O mai tineti minte pe Florentina? Cea care ne-a plimbat prin Thailanda, cea de la televizor :-p Acum ne duce in Sicilia. Merci Florentina, chiar n-am fost pe acolo. Da si cand m-oi duce…ma duc documentata. Ai legatura!

giardini-naxos-600x450

Am aşteptat vacanţa in Sicilia patru luni şi credeam că mă va lăsa fără cuvinte. Nu a fost aşa. Insula este frumoasă, dar sicilienii nu au nicio legătură cu bunul simţ când vine vorba despre turişti sau curăţenie.

Am aterizat luni dimineţa pe aeroportul din Catania şi am mers ţintă la Avis pentru a închiria o maşină (am dat 200 de euro pentru un Ford Fiesta timp de 7 zile, plus o garanţie de 300 de euro pe care ne-au returnat-o după două luni). Apoi am pornit la drum spre San Vito lo Capo, un orăşel pitoresc pe care dacă îl cauţi pe Google Images sau în pliantele de promovare crezi că e un colţ din Caraibe adus în Europa. Şi am mers şi am mers şi am mers de credeam că vom ajunge la capătul pământului. După 5 ore am ajuns în San Vito lo Capo, adică din Sudul în Nordul Siciliei.

Este un orăşel format din clădiri vechi, colorate şi cu puţine terase, restaurante şi baruri. E ideal pentru cei care vor linişte…multă, multă linişte. Plaja din pliant, aia cu nisip alb şi apă limpede şi turcoaz nu exista. Era doar efectul photoshopului. În locul ei am găsit o plajă obişnuită cu nisip galben, apă limpede, dar nu turcoaz şi o stâncă acoperită de un nor care este şi simbolul staţiunii.

SAN-VITO-600x450

Am aflat apoi că San Vito lo Capo este un fel de Vama Veche din Italia, doar că aici vin mai mulţi pensionarii şi străinii. Cazarea este foarte scumpă pentru o astfel de staţiune. Patru nopţi de cazare într-o cameră cu două paturi la un hotel de 3 stele variază între 500 şi 1000 de euro. În vilele particulare preţurile la prima vedere par mai mici, doar că după ce te cazezi proprietarul îţi spune că trebuie să plăteşti 16 euro pentru lenjeria pe care dormi şi încă 8 euro pentru prosoapele de la baie. Nu ţi le dă acasă, dar trebuie să le spele şi asta costă. Mai plăteşti 10 euro pe zi aerul condiţionat şi la plecare le dai 50 de euro pentru a plăti femeia de serviciu care curăţă camera în urma ta.

Lângă San Vito lo Capo este Riserva Naturale dello Zingaro, pe româneşte Rezervaţia Naturală a Ţiganului. Este locul unde poţi să înoţi cu delfinii şi să îi hrăneşti. Noi nu am fost, doar am auzit ce ne-au povestit alţii. Drăguţă zona, dar nu pentru noi. Am făcut cale întoarsă şi am plecat să ne cazăm în Palermo. La ieşire din San Vito lo Capo am văzut însă cel mai frumos apus într-o zonă care semăna cu un canion, doar că era spălat de mare.

SAN-VITO-3-600x450

După 100 de kilometri am ajuns în Palermo. Cu 400 de euro ne-am rezervat un apartament într-un hotel de 4 stele în portul oraşului. Noi am fost patru persoane, iar apartamentul a avut 2 camere şi 2 băi. Hotel President este curat, dar se incadrează la categoria 4 stele de acum 15 ani. Cu alte cuvinte, nu vă aşteptaţi să găsiţi condiţiile din resorturile turceşti. Un mare avantaj al acestui hotel este că se află la 5 minute de mers pe jos de centrul oraşului. În faţa hotelului este portul şi în spate…ei bine, aici ai senzaţia că ai ajuns la periferia Ferentariului. E plin de clădiri dărăpănate şi deşi crezi că sunt abandonate, ele sunt arhilocuite. Între aceste clădiri şi lipită de hotel este şi o parcare privată pentru care trebuie să plăteşti 13 euro pe zi dacă vrei să îţi laşi maşina acolo.

Palermo este un oraş cu o arhitectură frumoasă, plin de construcţii cochete, dar lăsate uşor în paragină. Înainte să vizităm palatele din oraş, noi am mers la Galeria Călugărilor Capucini. Eu îmi doream să ajung acolo din 2007 pentru că este un loc unic în lume. Şi pe cât e de unic, pe atât e de sinistru.

Cât e galeria de lungă este tapetată cu mumii. Sunt călugări, virgine, copii, nobili şi alte personalităţi importante ale oraşului care după ce au murit au fost îmbălsămaţi cu oţet, puşi la scurs pe nişte grătare care se află în subsolul galeriei şi apoi scoşi la uscat. Acum stau agăţaţi pe perereţii şi aşteaptă vizitele turiştilor. De răbdare clar nu duc lipsă având în vedere că prima mumie a fost îmbălsămată în 1580, se află la intrare pe partea stângă şi pentru un cadavru vechi de 430 de ani se ţine tare bine.

(sursa: http://www.palermoweb.com)

Ultima îmbălsămare a fost făcută în 1920. Fetiţa care a murit atunci avea 2 ani şi se află acum într-un sicriu de sticlă în ultima parte a galeriei. Imaginea este şocantă. Eu am crezut că doarme. Pielea, părul, genele, unghiile, hainele…toate arată ca şi cum ar fi vie. În galerie nu ai voie să faci poze, aşa că dacă vrei ca cei de acasă să vadă minunea ai două variante. Fie faci poze pe ascuns, dar ai grijă la camerele de supraveghere aşezate pe toţi pereţii, fie cumperi un album de la intrare. Taxa pentru galeria morbidă este de 6 euro.

De la imaginile macabre, am trecut la cele exotice, la plaja Mondello. Se află l5 kilometri de port. Aici am găsit nisipul fin şi apa limpede, turcoaz şi caldă pe care le căutam. Plaja este îngustă, dar lungă. Este împărţită în două. Partea de lângă trotuar, plină cu şezlonguri şi umbreluţe, este privată. Aici preţurile sunt ciudate. Sunt făcute în funcţie de numărul celor care te însoţesc la plajă. Cine merge singur plăteşte 15 euro, primeşte un şezlong şi se poate feri de soare sub jumătate de umbrelă.

MONDELLO-600x450

Noi am intrat 3 pe plajă. Ne-au cerut 11 euro de persoană. Eram trei fete. Ele s-au aşezat pe două şezlonguri sub o umbrelă, iar eu sub umbrela de lângă ele. În timp ce tocmai începusem să îmi dau cu ulei, vine unul dintre angajaţii plajei, mă ia cu tot cu şezlong şi mă pune în faţa fetelor. Apoi îmi explică: “ Aţi intrat trei persoane în acelaşi timp, aşa că trebuie să împărţiţi toate aceeaşi umbrelă. ” Apoi îmi aduce şi regulamentul scris al plajei să îmi demonstreze că nu mă minte. Incredibil, dar adevărat!

Un gard alb separă zona privată de plaja publică, cea care se află lângă valuri. Nu vă recomand să încercaţi să vă puneţi prosopul aici pentru că este foarte aglomerat.

Trei lucruri trebuie să vă mai spun despre Palermo. 1 Sicilienii nu au mai dat prin oraş cu mătura de la Traian. E foarte murdar. 2 Sicilienii vorbesc italiană, italiană şi…aţi ghicit, iar italiană. Foarte puţini te înţeleg când li te adresezi în engleză. 3 În Palermo toate restaurantele, terasele şi pizzeriile sunt închise de dimineaţa până la ora 19. Când ajungi în cele din urmă să mănânci trebuie să fi pregătit să plăteşti în plus 4 euro, taxa pentru faţa de masă, care “trebuie spălată”, şi tot ceea ce îţi aduc ei în plus şi îţi spun că e din partea casei. Noi am comandat 3 porţii de paste care costau 30 de euro şi la final am plătit 50 de euro pentru faţa de masă, pâinea şi apa pe care ni le-au adus “din partea casei”.

Lângă Palermo se află Monreale. Este un orăşel de munte cochet şi curat, cu străzi înguste şi bine întreţinute. Atracţia principală este catedrala dedicată Sfintei Maria cea Nouă pe care o poţi vizita gratuit. Construcţia este impresionantă. Exteriorul arată ca o fortăreaţă, iar în interior arcadele imense, sculpturile şi picturile minuţioase m-au făcut să le admir minute în şir.

Dacă tot eram în a doua catedrală din Europa ca dimensiune, am asistat şi la o nuntă. Frumos discursul preotului, atât de frumos încât aproape că m-a convins să mă mărit. Norocul meu că nu am avut cu cine! După ce le-am urat “casă de piatră” mirilor am plecat să mâncăm îngheţată. E delicioasă! Am găsit-o în toate formele, în zeci de arome şi culori, iar porţile erau imense şi costau doar 2 euro.

giardini-naxos-1-600x450

După patru zile de Palermo, am plecat către Taormina. Sudul Siciliei este plin de turişti străini, aşa că aici nu am mai avut parte de poveşti ca cele din Nord. Ne-am cazat în Giardini Naxos la Villa Linda. Este un hotel mic, frumos, curat, iar camerele sunt tare romantice. Noi am plătit 200 de euro pentru trei nopţi şi am avut bonus un balcon de unde am admirat vulcanul Etna şi ziua şi noaptea.

Lângă hotel era plaja cu nisip gri şi şezlouri de 5 euro pe care le-am primit cu tot cu umbrelă. În Giardini Naxos portul este zona cea mai frumoasă. Pe o latură are nisip fin, apă calmă, leandri şi ambarcaţiuni de toate dimensiunile. Pe cealaltă are roci negre vulcanice de care se sparg valuri agitate. De aici poţi pleca în larg cu o barcă pentru a vizita L’Isola Bella şi Laguna Albastră. O călătorie costă 25 de euro de persoană şi durează o oră. Apoi cu 2,50 euro poţi lua autobuzul dus întors către Taormina.

Oraşul se află în vârful unui munte şi drumul până la el îţi taie răsuflarea. Este îngust, plin de serpentine şi la fiecare curbă ai senzaţia că autobuzul se va prăbuşi în prăpastie. Prima oară când l-am parcurs m-am îngălbenit la faţă. Odată coborâtă din autobuz am descoperit Taormina.

taormina-5-600x450

Este un oraş foarte frumos, care îmbină arhitectura mediteraneeană cu monumente antice şi clădiri medievale. Teatrul Grec este o adevărată operă de artă care datează din secolul al 3 lea. Nu numai că este atât de bine întreţinut încât te trimite într-o călătorie în timp, dar oferă şi o imagine spectaculoasă asupra vulcanului şi mării Ionice. Aici încă se mai ţin spectacole. Noi am nimerit în timpul unui festival de film. Biletul de intrare costă 8 euro şi merită fiecare cent.

Pe lista vizitelor obligatorii trebuie neapărat să treceţi Biserica Sfântului Pancrazio, Domul Sfântului Nicolo şi Castelul din Taormina, o fortăreaţă medievală foarte interesantă. Oraşul este format din străduţe pline cu magazine de suveniruri, dulciuri şi obiecte artizanale, terase, restaurante şi pieţe romantice. Despre mâncare nu am ce să vă spun pentru că eu m-am îndopat cu fructe, îngheţată şi paste.

 

Mai multe povesti pe blogul Florentinei