Normal ca nu aveam cum sa ratam grota albastra. Tot turistul de Malta stie ca trebuie sa ajunga la Blue Grotto si la Blue Lagoon. Am zis sa intram si noi in rand cu lumea si ne-am pornit, de la Mdina, spre grota. Numai ca pe traseu am descoperit ceva si mai si – Dingli Cliffs. Vad ca-s destul de cunoscute, insa noi chiar nu stiam de existenta lor. Le-am vazut din autobuz si am zis ca e musai sa ne oprim acolo la intoarcere. Dar ajungem acusi si la ele. 

Zurrieq e unul dintre cele mai vechi orasele din Malta si locul de unde pleaca barcile spre Grota Albastra. 7 euro biletul, casa e un pic mai jos de statia de autobuz/parcarea din fata barurilor. Dupa ce am cumparat bilet, ne-am indreptat spre port unde taximetristii grotei isi asteptau clientii.

V-am zis ca unul dintre lucrurile care mi-au placut in Malta a fost apa. Peste tot era atat de limpede, o oglinda cand albastra, cand verde. La Blue Grotto e albastra, evident, si atat de clara incat vezi pina la 4 metri adancime. Plus ca apa si-a facut loc printre stancile uriase, a modelat grote, ferestre, cercuri, cupole. E chiar frumos.

Cam 20 de minute dureaza calatoria printre stanci si valuri. Se poate face si plaja, pe stancile de linga port. Unii sareau de pe stancile destul de inalte in apa turcoaz. In Malta e bine sa aveti mereu costumul de baie la voi si, daca aveti echipament de snorkeling, nu-l lasati acasa. Noi asa am regretat ca nu le-am luat…

Zurieq nu mi s-a parut cine stie ce. Mi-au placut portul, plin de barcute, fortul de pe deal si cam atat. Cica ar avea niste locuri interesante, pe langa – niste capele, un turn roman – deci probabil ca daca aveam masina, am fi vazut mai multe. Tot langa port erau niste taverne cu mancare traditionala, inghetata si suveniruri (apropo de asta, m-am ales si eu cu niste perlute, amintire de la Blue Grotto, sper sa aiba viata mai lunga ca cerceii de la Vezuviu – am scapat unul pe linia de metrou, la prima purtare/update – nu-i mai gasesc). Si e plin de pisici. Va prezint cea mai patata pisica din Zurrieq:

In drum spre grota, am zarit niste stanci, pline pe alocuri de cactusi sau flori, care se terminau brusc la granita cu marea. Peisajul e superb. Dingli Cliffs se numeste zona, la fel si statia de autobuz. Am coborat la intoarcere si ne-am dus spre capatul pamantului, adica al stancilor :-p

Se pare ca e cel mai inalt punct din Malta. In mijlocul apei se vede o piatra mare. Am aflat apoi ca e Filfla – o insulita nelocuita, acum protejata, fost loc de exercitii pentru armata britanica.

Foarte faine stancile, va recomand sa nu le ratati, daca ajungeti prin Malta. Drumul e ok, sunt carari, atentie insa pe unde calcati, erau niste grote pe alocuri, e liniste deplina – erau cativa turisti ca si noi, dar e loc pentru toata lumea, si pare locul perfect pentru un picnic. Am mers pe jos, vreo doua sau trei statii, pana la bisericuta de pe stanca, sau mai bine zis de pe marginea stancii. La mai putin de un metru de zidul ei pamantul se sfarseste brusc. Sfanta Magdalena se numeste capela (statia de autobuz e Maddalena), e construita in 1646. Era inchisa, nu stiu daca poate fi vizitata. Si tot pe traseu, de la Rabat spre Dingli, e Verdala Palace – un palat vechi de aproape 500 de ani, in mijlocul unei livezi de maslini. N-am ajuns, poate mergeti voi.

Cum ajungi la Dingli Cliffs – stancile sunt langa orasul cu acelasi nume (de fapt maltezii ii zic Had Dingli), la vreo 16 kilometri de Valletta si la vreo 5 de Mdina. Noi, din Mdina, statia din stanga cetatii, am luat autobuzul 201. Am facut cam 30-40 de minute pana la portul din Zurrieq. Stancile sunt mai aproape, la vreo 10 minute.

PS:am inceput vacanta la Malta aici.