Coasta Amalfitana – visul italian

Cand spui Italia iti vin in minte romanii, Coloseumul, Venetia, moda si mafia. Si abia mai apoi te gandesti, poate, si la plaja. Chiar daca Italia este scaldata de mare, iar statiunile de la malul apei sunt mereu pline de turisti. Nu am reusit sa ajung, deocamdata, decat in Cinque Terre si in Porto Venere, dar, credeti-ma pe cuvant, sunt unele dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut vreodata.

amalfi_fhdr

Coasta Amalfi: mult soare, munti care se unesc cu marea, case colorate cocotate pe stanci, livezi de lamai, oameni primitori, peisaje incredibil de frumoase. Oraselele, urcate pe stancile abrupte, sunt legate intre ele de o sosea ingusta care urca tot mai sus, atat de sus incat pe unele portiuni ma cam luase teama cand ma uitam la ce inaltime am ajuns si vedeam pe ce margine abrupta serpuieste autobuzul. Drumul, de departe o linie care se incalceste printre casele cochete, te duce in oraselele de pe coasta, unul mai frumos ca altul. Un amestec de natura si istorie care te lasa fara cuvinte.

Amalfi. Vile albe, plaja, biserici, inghetata, suveniruri, prajituri, flori. Lasa-te purtat de scarile inguste care isi fac loc printre case, restaurante si magazine. Tot scarile te duc spre biserica veche, iar la coborare te lasa la terasa pe langa care se plimba doamna Windermere a lui Oscar Wilde, cea din film nu cea din carte. Chiar asa, daca vreti sa vedeti Amalfi, uitati-va la A Good Woman, cu Helen Hunt si Scarlet Johansson, ecranizare dupa Evantaiul Doamnei Windermere. Nu aveti cum sa ratati micile magazine de suveniruri ale localnicilor, sunt atat de multe si atat de colorate, o plimbare prin ele e la fel de placuta ca cea prin orasel. Veti putea cumpara „amintiri” care mai de care mai interesante.

Plaja publica nu este foarte mare, dar e loc de balaceala si de lenevit la soare. Daca e prea plina, cand am fost noi era, la doi pasi sunt plajele private (nu mai retin exact cat am platiti, dar nu sunt foarte scumpe).

Positano. Superb! Un oras „pe verticala”(Steinbeck), care parca „curge” de pe stanca in mare. Cu multe flori, case colorate si cu o plaja ceva mai mare ca in Amalfi. Daca veniti cu autobuzul, care va lasa in deal, stati 5 minute pe bancuta din stanga statiei pentru a admira orasul de sus. Privelistea va va induce instantaneu starea de bine, placerea de a te bucura de timpul liber si de frumusetile din jur.

Locuitorii micului oras se indeletnicesc si cu modelarea argilei, zona este recunoscuta in toata lumea, asa ca veti gasi zeci de shop uri de unde puteti cumpara un cadou frumos sau ceva care sa va aduca aminte de coasta Amalfitana. In mainile mesterilor italieni argila ia forme si culori deosebite si nu aveti cum sa intrati intr- unul dintre micile magazine si sa iesiti cu mana goala. Macar cu o placa de ceramica micuta ca cele care te intampina pe fiecare casa de pe coasta.

Ravello, Praiano, Maiori…Departe de lumea dezlantuita, desi sunt pline de turisti, oraselele de pe Coasta Amalfitana si-au pastrat aspectul local, linistea, acea „la dolce vita”. In fiecare dintre ele gasiti case de vacanta si hoteluri elegante, ce-i drept destul de scumpe, dar, daca rasfoiti din timp anunturile, puteti gasi ceva rezonabil.

 

Cel mai apropiat aeroport e la Napoli, noi ne-am cazat acolo si am explorat Coasta Amalfitana cu autobuzul si trenul. Am zis ca data viitoare ne-ar placea sa ne stabilim baza in Sorento – liniste, verdeata, mare, cladiri pline de istorie, vile si hoteluri cochete, limoncello, inghetata, Sorento „se uita” spre Napoli si Vezuviu asa ca privelistea este minunata. Este ideal pentru cateva zile de „dolce far niente” pe plajele peninsulei.

Daca tot eram la Napoli am zis că nu putem rata Capri. Ne-am tot sucit intre Ischia si Capri, ala bala portocala, plus ca acum, daca m-as mai duce, n-as rata Procida. 

Capri: vacanta regala

Loc de odihna pentru imparatii romani, adapost pentru exilati, rai pentru artisti, Capri este astazi una dintre cele mai cautate destinatii de vacanta. Peisajele uluitoare te lasa fara cuvinte.

capri_fhdr

Un amestec de turisti, vedete si locuitori simpli, de vile scumpe si case vechi, traditionale, de iahturi luxoase si barci de pescari, de magazine cu firme impunatoare si shop-uri cu suveniruri, de restaurante scumpe si pizzerii la care oricine se poate opri, Capri e o insula care te cucereste. Noul si vechiul, luxul si simplitatea se imbina pentru placerea ochiului.

 

Cand spui Capri, cred ca primul cuvant care iti vine in minte e “scump”. Da, e scump, dar poate fi si accesibil. In timp ce ne plimbam prin gradini, un ghid tocmai le explica unor turisti ca pretul pentru un metru patrat construit poate depasi 20 000 de euro! Dar, daca nu aveti de gand sa cumparati o vila, Capri poate fi si ieftina. Sa nu credeti ca toata insula e o chestie din care curge luxul. Nici gand.

Vechiul Capri se vede cel mai bine in port – niste domni si doamne, incovoiati de ani, stau la geamul caselor vechi si spalate de timp si se uita la puhoiul de turisti. Exista o plaja publica maricica, in port (Marina Grande), sunt supermarketuri cu preturi pentru toata lumea, pizzerii (am dat 10 euro pe o pizza, parca, de persoana). In fine, nu e imposibil sa te descurci cu mai putini bani. Iti recomand sa colinzi insula, sa urci tot mai sus printre case si curti pline de cactusi si lamai, privelistea este minunata. Te poti opri si la Gradinile lui Augustus, suspendate deasupra marii, si bineinteles, in port, barcile te asteapta sa te duca spre vestita Grota Albastra. Noi nu am mai ajuns, erau niste probleme atunci, si pentru o perioada accesul a fost interzis.

Citeste si Napoli, orasul contrastelor.