Prietenii noștri au fost în Sicilia la o săptămână după noi. Și dacă noi suntem genul la țară, sau într-un orășel, ei sunt genul la oraș, cu cât mai mare cu atât mai bine. Și-au pus baza în Catania și au colindat orașul și prin jur cu transportul în comun. Dacă te bate gândul să faci la fel, te va ajuta acest articol.

Ce vizitezi în Catania și pe lângă

Dacă e să fie gălăgie, să fie la Catania. Vara. Eu sunt mare fan de vacanțe în Italia, și îmi dau seama că la capitolul ăsta am un mare bias. Ce ar trebui ca să mi se taie pofta de călătorit pe acolo, nu știu, și nici nu vreau să aflu. Toată gălăgia nebună din Catania, mirosurile dubioase (vară, cald, piața de pește…), clădirile dărăpănate și debandada urbană nu au reușit, în niciun caz, să mă întoarcă de la preferințele mele. Ba chiar am discutat înca din vacanță, când nu puteam dormi de scutere, zbârnâieli și strigăte în noapte, că ăsta e, dom’le, farmecul Cataniei! Și fermecați am umblat în toate cele 6 zile, de dimineața până seara, curioși să vedem ce e pe străzi, prin piețe, parcuri și împrejurimi. Și la mare! 

Catania se vede – de fapt se simte – că e într-o zonă mai săracă. Nu e ceva gen dolce far niente, ritmul orașului e agitat și gălăgios, haotic, ca și felul în care au refolosit și restaurat (sau mai degraba nu) arhitectura veche. Însă e frumos tocmai pentru că nu îl ghicești imediat și pentru că e plin, nu, arhiplin, de clădiri și resturi antice, și de arhitectură veche de secole, peste care s-au suprapus straturi de istorie domestică, în tot felul de ipostaze.

În toată încâlceala plimbărilor noastre prin Catania, am reținut două bulevarde mari ca puncte de reper: Via Vittorio Emanuele și Via Etnea. Am mai făcut legături și cu clădiri sau locuri de vizitat de-a lungul sau la stanga/dreapta de bulevardele astea două, cât să pot povesti, oarecum logic, despre ce am văzut.  

 La pas prin Catania 

Piazza Duomo

Unde se întâlnesc Via Giuseppe Garibaldi și Via Vittorio Emanuele, tronează Piazza Duomo, deschisă, amplă și mărginită numai de lucruri frumoase. Pe o latură e impunătoarea Catedrală Sf. Agata, care noaptea se vede și mai fain decât ziua, dacă e senin, zic eu. Chiar lângă catedrală, pe dreapta, e Museo Diocesano Catania, cu o poartă-pasaj spre ieșirea din piață, iar un pic și mai la dreapta clipocește neîncetat Fontana dell’Amenano cu nimfii ei albi, care aduce aminte de un vechi râu subteran. Dincolo de Fontana dell’Amenano începe deja Pescheria. În mijlocul pieței Duomo tronează simpaticul elefant, vedeta orașului, cocoțat pe Fontana dell’Elefante.  

Pescheria, piața de pește și nu numai 

Noi am stat foarte aproape de Castello Ursino, cu aspect de fortăreață medievală. Treceam zilnic pe lângă el în drumul nostru către oriunde, și fiind atât de la îndemână, am amânat să-l vizităm până n-am mai intrat deloc. Dar ne-a rămas ca un punct familiar, și ne-a plăcut zidul gros de piatră gri, care servea de contrast palmierilor verzi. Nu departe de castelul Ursino e și ceea ce numesc catanezii Pescheria.

Când ne-am cazat, am întrebat gazda unde putem găsi mancare vegană/vegetariană. Ne-a spus că în mare găsim câte ceva fără carne peste tot, dar să mergem neapărat la piața de pește, unde au fructe, legume și de toate. Mare dreptate a avut, ne-am făcut zilnic programul în funcție de cum era deschisă piața, de unde ne-am aprovizionat cu piersici uriașe, struguri, ardei iuți și ardei grași supradimensionați, roșii (neapărat să luați datterini!, ne-a zis gazda) și multe altele. Pe lânga zona cu pește, care e separată de restul, treceam mereu în viteză și cu mâna la nas, însă se pare că Pescheria ar fi de fapt atracția de baza. Each to their own. Tot ce poate visa un vegetarian să mănânce se găsea la piață, inclusiv pâine proaspătă și dulciuri.  

Piesa de rezistență pentru mine au fost de data asta vinetele și ardeii copți. Am făcut ochii cât cepele alea mari și albe cataneze, când am văzut tăvile imense pline de legume gata și proaspăt coapte. Genial! Am încins o salată de vinete cum nu am mai mâncat de mult, mie fiindu-mi lene și lehamite să le coc… Ardeii copți nu mai zic ce buni au fost, doar ceapa coaptă nu am mai apucat să o încercăm, rămâne pe data viitoare. 

Un alt lucru care mi-a placut tare mult în Catania a fost continua schimbare și felul în care localnicii utilizează spațiul. Piața, de exemplu, se întinde pe niște străduțe între clădiri vechi, de câteva etaje, și când activitatea e în toi, peisajul e foarte animat, îngrămădit la refuz, plin de culori, oameni și zumzăială. Cum se termina programul, și în zilele fără piață, aceleași străzi arătau cu totul altfel, aproape să nu le recunoști. La fel se întâmpla cu terasele restaurantelor și cafenelelor. Ziua, până în ora 4-5, treceam pe lângă clădiri cu uși închise, fără firmă sau alt fel de semn ori titulatură evidentă, caldarâmul din fața lor liber pentru plimbăreți. Spre seară, ușile se deschideau și angajații începeau să mișune ca furnicile scoțând mesele și scaunele pe trotuare, chiar pe stradă, dacă era pietonală. Din nou, același loc se transforma sub ochii nostrii, prindea altfel de viață, se aprindeau ghirlandele și lumea începea să se adune la mese. Zi de zi se relua fluxul și refluxul de terase, cel puțin vara, iar pregătirile pentru localurile de seară erau un soi de spectacol în sine.  

Teatro Romano, Terme della Rotonda 

După un research pe bază de broșuri și Google maps, am ajuns la concluzia că ar fi bine să vizităm Teatro Romano, pe Via Vittorio Emanuelle, și Terme della Rotonda, un sit arheologic din apropiere. La primul intarea costă 6 euro, al doilea e gratis. Rotonda se vede mai din depărtare exact ca o cocoașă de hamam, pentru că de fapt asta a și fost inițial – baie cu saună. Ulterior a fost transformată în basilică, se văd picturile bizantine și acum ici-si-colo, a mai servit și de criptă pentru soldații de am uitat când, a fost bombardată și i s-a luat  titulatura de biserică, clericii catolici au zis că locul e necurat, având în vedere ce dezmățuri or fi făcut romanii în termele lor. 

Teatrul roman nu e mare, însă e interesant de văzut, specificul lui au fost jocurile acvatice, când, demult, Catania avea apă din abundență din râurile subterane, cu care inunda scena din marmură albă. Teatrul a trecut prin tot felul de schimbari și uitări, pe coridor se văd fotografii și desene din diverse etape istorice. Prin 1700–1800, catanezii si-au construit case pe scările teatrului! Arată ca un oraș în miniatură pe trepte. Și acum, zidurile exterioare ale construcției sunt parte din clădiri adiacente de apartamente. Când te plimbi prin sit, auzi conversația și zăngăneala de tigăi din bucătăriile cu geamuri deschise înspre scenă. 

În centrul Cataniei (Piazza Stesicoro) se găsește și un amfiteatru roman de dimensiuni mai mici, îngrădit și vizibil de sus, de la nivelul pietonal.  

Parcul Villa Bellini, grădina botanică 

Dacă e să te mai plimbi și pe Via Etnea, dai de Parcul Villa Bellini, și mai în deal, de grădina botanică. În parcul Bellini am găsit un copac atât de frumos, încat l-am pozat din nu știu câte unghiuri. E un fel de ficus cu rădăcini ondulate și ieșite din pământ, imens. Altfel, parcul nu e ceva deosebit, însă te poți opri la chioșcul de la intrare să bei un seltz, băutura răcoritoare specific cataneză – limonadă cu sare în loc de zahăr. Parcul are și un foișor pe vârf de deal, de unde se vede parțial panorama asupra orașului. Gazebo e simpatic, iar pe aleea pietruită mărunt care duce spre el, am întâlnit un mosaic cu imaginea elefantului de la Fontana dell’Elefante. 

Piazza Vincenzo Bellini și San Berillo District 

Ca în mai toate excursiile noastre, am ajuns și prin unele locuri în mod neplănuit. Așa s-a întâmplat cu Teatro Masimo Bellini, în Piazza Vincenzo Bellini, și cu San Berillo District. În retrospectivă, mi-am dat seama că am fi putut să ne documentam mai bine, și că ambele sunt destul de cunoscute și căutate de turiști. Teatrul e o clădire masivă, cu briz-briz-uri arhitecturale și cu ziduri cafenii. În fața teatrului se întinde piața Vincenzo Bellini, lunguiață, mărginită de cafenele. Odată ce am ajuns întâmplător în San Berillo District, am făcut în așa fel încât să mai trecem de cel puțin 3-4 ori pe acolo, și ziua și noaptea, mi-a placut tare mult. E un cartier cu străzi înguste și case vechi, dărăpănate, dar împodobite cu picturi și ghivece improvizate de flori, și cu felinare care dau noaptea o lumină caldă, galbenă, cu atmosferă de poveste. 

 La plajă, în Catania: San Giovanni Li Cuti și Playa 

Catania fiind pe malul marii, și eu mare amatoare de bălăceală, era clar că trebuie să mergem și la plajă. Din păcate, portul orașului nu e de promenadă, deci o plimbare seara pe malul mării nu-i chiar la îndemână, decât dacă iei autobuzul. În prima zi ne-am încumetat către plaja din Portul San Giovanni Li Cuti, ceva mai departe de centru. Noi nu am știut cam cât de departe, așa că am mers pe o căldură nebună mai mult de o oră și jumătate, prin zone cel puțin neinteresante, până am ajuns, în sfârșit, la mica plajă stâncoasă, plina-ochi de localnici doritori de răcoare și balaceală, mai ales copii și adolescenți. Portul e de fapt o mică localitate estivală pe malul mării, cu case ascunse în grădini invadate de vegetație și cu intrari-acces la plajă ori prin terasa unui restaurant, ori la liber, dacă le găsești. Recomand autobuzul, din oraș, biletul costă 1 euro, și mergi 90 de minute, chiar dacă schimbi liniile.  

Dupa învățătura cu Li Cuti, am studiat atent traseele de autobuz către cea mai întinsă plajă din Catania, Playa (desi pe site-ul de transport în comun scrie Plaia). Din Piazza Borsellino (centru și capăt de linie) poți lua autobuzul D către Plaia Lido (1 euro biletul). Noi am comis-o din nou, în loc să coborâm unde a coborât toată lumea, la Lido, nuuuuu, noi am mers până la capăt, să vedem Villaggio Paradiso Degli Aranci și rezervația naturală Oasi del Simeto, ca apoi să ne întoarcem pe jos, pe malul marii, înspre oras. Big mistake. Satul și rezervația naturală erau presărate din loc în loc cu maldăre de gunoi, pline de terenuri îngrădite fară nicio noima clară nouă, iar la intrarea în sat era o gheretă cu paznic (?!), care, după ce a glumit un pic cu noi, ne-a făcut semn că ok, putem să trecem.

După ce am scăpat de încurcătura în care ne-am băgat singuri, am ajuns la plajă și la mare, o plajă cu nisip de data asta, lată și mai ales luuuungă, cică are vreo 8 km. În partea mai îndepartată, e plajă la liber, cu cât te apropii mai mult de oraș, ajungi în zona plajelor cu șezlonguri de închiriat (cam 15 euro/2 șezlonguri cu o umbrelă). La plajele private au dușuri, toalete, chioșcuri cu sandwich-uri și cafele. E frumos la Playa, e loc și pentru cei care nu au chef de aglomerație, și pentru cei care caută genul de distracție estivală cu muzică pe plajă și lume multă, cocktailuri la șezlong etc.

 

Excursii de o zi din Catania: Etna, Siracusa & Ortigia, Taormina 

Poate ar fi fost mai înțelept să ne rezumăm la Catania în cele 6 zile, dar nu am rezistat tentației. La Etna am ajuns cu AST Bus, 6 euro și un pic de persoană, dus-întors. Călătoria cu autobuzul vine la pachet cu un însoțitor de șofer, care tot drumul (2 ore…) nu face altceva decât să încerce să vândă traseu ghidat pe Etna, între 60 și 80 de euro de persoană. Noi ne-am făcut că plouă și ne-am dus de capul nostru, pe jos, până la 2.900de metri. Ai nevoie de haine groase și de încălțăminte potrivită, poți închiria papuci de trekking de la refugiu, pentru 8 euro.

Ce vizitezi în Sicilia: Etna ?i prin jur

În Siracusa și Taormina am mers cu trenul, 7 euro/persoană, one way, pentru Siracusa și 4,3 pentru Taormina-Giardini. Din gara Siracusa faci, pe jos, maximum 20 de minute până la podul către insula Ortigia, frumoasă și total diferită de orașul lângă care se află. După o plimbare prin insulă, ne-am aciuat pe un șezlong, sub umbrelă, la terasa de lângă apă. 35 de euro pentru două șezlonguri + umbrelă. Poți sta și gratis, un pic mai încolo de bar.  

Din Taormina-Gardini poți lua autobuzul către Taormina, Isola Bella sau alte localități din apropiere. Dacă ajungi în Taormina, e păcat să nu urci și mai sus, doar la picior de data asta, către Santuario Madonna della Roca. Priveliștea de pe traseu merită tot efortul. 

******

Noi am sărit Catania, în schimb am vizitat câteva sate și orășele din jur. Dacă stai mai multe zile prin Catania, musai să treci prin Val di Noto, măcar prin Ragusa, dacă n-ai timp de mai mult. Va urma așadar un articol despre Ragusa și vecinii ei 🙂