Pentru prima oară în viața mea am plecat la aeroport neștiind nici unde mă duc, nici la ce hotel stau, nici ce fac acolo. E drept că mai plec eu de nebună fără să mă uit pe vreun blog sau site, dar chiar așa…never. Ceea ce e mare lucru pentru un control freak ca mine. Adică îmi plac surprizele, dar nu atât de …neașteptate. Surpriză surpriză, da să știu și eu :-p

Când eram mică, înainte de ziua mea, sau înainte de Crăciun, mă apucam de cotrobăit peste tot. Și nu mă lasăm până nu găseam. Culmea e că nici acum nu-s altfel. Caut prin dulap, printre chitanțe, printre rânduri… măcar un indiciu, dacă nu cadoul. Așa că mai mereu știu ce mă așteaptă. Nu și acum. M-am abținut eroic. Surprinzător chiar, că mă tot întreba, da nu ești curioasă? măcar un pic? nu vrei să știi? Pfii, nu mă stârni, că abia rezist.

Povestea e așa…E ziua ta acuși. Da, da, nu vreau nimic…de fapt știi ce vreau? Să mergem undeva. Unde? …nu știu, surprinde-mă. Dar, te rog, nu exagera. Ca să aflu mai târziu că el avea deja planul făcut. Avea el mai multe planuri, când se apucă bărbații de făcut surprize…Veneția, un hotel din 1900, la doi pași de San Marco, Rigoletto (la el acasă aș putea zice) și ceva în plus.

Veneția! Cum să vă descriu eu orașul ăla… (dacă nu ați fost, că dacă ați fost sigur mă înțelegeți). M-au sunat ai mei vineri dimineață, să-mi zică la mulți ani, habar n-aveau că-s la Veneția, și m-au întrebat cum e? Am stat un pic pe gânduri, la geam, pe care îl deschisesem chiar înainte de a suna telefonul, am dat obloanele la o parte, am zâmbit la porumbeii adunați în curtea interioară, pe clădirea îmbrăcată de toamnă în maro-auriu, de undeva de aproape se auzea o arie (ca mai peste tot în Veneția, de la vreun restaurant, din vreo gondolă, de la vreo sală de spectacole sau din vreun magazin sau casă) și am răspuns  – parcă sunt în rai.

Hotelul. Pe afară părea ca toate clădirile din Veneția – vechi, dar cu un iz de glorie pierdută, interiorul vechi, dar și nou, elegant, scump (n-am întrebat cât, că mă apucă durerea de cap, eu în general prefer să nu dau foarte mulți bani pe hotel). Din nou, premieră, că de obicei nu mă las până nu aflu, cât, unde, când, cum, zi tot. Și, deși ne-a enervat unul de la recepție într-un mare hal, de ziua mea m-am trezit cu o sticla de prosecco la rece și un card cu happy birthday. Adică încă o surpriză, foarte drăguț din partea lor.

Rigoletto. Habar nu aveam. Atât mi-a zis – mai am o surpriză, trebuie să fim acolo la 8 fara un sfert. Unde? O să vezi. Bun, dar cum mă îmbrac, ce e? La fel și înainte de plecare, zi măcar cum e vremea, e mare, munte? Să știu ce-mi pun în bagaj. M-a ținut numai în indicii toată ziua – cam 18 grade (mesaj pe telefon), moneda e euro, lemn, mare…Revenind la Rigoletto, am zis la el acasă, că acolo (și undeva prin Nordul Italiei) a compus Verdi opera, și tot la Veneția s-a jucat pentru prima oară. La La Fenice, teatrul aflat la doi pași de San Marco, în 1851. Noi nu am mers la La Fenice, ci la palatul Barbarigo Minotto. Spre deosebire de teatru, unde stai pe scaun și te uiți la scenă, la palat actele se joacă în săli diferite, printre spectatori. Făceam parte din decor și după fiecare act schimbam sala. Așa că nu doar ne încântam ochii și urechile cu opera lui Verdi, ci și cu Palatul din secolul 15.

Și acum să-ți spun un secret – bănuiam că mergem la Veneția. Nu eram sigură, și nici n-am căutat sau întrebat, dar știi că atunci când cauți ceva pe google, nenorocitul bagă la cap și apoi îți tot flutură oferte prin fața ochilor. Am schimbat laptopurile la un moment dat și apoi tot mă întreba nemernicul de google Are you going to Venice? I don t know, am I?! Chiar mi-am zis, s-a dus privacy-ul cu internetul ăsta, să dea dracu să nu fiu eu surprinsă! Nu știam dacă am căutat eu sau nu, că mă luase dorul de ducă într-o zi și am tot căutat bilete ieftine spre Roma, Barcelona, Veneția, Sicilia. Deci ceva ceva bănuiam. Și când am ajuns la aeroport și am văzut lista cu zboruri și la ora la care știam că plecăm noi mai erau Marsilia și Praga, am zis că doar nu mă duci la Marsilia?! Chiar așa, cum ar fi fost? Iar la Praga am mai fost. Oricum, e mare lucru că m-am abținut să nu întreb că de obicei îs cam gură spartă. Parcă mă și văd – hai că știu, e Veneția, nu, zi drept? Cine ți-o mai face ție surprize! Deci abia după ce s-a terminat vacanța i-am zis că aveam eu așa o bănuială mică…

Am colindat prin mai toate cartierele Veneției, am fost în Burano, am văzut orașul de sus din Campanile, la sfatul Irinei (tot ea ne-a recomandat o cafea la Florian, ar fi cea mai veche cafenea din Veneția, 1720, dar am zis pas când am văzut cât costă o cafea, între 11 și 19 euro), Dorin ne-a recomandat un bar cu muzică live în campo San Luca (Torino îi zice, foarte fain și ieftin; tot el ne-a sfătuit să încercăm specialitatea casei – pâine cu cremă de măsline, pește sau fructe de mare, am aflat apoi că le zice cichetti,  un fel de tapas al spaniolilor, nu doar pâine cu diverse ci și fructe de mare, pește sau legume pane, porții mici numai bune la o bere), am fost la Murano, am avut noroc și de 20 de grade (acum sunt răcită rău, iar, dar ce mai contează). O să povestesc despre fiecare loc în parte după ce-mi revin, din răceală și din …Veneția.

Da, Veneția e scumpă. Da, Veneția e aglomerată. Dar sincer nu cred că poți rezista farmecelor ei. E ca o curtezană frumoasă, conștientă că nu ai cum să i te împotrivești, că în final vei ceda. Și localnicii știu și ei asta. De aceea gondolerii nu prea lasă la preț, au clienți oricum (era rândul măricel și acum, în noiembrie). De aceea autoritățile nu trebuie să se agite foarte tare, știu că lumea vine oricum (și e păcat că nu se agită, Veneția strigă după ajutor). De aceea poate nici n-are nevoie de podoabe, e frumoasă așa cum e, dacă Londra e plină de ornamente, încă din octombrie, la Veneția am și uitat că mai e o lună și vine Crăciunul. Și pentru că tot vorbeam acum ceva vreme despre alte orașe/locuri numite Veneția,  evident că fiecare e frumos în felul lui, dar Veneția cea adevărată e inegalabilă.

Vene?ia: un basm cu happy-end?

Dacă ți-a plăcut acest articol te așteptăm pe pagina de facebook a vacanțelor (acolo nu vorbim așa mult :-p)