Vacanta la Napoli

Exista o vorba care zice Vedi Napoli e poi muori! Nu-i adevarata. Dar asta nu inseamna ca Napoli nu merita vazut. Nici pe departe. Doar ca trebuie vazut si gustat in felul lui. Multi au fost dezamagiti de el. Depinde ce asteptari ai. Daca te astepti la liniste, civilizatie, curatenie … ei bine, ai gresit orasul. Vei gasi insa un amestec interesant de oameni, de vechi si nou, un aer aparte.

Recunosc, dupa prima zi la Napoli am zis nu mai calc in viata mea aici, dar apoi mi-am schimbat parerea, e perfect pentru o  vacanta in care sa explorezi, sa colinzi imprejurimile, sa simti pulsul Sudului Italiei.

napoli2

Am stat intr-un apartament in cartierul spaniol, pe stradutele acelea care incep pe munte si se termina in Via Toledo. In doua minute eram in centru. Doua minute, insa o diferenta de la cer la pamant. Sus vietnamezi care stateau cate 10 intr-o camera de citiva metri patrati, jos magazine de fite. Sus gospodine ce aruncau resturile pe geam, jos doamne elegante la plimbare. Sus comercianti ce-si vindeau marfa in galeti coborate pe funie, din balcon, jos Banca di Napoli. Sus rufe atarnate pe sarma, jos puhoi de turisti. Acesta e Napoli, un oras al contrastelor.

Apropo de “culoarea” locului, mi-a ramas in minte Ascavi (nu stiu daca asa se scrie, asa se pronunta, cu sh). Ascavi era “magazinul” cartierului. Daca aveai nevoie de suc, apa, tigari, mere, le gaseai la Ascavi. Magazinul era de fapt o galeata coborata pe funie. Probabil ca marfa era de contrabanda, vanduta la negru. Clientul striga si imediat Ascavi, un italian gras, in maieu alb, iesea la balcon. Il intreba ce vrea, clientul raspundea, Ascavi spunea pretul, omul punea banii in galeata, comerciatul ridica galeata, lua banii, punea marfa si o cobora pe sfoara. De fapt la toate balcoanele, pe langa rufe de toate culorile, atarna si o galeata legata cu sfoara. Iar daca te duci sa faci piata sau sa cumperi fructe de la tarabele de printre blocuri, sa nu te miri daca produsele sunt cantarite in galeata. Si tot intr-o galeata sunt aruncati si banii. Apropo de bani, nimeni nu-i numara, ii luau si-i aruncau in galeata semi curata.

Ce-i de vazut la Napoli? Oho, timp sa ai! Orasul e foarte bogat in obiective turistice. Piata Plesbicito si Palatul Regal sunt chiar in centru, Via Toledo te duce la ele. Galleria Umberto – mult mai aerisita ca cea din Milano, cu magazine si cafenele. Piata Dante, Domul, Castel Nuovo (sau Maschio Angioino), castel dell Ovo, castel Sant Elmo – de fapt, Napoli e renumit pentru castelele sale si pentru multele biserici. Faleza e numai buna de plimbare. Daca vrei sa scurtezi orasul de sus, urca in funiculare. Dar Napoli e mai degraba placut prin aerul pe care il respira, prin amestecul de lucruri, are acel „ceva” , greu de explicat, trebuie experimentat.

E o diferenta enorma intre trecut si prezent, intre ce a fost Napoli, si se vad la tot pasul cladiri grandioase, case frumoase, statui impunatoare, si ce este astazi, si asta, din pacate, se vede foarte clar. Gunoaie, desi angajatii firmei de curatenie veneau de doua ori pe zi, cel putin unde stateam noi, ii vedeam de pe balcon dimineata si seara, mazgaleli urate pe aproape pe orice cladire (daca ar fi graffiti, ar fi bine), oameni necivilizati, daca da careva peste tine, sa nu te miri ca nu schiteaza nici un gest. Apropo de oameni needucati, citisem pe un blog ca Napoli e murdar din cauza imigrantilor, foarte numerosi de altfel. Fals. Napoli e murdar (si) din cauza napoletanilor. In timp ce imigrantii maturau in fata casei si jucau seara volei, civilizat, in fata la Banca di Napoli, napoletanii faceau curat in casa, sau in masina, aruncand gunoiul pe geam sau direct in strada, si seara scuipau seminte la colt de strada. E parca o obisnuinta sa arunce mizeria unde pica, nu unde trebuie – toate cosurile de gunoi sunt aproape goale, gunoaiele sunt pe jos.

Mare grija cand traversezi! Nu e nici un semafor care poate sta in fata napoletanilor. Ca sa iti dai seama cam cum conduc, uita-te la masini, sunt toate avariate, mai mult sau mai putin, n-am vazut o masina impecabila intr-o saptamana de Napoli. Si daca stai in oras, la un apartament, si obisnuiesti sa te culci devreme…forget it, o sa poti dormi linistit abia dupa unu, doua. Scuterele gonesc pe stradutele inguste pina dupa miezul noptii, iar italienii stau la vorba, la colt de strada, pana noaptea tarziu. E valabil si pentru leneveala de dimineata – daca reusesti sa ignori trezirea data la ora 5 de aceleasi scutere si de galagia clasei muncitoare, poti dormi pana pe la 9.

 

Lucrurile bune? Transportul public foarte bun, iti poti fixa ceasul dupa autobuze si biletele nu sunt deloc scumpe. Verifica pe spatele biletelor, s-ar putea sa fie valabile toata ziua sau doar cateva ore, unele sunt valabile si pentru tren – cumperi un singur bilet si e valabil toata ziua in toata reteaua – Sita Bus si Circumvezuviana, asta inseamna ca poti pleca intr-o zi de la hotel spre gara si apoi cu autobuzul pe coasta Amalfitana cu acelasi bilet. Angajatii din servicii sunt foarte amabili, desi mai sunt si exceptii. Imi povesteau niste prieteni ca angajatul de la Mac numai nu le-a pus hamburger ul in cap (asa’ti trebuie cand mananci la Mac in Italia!), mie insa, la o terasa, am comandat un coktail, mi-au adus altceva din greseala, eu nu m-am prins, bineinteles, a venit barmanul, si-a cerut scuze si mi-a adus si cocktailul pe care il cerusem. Napoletanii au inventat pizza asa ca trebuie sa gusti, e simpla, dar foarte buna.

Un avantaj major al orasului e locatia. La o aruncatura de bat de Pompei, Vezuviu, Herculaneum, coasta Amalfitana, Sorento, Capri, Ischia, Procida. Cu trenul, autobuzul sau feribotul poti ajunge in oricare din locatiile pomenite in cel mult o ora.

 

Calatorie in timp – Pompei si Vezuviu

Pompei – orasul in care timpul s-a oprit. 79 d.Hr. Cand mergi pe stradutele inguste nu poti sa nu simti frisoane. E ca o calatorie in timp. 

Orasul scos de sub lava si cenusa merita cu prisosinta sa-i treceti pragul. Nu se compara cu nimic altceva. E cea mai importanta, cea mai bine conservata, cea mai „mare” marturie a trecutului.  E unic. Sunt peste 60 de hectare de istorie.  

 

Odata ajunsi acolo, am ramas uimiti de dezvoltarea economica, sociala, de gradul de civilizatie, strazi pavate, baie publica, sistem de canalizare chiar… Totul pastrat aproape intact. Timpul a stat pe loc la Pompei si o bucata extraordinara de istorie se intinde in fata turistilor.

 
 

Nu poti vorbi de Pompei fara sa pomenesti de Vezuviu, si invers. Istoria i-a legat, tragic, unul de altul. Sa urci pe gigantul care a distrus totul in jurul sau acum sute de ani e o experienta unica. Un maxi taxi, care poate fi luat de la gara (cum iesiti din gara mica in stanga e un birou) va duce pina la jumatatea drumului. Apoi, la pas, spre varf. E impresionant. Si da semne ca s-ar trezi…

 

Herculaneum – celalat oras scos de sub lava – e mai putin impresionant decat Pompei. Suprafata este mult mai mica si vechiul oras (resedinta de vacanta a romanilor cu dare de mana) nu s-a pastrat la fel de bine. Orasul nou e un fel de Mizil, dar vechiul Herculaneum e la cateva minute de mers pe jos de gara. 

Cum ajungi la Pompei? Cu trenul, Circumvesuviana, de la Napoli, gara Garibaldi, aproximativ 40 de minute. Nu e departe de gara, probabil ca-i mereu plin de turisti, dar randul merge repede si biletele nu sunt exagerat de scumpe. Cel mai bine e sa va rezervati o zi intreaga – sunt zeci de hectare de istorie care merita colindate, noi de la Pompei am luat autobuzul spre Vezuviu si ni s-a parut cam pe fugă totul. Daca va duceti vara, recomand apa, sunt si pe stradute locuri de unde va puteti face plinul, o palarie sau sapca, crema cu protectie solara, soarele arde cu putere si umbra e de negasit.