Perugia și cele mai frumoase sate din Umbria: Trevi și Spello

O zi în Perugia

Am văzut covorul de flori din fața bisericii San Domenico, steagurile colorate de la geamuri, lumea adunată în piața mică, ceva se întâmplă, dar ce? Eu întreb oamenii ăștia. Stai, caut pe telefon! Că așa suntem tot timpul, eu old fashion, el cu tehnologia.

În timp ce tehnologia își învârte rotițele, urcăm și ajungem la altă biserică, Sant Ercolano. Nu scrie nimic! Văd o bătrânică ce explica ceva unui cuplu deci o întreb și eu de sănătate. Aștept alaiul, mi-a zis fiul meu să aștept aici, ar trebui să ajungă. Pleacă de la dom, ai fost la Dom, în piață? Nu. Ei, alaiul condus de preoți vine de la Dom spre San Domenico, acolo jos, ai văzut lumea adunată… Da, da, dar cu ce ocazie. E un sfânt, patron al orașului, cum îi zice…Sant Ercolano! Grazie. Nu, nu, stai, San Costanzo!  Dau să plec, dar parcă simt că nu-i vorba nici de San Costanzo, bătrânica își căuta și ea prin baza de date…Nu, nu, Sant Lorenzo, ăsta e! 

De fapt nu era niciunu, era Corpus Domini, tot internetul să trăiască. Și pentru că alaiul nu dădea semne că ar sosi prea curând, am plecat spre Dom. Imediat ce am ajuns în piață scările de piatră au început să se umple de oameni.

Nu am mers cu procesiunea, ne-a ispitit o vitrină cu prăjituri. Numai că bunătățile s-au dovedit a fi arătoase și atât. Și s-a închis și Domul între timp. Pot să vă zic însă că piața ce găzduiește simbolul orașului, Fontana Maggiore (1275!), e foarte frumoasă, că Sant Ercolano, deși mai puțin cunoscută, e superbă (interiorul), că San Domenico, ce acum găzduiește muzeul de arheologie, e cea mai mare biserică din Umbria și era odinioară Domul Perugiei, și să nu uit de San Pietro care are o curte super drăguță. În toate bisericile se intră gratis.

Tot căscând gura prin centru am văzut un indicator spre Pozzo Etrusco și am zis hai să vedem și noi minunea (secolul 3 se pare, vreo 35 de metri în pământ, alimenta tot orașul cu apă pe vremea etruscilor). Intrarea e printr-un gang, tot acolo e și un fel de fast food, dacă nu ești atent îl ratezi, biletul costă 3 euro și e valabil și pentru capela San Severo și muzeul porților urbane. Plus că beneficiezi de o reducere la muzeul de lângă puț, am uitat cum îi zice, un fost palat.

Perugia mi s-a părut ca mai toate orașele din Italia, extrem de bogată, dar atât de săracă. E plină de vestigii ale trecutului, dar multe sunt lăsate în paragină, vorba gazdei noastre de lângă Assisi, avem prea multe și ne batem joc, ne-am obișnuit cu ele așa că nu ni se mai par cine știe ce.

Dincolo de lista de obiective, vă recomand să vedeți orașul per total, veți descoperi o mulțime de clădiri superbe, terase ce-ți arată orașul de sus, scările dintre case colorate și vechi, ce fac concurență serioasă fântânii, când cauți Perugia vezi ba fontana Maggiore, ba scările de sub arc. Și apropo de clădiri, mie mi-a plăcut mult Academia de arte frumoase, în piața San Francesco al Prato. Despre Perugia a scris și Mirela, aici, ea a avut și un card turistic.

Cele mai frumoase sate din Italia: Trevi și Spello

La jumătate de oră de Perugia, cu mașina, e Spello, un sătuc mic și plin de flori, pus de italieni pe lista celor mai frumoase sate din Italia. Trevi e la vreo 20 de kilometri de Spello, cel din urmă e mai celebru, dar mie mi-a plăcut mai mult Trevi.

Ambele sunt urcate pe deal, de sus se vede până hăăăt departe, au fost colonii romane, sunt pline de livezi de măslini, din asta trăiesc azi, după turism, se pare că uleiul de Trevi e unul dintre cele mai bune din Italia, amândouă se laudă cu o frescă de Pinturicchio. Pinturicchio a fost, fără să știu, legătura dintre ele și noi. Camera în care am stat, la pensiunea de lângă Assisi, se numea Pinturicchio (toate aveau nume de pictori italieni), fosta catedrală din Spello-Santa Maria Maggiore – atrage turiști cu o frescă pictată prin 1500 de Pinturicchio, iar pinacoteca din Trevi are o Madonnă a sa.

Spre deosebire de Spello, Trevi e o oază de liniște, de fapt asta e diferența majoră între ele. Spello era plin de turiști, are o mulțime de magazine, terase. Trevi…zici că-i părăsit.

Trevi e construit în trepte deci practic te cam învârți în jurul lui, sus, tot mai sus, mai întâi printre măslini, apoi printre case de piatră, până ajungi deasupra câmpiei. Pentru poziția sa a fost curtat de-a lungul istoriei, vorba vine curtat, a cam fost luat cu forța, ba de romani, ba de lombarzi, ba de papi sau de diverse familii înstărite. Am urcat pe niște străduțe super înghesuite (că deh, romanii ăia nu s-au gândit și la urmași), ne rugam să nu vină careva din sens invers, nu încapi, și sunt atât de abrupte de am făcut febră musculară – știi sentimentul ăla când stai lângă șofer și apeși de zor o frână sau o accelerație imaginare.

Nu știu câți oameni mai locuiesc în centrul vechi, se pare că cei mai mulți stau prin casele împrăștiate la baza orașului de piatră (căci se pare că administrativ nu-i chiar sat). Doar în piața centrală era ceva viață, doi copii băteau mingea, sub supravegherea bunicului, și două fete, vânzătoare la shop-urile mici și rare, se uitau la meci, juca Italia. De fapt încurajările sau comentariile de le televizor erau cele care îți dădeau de înteles că  între zidurile vechi stau urmașii romanilor.

Trevi se laudă cu câteva biserici, un palat, dar orașul în sine e interesant, e ca o întoarcere în timp, și e unul dintre puținele locuri liniștite din Umbria.

Spello a fost colonie romană, zidurile de piatră și porțile de acces în centrul vechi amintesc de perioada aceea (ar fi printre cele mai bine păstrate din lume), prin secolul 16 a început să se extindă dincolo de ziduri, spre câmpie. E mic, dar e plin de biserici, palate, foste vile romane și e cunoscut în toată lumea pentru le infiorate – a noua duminică după Paște orășelul se umple de covoare de flori. 

Cum ajungi în Perugia? Simplu. Aeroportul e la jumătate de oră de oraș, cu mașina. Sunt și autobuze, las site-ul. Perugia pare un punct bun de pornire spre Umbria, dar și spre Toscana, e la cel mult o oră de Gubbio și Spoleto și la aproximativ două ore de Florența (o oră până la Siena). Assisi și lacul Trasimeno sunt la jumătate de oră, cascada de marmură la aproximativ o oră, Norcia la o oră jumătate, Castelluccio di Norcia la vreo 2 ore. Lucca și Pisa sunt la 2 ore jumătate. Asta cu mașina. Pentru tren, verificați trenitalia.