Cine se aseamănă se adună, așa că prietenii mei nu puteau să se ducă iarna decât undeva la cald. Sicilia e una dintre cele mai calde locații din Europa, iarna, rar coboară termometrele sub 12 grade, ziua, au prins cam 15-17 grade, la umbră, și au avut noroc, imediat după ce-au plecat, s-a pus pe nins. Și-au pus baza în capitală, dacă vreți vreodată să faceți la fel, ne plimbă prin Palermo și prin jur. 

Iarna la Palermo 

Sicilia, Palermo, sfârșit de decembrie. După Catania de astă’vara, ne-am făcut avânt de înca o tură pe insulă. Pe lângă talmeș-balmeșul de clădiri vechi și noi pe străzi întortocheate, și-au pus amprenta și aglomerația de sărbători, plus vremea ceva mai rece și traficul imposibil din oraș, drept pentru care am decretat că Palermo e mai dur decât Catania, și ceva mai puțin turistic, chiar dacă e mai mare. Chiar și așa – greu tare de ghicit – ne-a plăcut acolo.  

Am luat un apartament în centru, pentru că știam că avem piețe de vizitat și legume de cumparat… De pe Via Roma, care e una dintre cele mai mari, dau străzi mai mici, tot cu nume de orașe: Via Napoli, Via Venezia, Via Livorno, Via Malta. Noi am stat pe Via Venezia, de unde ieșeam rapid de tot la promenadă. Via Roma se intersectează cu Via Vittorio Emanuele, care la randul ei, face un cot cu Via Maqueda. De ce am ținut eu minte (foarte relativ, noroc de Gogle Maps) străzile astea? Pentru că îmi plac numele, sunt în centru și le-am tot bătut la picior, și mai ales pentru că la cotul ăsta dintre Maqueda și Vittorio Emanuele e o intersecție, Quatro Canti, cu fântâni la fiecare colț de clădire, artiști, lume multă, pietonal, e unul dintre locurile care mi-au plăcut mult. La doi pași de Quatro Canti e Piazza (cu Fontana) Pretoria, pe care am văzut-o pentru prima oară noaptea, pe lună plină. Am rămas lipită locului…În spatele Fontanei tronează Santa Caterina și în lateralul Caterinei se află Chiesa di San Cataldo, cu arhitectură arabo-normană, de prin sec. XII, m-au atras cupolele bombate, ca de hamam, însa n-am intrat. 

Alte clădiri care mi-au rămas pe retină ar fi Catedrala, în stil gotic amestecat cu ornamente orientale. E impresionantă pe dinafara, iar într-una din zile am ținut să îi călcam și pragul, însă ni s-a părut că ar fi fost mai bine să păstram misterul și imaginea de exterior. Sunt și două teatre mari în Palermo, Teatro Massimo și Politeama. În jurul primului e o atmosferă boemo-citadino-turistică, cu muzicieni de stradă, piață (Piazza Verdi) și străzi pietruite cu niște dale mari și lustruite de timp, baruri și terase, oameni mulți, și un chiosc fantastic de ziare, în stil vechi, cu tot felul de briz-brizuri (Chiosco Ribaudo cică îi zice). Mai sunt presărate ici-și-colo tabacherii de astea gen mini-minarete prin Palermo, acum îmi pare rău că nu am fotografiat măcar una. Teatro Massimo a fost și pomul meu de Crăciun anul ăsta, împodobit până-n dinți, cu un covor de flori roșii și perdele de beculețe. Oricât l-am pozat eu, nu i-am făcut dreptate, tot mai strălucitor și împopoțanat era în realitate.

Palazzo dei Normani nu ne-ar fi sărit neapărat în ochi, arată ca o fortăreață pe dinafară, dar am citit că ar fi un exemplu deosebit de arhitectură normandă, reședință de regi, după regi, după regi, și în ultima zi fără excursii în afara orașului, am insistat (eu) să-l vizităm. Singurul lucru care ne-a atras atenția a fost Capella Palatina, un interior de biserică în stil bizantin, cu mozaic mărunt de sus până jos, am crezut că amețesc numai gândindu-mă la cât s-a muncit să fie lipite toate bucățelele alea aurite de mozaic… 

În Piazza San Domenico, chiar lângă Vucciria, străjuiesc Chiesa di San Domenico și Colonna dell’Immacolata, alături de…un mic mall. Știu cum sună, dar sincer, nu deranjează amestecul, plus că mall-ul are o terasă-restaurant pe acoperiș, de unde se vede bine împrejur.  

Piețele din Palermo  

Sunt mai multe piețe în aer liber, nu prea au obicei cu piețe acoperite, noi am trecut prin vreo patru-cinci, dar mi-au rămas în cap trei: Vucciria, Ballaro și Mercato del Capo. Prin Vucciria nu știu cum s-a facut, de ne plimbam numai în afara programului. Toate tarabele strânse, mușteriii plecați, măcar am avut drum liber la pozat graffiti, că tot era plin. Gazda noastră ne-a prezentat Vucciria ca pe un loc care și-a pierdut autenticitatea, acum e mai mult așa, pentru ragazzi, giovani. E adevarat că sunt mai mult terase și baruri, și mai puțin tarabe cu fructe și legume, dar are farmecul ei.

În Mercato del Capo am fost de cele mai multe ori, pentru că era aproape și aveau marfă bună pentru doi aspiranți vegani ca noi. Simpatici vânzătorii și clienții fideli, mi-a plăcut aglomerația domestică de acolo. Cu Ballaro e un pic altfel, e și mult mai mare, iar gazda ne-a zis că acolo găsești orice, dar să nu întrebi de unde vine. Piața seamană și cu un bazar din Istanbul, cu chioșcuri îngrămădite, are și porțiuni cu tarabe, bodegi, iar mai la periferie vânzătorii își întind marfa direct pe jos, pe niște pleduri, marfa fiind literalmente orice, de la șireturi de ghete, la veioze și alte vechituri sau plasticării. Marginea pieței Ballaro dă într-un cartier obosit și ultra-populat, cu străzi înguste pline de balcoane care se pupă de aproape ce sunt, rufe pe sârmă, lipsă gravă de coșuri de gunoi, și copii la joacă – în preajma sărbătorilor cu pocnitori :/ Deci dacă vrei să vezi cam tot ce oferă Palermo, și cu bune, și cu rele, te duci în Ballaro, că găsești acolo și fructe proaspete, și fast food, și tarabe pitorești, și coșmelii, și veselie, și sărăcie.  

Eu am decretat că piața din Catania era muuult mai friendly și mai cozy, însă mi s-a atras – corect – atenția, că piața în luna lui cuptor e una, iar în decembrie, alta. 

Palermo verde 

Prima gură de oxigen (trafic nebun în Palermo!) am luat-o în Giardino Inglese, un parculeț mic și simpatic, aproape de centru. Palmieri, un ficus imens, un mic lac artificial, cu rațe, și o cafenea. În Palermo, ca și în Catania, nu e iarbă în parcuri. Deci e verde doar pe sus.  

Grădina botanică nu e foarte mare nici ea, dar are niște copaci deosebiți. La intrare, o mini-alee cu citrice, o minunăție. Am stat un sfert de oră, să facem 20 metri. Fructe pe crengi, pe jos, tentație mare. Și un miros… Urmează o alee mai lungă plantată cu cotton-floss trees, care arată bestial: bombați la baza trunchiului, plini de țepi, și fac niste flori tare frumoase, mari, seamănă cu crinii, stânjeneii și orhideele la un loc. În decembrie nu aveau flori, dar le-am văzut cu altă ocazie. Tot în Orto Botanico se găsește un ficus gigant, care se întinde pe o jumătate de teren de fotbal, și o zonă cu bambus uriaș. Mi-au plăcut și agavele, imense si ele. 

Palermo e înconjurat de munți, și am zis de la început că măcar pe una dintre culmi trebuie să ne cocoțăm și noi. Am luat autobuzul de lângă Teatro Politeama și am coborât la baza muntelui, unde se ascunde Santuario di Santa Rosalia. Urcușul începe lin, dar urmează un drum șerpuit și în pantă, care te încălzește și în decembrie, de nu-ți mai trebuie geacă, mâneci lungi…Partea bună e că poteca pentru drumeți e separată de șosea, și nu era aglomerat deloc. Nu știu cum o fi în iulie, când o serbează pe Sfânta Rosalia, patroana orașului, cam o săptămână non-stop, cu alai, petreceri, slujbe, artificii (de anul nou nu se dau, totul se rezervă pentru Sf. Rosalia). Santuario di Santa Rosalia e literalmente cioplit în stâncă, dar altfel nu e neapărat o încântare pentru ochi. E loc de pelerinaj, lumea vizitează probabil și pentru că e în afara orașului cumva, în mijlocul unei rezervații naturale, și în același timp destul de aproape pentru o tură cu mașina. 

Lângă biserică e un popas cu cafenele și eu atât rețin, că acolo am băut singura cafea nasoală din tot sejurul, și că o doamnă ne-a zis că în Sicilia, croissant-ul se numește cornetto. Ne-am cultivat și am plecat. Drumul după popas, către Parc Belvedere di Monte Pellegrino, este și mai interesant decât până la sanctuar. Noi ne-am mai și abătut de la drumul mare, și nu ne-a părut rău, am prins niște privelilști minunate înspre mare.

La întoarcere, nu am vrut să venim pe același drum, și la sfatul unei localnice care făcea traseu cu bicicleta, am luat-o pe o stradă închisă circulației, pentru că ar fi pericol să cadă pietre de pe peretele stâncos. Ea ne zice: eu nu pot să vă recomand să mergeți pe acolo, că nu e voie, dar șoseaua e goală, și se vede foarte frumos, eu mă duc cu bicicleta pe acolo. Deci ne-am întors pe Via Monte Ercta, în direcția Mondello. Blocajul pentru mașini a fost hăckuit de bicicliști și pietoni (gaură în gard), am și întâlnit câțiva pe drum, altfel, o șosea șerpuitoare, doar pentru noi doi, inclusiv tunel în munte. Ideea era să ajungem pe plaja din Mondello, și să ne culcam pe nisip, eram rupți de oboseală, dar n-am mai ajuns până acolo, am tăiat prin oraș și am luat autobuzul înapoi. 

La Mondello am ajuns în altă zi, dedicată special plajei. Tot cu autobuzul, e departe de centru. După toată agitația de mașini și zgomote din oraș, plaja e foarte relaxantă, și vizual, și auditiv. Ne-am plimbat de-a lungul malului până în orășelul pescăresc Mondello, foarte simpatic, și apoi mai departe, către Riserva Naturale di Capo Gallo. Peisajul din rezervație e frumos de tot, munte sălbatic la mal de mare azurie, cactuși uriași, iarbă înaltă înflorită, și un șirag de creste stâncoase în depărtare. La intrarea în rezervatie stă un tip în mașină și taxează 1 euro de pieton, 5 de mașină, și 10 de rulotă. Nu am înțeles exact unde intră rulotele, e un drum îngust, și mașinile mici merg doar până la un punct. La picior e cel mai bine. 

Excursii de o zi din Palermo: Cefalú, Selinunte, Erice 

Pentru Selinunte și Erice am închiriat o mașină, la Cefalú ne-am dus cu trenul (5,6 euro de persoană un bilet one way, cam o oră și foarte fain traseul). 

Cefalú e un orășel pe malul mării, cu centru medieval cochet, în pantă, și cu o plajă întinsă. Străduțele de piatră erau cam neumblate în toi de decembrie, dar am prins o zi cu soare, destul de cald pentru intrat până la glezne în apă. Planul era să urcăm stânca până în varf, dar la poartă o hârtie scrisă de mână ne anunța că azi închidem mai devreme… Nu se știe care azi, și care mai devreme, just closed și gata. A fost loc destul de plimbare pe plajă, și prin orășel, până înspre seară.

La Selinunte am ajuns în loc de Agrigento, care era ținta noastră inițială. Dar cum am aterizat la destinatie fix de Craciun, Agrigento era închis în cele două zile în care aveam mașină. Nu și Selinunte, care ne-a făcut să uităm de grija lui Agrigento. Situl de la Selinunte se întinde pe niște dealuri înflorite (flori galbene, ca de rapiță) și verzi, la malul mării. E ceva de transă să te plimbi kilometri întregi printre coloane răsturnate și foste drumuri pietruite. Templele sunt la distanță considerabilă unul de celălalt (două dintre ele sunt mai mari), și dacă vrei să ajungi peste tot unde îți indică harta – templele, fosta piață, fostul oraș, fostul zid, fostul cimitir din afara orașului – îți trebuie o zi (se închiriază mașinuțe ca de golf, ca să ajungi peste tot, așa de întins e). Totul e în aer liber și plimbarea în sine e mai mult decât plăcută (6 euro biletul de intrare, gratis în prima duminica din lună). 

Pe mine m-au fascinat și ruinele, un ditamai orașul antic (grec), redus la câteva coloane și frontispicii, tăcut, muzeu în aer liber. Time and history are weird. Revenind la momentul prezent: mâncare la pachet și apă, nu sunt restaurante, magazine, sau mai știu eu ce, aproape. Plus că e o răsplată bună de tot să mănânci pe treptele unui templu, cu ochii la marea din zare. 

Nu mai știu cum ne-am hotărât pentru Erice, dar bine am făcut să mergem. Erice nu e la malul mării, dar e genul de oraș fortificat medieval, construit pe un deal mai înalt. Ca și în Cefalú, nu era lume mai deloc, dar chiar și așa, a fost o experiență deosebită. Ne-am adus aminte de alte fortărețe medievale gen Saint-Paul-de-Vence din Franța și San Giminiano din Toscana, plus că tocmai ne uitasem la Game of Thrones și eu, cel puțin, eram mai mult cu capul în nori, comparam King’s Landing cu Erice 😀 

Concluzia? Data viitoare, again, Italia. 

PS: așadar trebuie să mă duc iarna în Sicilia ca să prind liniște și pace prin Erice, când am fost noi, în iunie, era full. 

Găsești alte locuri de vizitat lângă Palermo aici – Prin Nordul Siciliei