Prima oprire: Mdina. Am luat autobuzul din fata hotelului (celalalt hotel, ca ne facusem niste planuri, statia Sliema Ferries) si am plecat spre Citta Notabile. 202-ul (merge si nr 203), ne-a lasat, dupa vreo 40 de minute, chiar la poarta vechii cetati.

E superba. Mi-au placut la nebunie strazile lungi, inguste, casele vechi de sute de ani, adevarate palate, din piatra galben-maronie. Parca esti in alt timp. Cu mii de ani in urma cand Mdina era cel mai important loc din Malta.

Se pare ca e prima asezare locuita din insula. Istoria locului se intinde pe vreo 4 000 de ani. Nici nu stiu cit de vechi sunt casele alea. Intai au fost fenicienii, apoi grecii, cartaginezii, apoi romanii, dupa ei arabii, apoi normanzii, au urmat cavalerii, pe urma francezii, englezii… Si toata pleiada asta de locuitori si-a lasat urmele pe acolo. Orasul e o imbinare de stiluri, de culori, e o placere sa mergi prin el. Si e rai pentru fotografi.

Ma intrebam daca sta cineva in casele acelea superbe, mari, impunatoate, cu porti imense, parca sunt locuite de uriasi. Da, sunt locuite. Era cit pe ce sa intram in una, era usa deschisa, o usa din aceea mare, grea. In interior, intr-o lumina difuza, se zarea niste mobila veche, pretentioasa, si o doamna care a rostit pe un ton un pic intepat, satula probabil de situatii de acest gen, “privat house“. Sa ma ierte, eu am crezut ca e vreun palat. Oricum, cred ca e riscant sa lasi usile deschise pe acolo si probabil ca nu de putine ori proprietarii s-au trezit cu turistul in living. La cum arata cladirile alea poti jura ca-s toate obiective turistice.

Mdina mai e numita si The Silent City. Si pe buna dreptate, nu se aude nici musca pe stradutele pietruite. Doar pe artera principala linistea e sparta de murmurul turistilor sau de copitele cailor. De fapt caleasca e singurul mijloc de transport permis in cetate. Au acces si citeva masini, ale rezidentilor, si am inteles ca nici acestia nu pot intra toti cu masinile din dotare. Apropo de cai, niste cai superbi de altfel, poti vedea Mdina si Rabat din trasura. Era plin de “taximetristi” la intrarea in vechiul oras. 35 de euro, 30 de minute, incap maximum 4 persoane in caleasca.

Sunt 3 porti care te duc in Citta Vecchia. Noi am intrat pe poarta grecesca, pe acolo cica erau bagati sclavii in cetate deoarece nu aveau voie pe poarta principala, si am iesit pe cea principala. Dupa gradini, spre Roman Domus, sau din Mdina, de pe terasa, se vede si insula de sus. Mdina era atat de importanta si pentru ca se afla la vreo 200 de metri deasupra nivelului marii, deci nu puteau fi luata prin surprindere de invadatori.

Pentru ca era sarbatoare nationala, totul era inchis. Oricum, bine ca era cetatea deschisa, e mai spectaculoasa ca orice biserica sau muzeu. Desi mi-as fi dorit sa vad catedrala. Erau citeva restaurante, am numar vreo 3, si citeva magazine deschise. Cele mai multe isi etalau obiectele, de toate formele si culorile, facute din vestita sticla de Mdina. In drum spre cetate am vazut si Crafts Village (Ta’Qali), locul unde poti admira mesterii maltezi care transforma sticla in ce le trece prin cap. Au pastrat obiceiul traditional descoperit se pare de fenicieni. E la vreo doua statii inainte de Mdina (de fapt statia se numeste Rabat, veti vedea gradinile si portile cetatii).

Nu ne-am oprit in sat, dar am admirat maiestria mesterilor intr-un butic plin de minunatii din piatra colorata. Ne-am oprit insa sa mancam ceva (va povestesc eu si despre mancare in alt post) si apoi am plecat sa vedem vecinul Rabat.

Sunt de fapt unul linga altul, sau unul in altul, pentru ca Rabat isi intinde oarecum granitele si in jurul Mdinei. Se pare ca orasul-cetate era mai mare pe vremea romanilor insa arabii l-au micsorat, au mutat portile, pentru a se putea apara mai bine in caz de invazie. Mdina era pentru protectie si nobili, Rabat pentru agricultura si pentru saraci. Si pentru morminte, era interzis sa ingropi morti in cetate, cimitirul era in Rabat. De aceea acum orasul e plin de catacombe (pot fi vizitate, noi am zis pas).

Dupa ce am mancat, cam mult, nu ne-a mai ars de plimbare asa ca am urcat in trenulet. E un tren mic si rosu care te poarta prin Rabat, Mtarfa (un orasel cam dezolant) si prin jurul Mdinei. Jumatate de ora, 9 euro/2 persoane. Mi s-a parut tare simpatic faptul ca soferul, care probabil facuse drumul de mii de ori, cunostea pe toata lumea din oras. Toti ne faceau cu mana, salutau. Trenul pleaca din ora in ora, de linga statia de autobuz, cum iesi din gradini.

Merge el incet ca sa poti vedea orice, dar…nu suficient de incet pentru gustul meu. Asa ca ne-am intors pe jos. Am zis sa vedem macar catedrala, care, mirare, era deschisa. E vorba de Saint Paul’s Church. Acolo cica ar fi locuit Sfantul Paul cand s-a refugiat in Malta, grota care i-a fost casa poate fi vizitata. Eu cu de astea…nu prea ma intereseaza, dar am intrat oricum. De cum am intrat m-a luat in primire domnul “ghid”: shoulders, shoulders. Se pare ca eram cam dezmatata pentru un lacas de cult –  aveam o rochie, era ea pina la genunchi, dar, sacrilege, se vedeau umerii. Deci mi-a dat o esarfa, sa ma fac decenta. Intrarea e gratuita, insa dupa ce domnul fashionist iti arata una alta pe acolo, te invita si sa faci o donatie, cat te lasa inima. Cam slugarnic domnul ala, mai bine pui taxa si gata balciul.

Rabat nu e nici pe departe la fel de grozav ca Mdina, dar merita o vizita, mai ales ca de la cetate, in maximum 10 minute esti in centru, linga biserica. Mi-au placut balconele colorate, mici, specifice pentru insula. Si mai sunt si citeva biserici frumoase.

PS: am inceput vacanta la Malta aici.