Să tai Sicilia de la Sud la Nord nu-i treabă ușoară. Nu te lua după google maps care zice că de la Catania la Palermo sunt două ore jumate, google maps n-a condus prin Sicilia. Infrastructura e cum e, șoferii sunt de groază, și se mai și lucra într-o veselie, așa că am avut bucăți bune de autostradă pe unde se circula pe o singură bandă. Abia așteptam să ajungem la căsuța din Scopello!

Am oscilat între Scopello și Castellammare del Golfo, ne-am uitat după cazare până am înnebunit (sunt foarte multe!), n-am mai stat pe gânduri când am văzut o vilă cochetă cu vedere la mare, deși era cam departe de tot și toate. Citisem la review-uri că unii s-au plâns de drumul până acolo, dar am zis că sigur exagerează. De data asta nu prea au exagerat, era cam greu de ajuns, dar la capătul drumului, după curbe nebune și înguste, pe pietriș și pământ, pe un deal destul de abrupt, ne aștepta terasa asta:

Nici camera nu era rea, atât timp cât e curat, chiar nu mai contează altceva, că doar numai dorm acolo, dar să ai un balcon sau o terasă cu vedere faină…de neprețuit. Și dacă mai am și o piață în apropiere, nu mă mai dau dusă. Erau câteva restaurante prin oraș, dar unde mai găseam noi așa priveliște? 

Scopello e micuț rău, un centru cu o biserică, câteva terase și multe case aruncate pe malul mării și pe dealuri. Singurul punct de interes – Tonnara di Scopello – era închis, iar până ajungeai la plajă îți pierdeai mințile, pe căldura aia – că după ce-am servit numai ploaie lângă Etna, ne-a lovit vara siciliană, până și eu, care-s Gerilă și trebuie să fie apa clocotită ca să mă bag în ea, am zis că dacă nu găsesc un ochi de apă să mă răcoresc, o iau razna! Ai crede că fiind lângă apă, Scopello e plin de plaje sau golfuri. Nope, toate ieșirile la mare erau proprietăți private. Am găsit o plajă, Guidaloca, și un golf, Cala Mazzo di Sciacca, ambele pline. Noroc de țigan și rezervația lui.

Tonnara di Scopello

Riserva naturale dello Zingaro

Riserva naturale dello Zingaro e între Scopello și San Vito lo Capo deci sunt două intrări. Am zis că intram prin San Vito și mergem a doua zi lângă noi, în capătul dinspre Scopello. Dacă te bate gândul să faci la fel, e bine să iei în calcul următoarele aspecte: rezervația e foarte populară, și printre localnici și printre turiști, și trebuie să parchezi. Parcarea, mică de altfel, era full, la fel și orice bucată de pe marginea drumului sau de lângă stâncă. De la prima bucata de pământ liberă până la intrare, aveam de mers vreo 40 de minute. Am zis pa, la revedere, dupa ce-am intrat cu chiu cu vai până în față, strecurându-ne printre mașini, și am ieșit la fel. Am făcut cale întoarsă spre Scopello, traseul e foarte fain, așa că nu ne-am supărat foarte tare. Am ochit și câteva plaje, deloc aglomerate. 

La Scopello am parcat fără probleme, e la liber, pentru rezervație însă trebuie să plătești bilet, 5 euro de persoană. Prima plajă e la cel mult 10 minute de intrare, mai mergi vreo 50 de minute ca să ajungi la a doua. Și când zic plajă, mă refer la niște golfulețe, cu puțin nisip și mult pietriș, însă e foarte fain locul, recomand, mai ales dacă îți plac drumețiile. Ca să mergi dintr-un capăt în altul ai nevoie de două ore, ne-a tentat, problema era că trebuia să ne mai și întoarcem, deci patru ore în total, pe căldura aia n-am îndrăznit. E și un traseu de 7 ore, dacă te ține, verifică site-ul rezervației.

De ce nu ne-am dus la plaja din San Vito lo Capo? Bine am făcut, am trecut într-o zi pe acolo, n-aveai unde să arunci un ac. Dar ce nisip! Cu siguranță de aia era ticsită. În schimb, la Castellammare del Golfo plajele erau destul de aerisite, pentru final de iunie, cea din oraș, de lângă ziduri, era aproape goală, dar aia e micuța. Plaja Playa (da, chiar așa îi zice), la 5 minute de centru, cu mașina, e mult mai mare și mai faină.

Castellammare del Golfo e măricel, ziua era pustiu, seara se anima, mai ales pe malul apei, unde-s restaurante cu prețuri pentru toate buzunarele. 

Nu știu cum sunteti voi, dar eu fac colecție de prosoape/saronguri și pălării peste tot pe unde mă duc (de fapt uit să le iau de acasă și de voie, de nevoie…), sunt tarabe lângă plaje, dar cer cât îi duce capul, ca să negocieze, am preferat supermarketul de la intrarea în San Vito, ieftin și bun, fără bătaie de cap. Era bine dacă luam și o umbrelă, pe plajă cer cel puțin 15 euro pe două șezlonguri și o umbrelă. 

Din Scopello și co. ne-am pornit spre Scala dei Turchi, să vedem minunea, citeam zilele trecute că e cel mai Instragram-at (?!) loc din Italia. Dar până acolo, am făcut un popas în Erice

Deși e foarte mic, vechiul oraș medieval e plin de biserici, chiar ne amuzam că au făcut câte una pentru fiecare sfânt, să nu se supere niciunul. Unele se pot vizita gratuit, altele cu plată, 2,5 euro fiecare, sau un bilet de 6 euro, valabil pentru toate. Cel mai fain mi s-a părut Domul, și turnul mi-a plăcut, că poți admira orașul de sus. Mai are Erice și un castel vechi de sute de ani, 4 euro costă intrarea. 

Străduțele înguste și întortochiate erau pline de turiști, pare un loc special întreținut pentru turism, chiar am remarcat că era foarte periat și renovat, față de alte locuri din insulă. Și pentru că-i foarte turistic, are niște prețuri de groază, la restaurante. Sunt parcări peste tot, noi am lăsat mașina la intrare (2 euro prima oră, apoi 1 euro/oră), dar erau și destule locuri fără plată, trebuie să te învârți nițel. Poți ajunge în Erice și cu telefericul, din Trapani, dar mi s-a părut scump, 20 de euro de persoană. Și dacă tot veni vorba, Trapani pare perfect pentru plajă.

Am zis că ne bălăcim o zi în apa și sub soarele de la Scala dei Turchi așa că am luat o noapte de cazare în Porto Empedocle. Puteam foarte bine să stăm și în Realmonte, era plin de afișe cu camere de închiriat, dar am vrut cu vedere la mare, domle. Ne-am cam păcălit, dar aia e, nu poți să le nimerești pe toate – ne-am trezit într-un dormitor, într-un apartament transformat în B&B, după turnurile de uzină se vedea într-adevăr marea, asta de la bucătărie, că din cameră vedeam un perete de stâncă.

Am ajuns pe la amiază în Porto Empedocle și am zis Doamne, ce tristețe de oraș!, mi-am schimbat părerea seara, când centrul s-a animat de numa numa, localnici, nu turiști. Oricum, nu recomand neapărat, deși are o plajă mare cu nisip, dar ce folos dacă e lângă un plant industrial.  

Scala dei Turchi e simpatică, însă nu mi s-a părut un loc unde să stai să te bucuri de soare și apă, prea aglomerat, prea Instagram-at. Dacă te duci, vezi că poți parca și fără plată, pe marginea drumului, cum face toată lumea. 

Lângă scara turcilor e Agrigento și valea templelor – Valle dei Templi – alt loc pe care l-am sărit cu inima strânsă, am admirat ruinele grecești de pe șosea, e măricel situl arheologic, cică îți trebuie vreo juma de zi. Dacă ești pasionat de temple, istorie, ruine, nu rata Segesta, la 40 de minute de Erice, și Selinunte, la 40 de minute de Sciacca

Dacă aveam mai multe zile la dispoziție aș fi trecut și prin Bagheria (pare tare fain, îmi pare rău că n-am mai ajuns), PalermoMondello (un fel de suburbie la 25 de minute de Palermo), MonrealeCustonaci (bun pentru peșteri și drumeții), MarsalaMazara del Vallo.

Pfii, câte locuri faine! Și dacă credeai că asta-i tot, stai să vezi ce-i sub Catania, în zona Noto. Va urma 🙂 

 

Citește și Ghid de Sicilia – în jurul vulcanului Etna