresat degeaba. Apropo de închiriat mașină, îți vând un pont, încearcă pe mai multe device-uri, pentru aceeași mașină și perioadă, erau prețuri diferite pe laptop și pe telefon. 

Problema mare, cu mașina, e că trebuie s-o conduci pe drumurile din Sicilia, printre sicilieni. Noi suntem din România și am mai condus prin alte țări celebre pentru infrastructura groaznică, deci nu ne-am șocat foarte tare, dar cred că dacă vii direct din UK, țările nordice sau Spania, îți pui mâinile-n cap. Și cum conduc! Știam, eram pregătiți moral, că doar am fost la Napoli, dar tot ne-au făcut cu nervii. După ce că s-au născut vitezomani, ignoră total orice regulă de circulație, trebuie să ai tu grijă cum mergi, să nu intre unu-n tine la sensul giratoriu sau de pe sens opus, nu te uita că ai prioritate, că-i linie continuă, că-i interzis, ești în Sicilia, totul e posibil! Și încă n-am fost prin orașele mari – da, am fost în Sicilia și n-am vizitat Catania și Palermo. Șoc și groază!

Nu am avut probleme cu parcarea nicăieri, tocmai pentru că am ocolit aglomerația, de multe ori nici n-am plătit parcare, și pe unde am plătit, mi s-a părut rezonabil – 1 euro/oră, cu excepția Scopello unde cereau 3 euro, nu conta că stăteai juma de oră sau o zi. La fel și taxele de autostradă, de bun simț – de la aeroportul din Catania la Linguaglossa am plătit 1,1 euro, de la Linguaglossa la Savoca, 1,4 euro, ca să îți faci o idee. Nu ne-au acceptat cardul la toate benzinăriile, deci e bine să ai cash. Dacă te cazezi în orașe mai măricile, aș lua cazare cu parcare.

Ragusa, vedere din balconul b&b-ului. Dacă nu era clădirea aia urâtă în față, era și mai bine 🙂

Prețurile la cazare mi s-au părut decente, și sunt o mulțime, ai de unde alege. Noi am folosit, ca de obicei, booking și airbnb. Am plătit pe o cameră în Scopello, cu o vedere de milioane, 63 de euro pe noapte, cu mic dejun inclus. În Ragusa am dat 57 de euro pe o cameră cu vedere la orașul vechi, la fel, micul dejun inclus. În Linguaglossa am plătit 50 de euro pe noapte pe un apartament, la o casă, camera nu ne-a plăcut în mod deosebit, însă grădina era superbă, din păcate nu ne-am putut bucura de ea căci a plouat aproape tot timpul. 

Mâncare, mâncare și iar mâncare

Eu oricum sunt fan Italia la acest capitol, dar Sicilia e raiul pe pământ! Nici n-avea cum să fie altfel la cât de bogată e insula aia în fructe și legume, e de ajuns să mergi printre dealurile verzi din Sud, să vezi zeci de livezi și grădini, ca să nu mai zic că cresc de toate pe marginea drumului, pe unde apucă. În Nord e plin de sere, am mers de la Scala dei Turchi spre Ragusa și la un moment dat erau împânzite peste tot, sere cât vezi cu ochii. Iar la piață…n-am văzut în viața mea ceapă și vinete atât de mari!  

Cu ce m-am întors din Sicilia? Cu o reteță de caponata și cu o plasă de dulciuri. Am băgat dulce în noi de câteva ori pe zi și tot n-am apucat să gustăm tot ce au sicilienii: canoli (în Sicilia îi umplu cu înghețată sau cu ricotta), biscuiți cu marțipan, cu migdale, cu fistic, biscuiți cu anason (în formă de S, sunt cam gumați, merg bine la ceai/cafea), croasant cu cremă de vanilie, ciocolată, fistic, affucaparrinu (niște biscuiți tari), nucatoli (biscuiți umpluți cu martipan și smochine), torrone, amaretti, pignolata (un fel de gogoși mici, mici, cu miere sau cu ciocolată), genovesi ericine (niște chestii rotunde, umplute cu cremă de lămâie), biancomangiare (un fel de budincă din lapte de migdale), cassata (o minunăție cu blat, ricotta, marțipan, decorată cu fructe uscate), bomboloni (gogoși umplute), buccellato (o prăjitură rotundă umplută cu fructe uscate), cacateddi (un fel de cornulețe cu fructe uscate și scorțișoară), tartă de fistic, tartă de migdale, macarons, brioșe, ciocolată (cea mai veche ciocolaterie din insulă e în Modica), Bacione di Taormina (o chestie rotundă cu ciocolată, migdale și fistic), Mattonella di Cioccolato con Fichi (prăji de ciocolată cu smochine), Torta Setteveli (ciocolată, cică 7 rânduri, și cremă de alune), fructe în marțipan și câte și mai câte! Ferească sfântu să intri într-o pasticceria când ești la dietă! Nouă cel mai mult ne-au plăcut gogoșile cu ricotta (au și la cuptor și prăjite în ulei) și biscuiții de migdale. 

La fel de lungă e lista și când vine vorba de mâncare. Am nimerit, în Ragusa, la o sărbătoare unde aveau mâncare din toate zonele Siciliei, Doamne apără și păzește! Bagă și ei carne la greu, găsești peste tot pește și fructe de mare, paste și pizza, dar cele mai bune feluri sunt cele cu legume. Recomand caponata (legumele dulci – vinete, dovlecei, ceapă, morcov, țelină, roșii și/sau passata – se împrietenesc cu măslinele sărate și caperele acrișoare), arancini (chifle de orez umplute cu legume, mozzarella sau pește), scacce (un fel de foietaj umplut cu diverse, cele cu vinete, roșii și brânză erau geniale), impanate (aluat, ca un cornuleț uriaș, umplut cu legume), caciocavallo (brânză de vacă), Sfincione (un fel de pizza), pane cunzato (un sandwich cu brânză, anchoa și roșii). Dacă stau două luni în Sicilia, îmi schimb garderoba. 

Sunt prețuri pentru toate buzunarele, dacă vrei la restaurant, deși par ieftine, la prima vedere, se adună, de la 25 la 50 pentru doi oameni, depinde de loc și de meniu, dar dacă te duci la fast food-urile lor, dai 2 sau 2,5 euro pe o scaccia sau pe o impanata (dacă ar fi toate fast food-urile ca alea siciliene…). 

Cu siguranță și de asta ne-a plăcut Sicilia, da, pentru noi vacanța ideală are și mâncare bună în ea 🙂

 

PS. (lung) Dacă tot ai citit până aici 🙂 Poate ai observat că am luat o pauză de la blog, n-am mai scris de mult. Nu-i vorba doar de timp, ci și de inspirație. Nu mai am tragerea aia de inimă, să-mi fac timp cu orice chip, sau să am chef de scris atât de tare încât să deschid musai laptopul, să nu-mi uit ideile, să scriu totul dintr-un foc, să am articole nepublicate în draft doar pentru că n-am avut timp să aleg pozele.

Sunt și pretențiile mai mari, de ale mele vorbesc (tot refac din postările vechi, de exemplu, că unele nu-mi mai plac), plus o mulțime de chestii tehnice la care nu mă pricep și-mi mănâncă timp și nervi, de multe ori am impresia că scriu degeaba, mă întreb uneori de ce mai țin blogul ăsta, de ce mai investesc timp si bani (da, și bani, că plătesc domeniu și hosting), de ce mă mai obosesc când alții care pun virgulă între subiect și predicat au oricum mai mulți cititori, sau când se inspira unii și apoi scriu și ei că au descoperit America, fără să menționeze sursa, evident, inevitabil mai cad uneori în capcana lui like și share. Și apropo de facebook, cred că și faptul că postez acolo, direct de la fața locului, e de vină, am impresia că n-are rost să mai scriu și pe blog, deși sunt conștientă că postările de facebook se pierd în noianul de update-uri. N-am scris niciodată pentru SEO, sau că vai, trebuie să postez ceva săptămânal, în ziua x, la ora y sau cât mai des. Nu pot. Dar am scris pentru că n-am mai postat ceva nou de mult, și cred că se vede lipsa de chef, la postările respective. Ei, nici asta nu mai vreau să fac.

Poate unii dintre voi ați observat că am scos butonul de like de la finalul articolelor (oricum s-au pierdut toate când am trecut de la http la https), nu mai vreau să număr like-ui. Dacă cineva citește vreodată ceva folositor pe blogul ăsta, poate să-l recomande și altora, poate să ne urmărească pe facebook, poate să dea un share, poate să se înscrie la newsletter, dacă vrea să primescă email când public ceva nou, sau poate să nu facă nimic. Vreau să revin la motto-ul de la început – dacă și unui singur om îi este de folos ce am scris eu aici, atunci n-am muncit în zadar. Așadar or să vină și articolele despre Sicilia numai că nu știu când. Sorry.