Si cu asta incheiem capitolul Malta, oricum nu-mi vine a crede cit am putut scrie despre tara asta. Cu ce sa incep, cu mancarea sau cu statiunile? Hai sa fie statiunile, nu de alta dar nu vreau sa va pierd pe parcurs, exista riscul sa plecati la bucatarie sau la restaurant.

 

Malta e un fel de tara-statiune, insa sunt citeva zone transformate de maltezi in resorturi, magnet pentru turisti. Acolo hotelurile sunt mai noi, plajele mai mari (dar si mai pline), viata de noapte mai intensa si restaurantele mai numeroase. Sa incep cu cea in care am stat noi, desi nu e neaparat cea mai grozava, Sliema. Pare un punct bun de pornire spre toata insula, sunt autobuze multe si dese, statii de feribot, si e cumva aproape de restul obiectivelor. Dar si de aeroport (cam jumatate de ora) si de capitala Valletta (10minute cu ferry, 2.50 euro/persoana). Si e buna pentru shopping, acolo e celebrul mall: The Point. Nu am fost, deci nu stiu care-s preturile, daca ati ajuns, va rog sa ma luminati si pe mine. Poate ma apuca plansu ca nu i-am calcat pragul.

In Sliema plaja e stanca. O stanca galbuie, oarecum slefuita, fara prea multe denivelari. Am vazut o chestie ce mi-a placut – au sapat “piscine” in stanca.

Si pentru ca sunt una linga alta, le leaga o faleza excelenta pentru plimbare, am dat o fuga si in St Julian. Sliema si St Julian sunt principalele statiuni din cite imi dau eu seama. St Julian mi-a placut mai mult decat Sliema. E mai pitoresc, mai plin de viata, mai colorat. Sliema e mai noua, pare prea mult doar statiune, pe cand St Julian si-a pastrat farmecul de sat pescaresc chiar daca e plin de hoteluri si restaurante noi si fitoase. Pe linga ele am gasit si strazi inguste, in deal, cu apartamente vechi, portul plin de barci traditionale.

E ceva mai agitat decat Sliema. Mi s-a parut mai tineresc, pe cand Sliema e mai degraba pentru cuplurile mai in varsta, sau pentru cele care calatoresc cu copii. Si pentru ca tot vorbeam de agitatie, linga St Julian e si Paceville – locul unde ziua e liniste si noaptea e zgomot. Baruri, cluburi, restaurante, acolo gasiti cea mai intensa viata de noapte din Malta. Mai sus un pic de Paceville e St George’s Bay, bun pentru plaja.

 

Alta statiune cunoscuta e Bugibba. Nu are nici ea, din cite mi-am dat seama, plaje cu nisip, dar era plina de turisti. E aproape de Saint Paul’s Bay, dar si de Satul lui Popeye, cam 20 de minute cu masina (mi-a parut rau ca nu am putut sa il vedem, pare fain). Linga Saint Paul’s Bay e alt loc bun de plaja, Mistra Bay. La citeva minute de mers pe jos de Bugibba e Qawra, alta statiune, ceva mai mica si mai linistita. Bugibba e cam la 40 de minute de aeroport. Va ziceam ca pretul taxiurilor e fix, in functie de zona. Noi am dat pina in Sliema 20 de euro. Dar Sliema e ceva mai aproape.

Inca o statiune si trecem la mancare. Mellieha. E in Nord, am trecut prin ea cand ne-am dus sa luam feribotul pentru Gozo. Are plaje cu nisip! Se pare ca se lauda chiar cu cele mai mari plaje din Malta. Tot in Nord sunt si celebrele Golden Bay si Paradise Bay (ultimul e aproape de statia de feribot, si un pic mai incolo e Armier Bay, alta plaja). Avantaj- e aproape de Cirkewwa, de unde va ziceam ca pleaca feriborul spre Gozo. Dezavantaj – e la mai bine de 40 de minute de capitala Valletta si de aeroport.

Oricum, chiar daca cele mai multe plaje sunt fara nisip, stancile nu sunt atat de colturoase si denivelate ca cele din Croatia, de exemplu, peste tot e foarte curat, iar apa e clara ca cerul senin. V-am zis in postul despre Vittoriosa ca apa din Malta e excelenta, o zice Comisia Europeana.

Si se gasesc si plaje cu nisip. Si cea din Gozo avea nisip, portocaliu chiar, de Ramla Beach vorbesc. Si apropo de Gozo, 8 locuri bune de scaldat si plaja: Dahlet Qorrot si San Blas Bay, in dreapta celebrei Ramla Beach, Malsalforn Bay, Qbajjar Bay si Xwejni, in Malsalforn, Dwejra Bay, linga Azzure Window, si Xlendi Bay in orasul cu acelasi nume. Si Ramla beach, evident. In Comino am vazut ca exista o singura plaja – Santa Marija Bay. Dar banuiesc ca se poate lenevi la soare/balaci in mare mai peste tot, doar e inconjurata de apa.

 

Gata, sa trecem la lucruri serioase. Mancare!!!

Ce sa mananci la Malta:

  • PASTIZZI – sunt niste chestii super bune. Aluat-foietaj umplut cu branza sau cu mazare, prajit. Alea cu branza sunt geniale. Am mancat in Gozo, 25 de centi/bucata.
  • QASSATAT – seamana cu pastizzi doar ca-s rotunde, nu in forma de … dreptunghi, parca asa pareau.
  • BISCUITI de Malta – mie astia nu mi-au placut, mi s-au parut fara gust.
  • QAGHAQ TA’L GHASEL – mai cunoscuti ca honey rings. Adica covrigi cu miere. Tot am zis ca luam, dar ba nu-mi placea cum arata brutaria sau snack barul, ba nu-mi era foame, si nu am mai apucat. Se gasesc peste tot, am vazut pina si in aeroport. Am vrut sa cumpar, insa am zis ca nu m-am tacanit sa dau 5 euro pe un covrig cu E-uri (era din ala impachetat frumos si plin de conservanti).
  • HOBZ BIZ-ZEJT – un fel de bruschete, cu ulei de masline, rosii, uneori si ceapa, mirodenii.

Mancam ceva mai consistent?

FENEK – adica iepure. E mancarea traditionala deci o gasiti peste tot. Are un sos bunicel, dar parca e cam gras, pica greu la stomac. Preturi: noi am dat la un restaurant in St Julian 14 euro (fenek+piure si legume). In Mdina era 12 euro portia+un pahar de vin.

TORTA TAL-LAMPUKI – placinta cu peste. Nu orice peste ci unul local, pescuit, se pare, doar in lunile septembrie, octombrie si noiembrie. Mai are prin ea si legume, alune, struguri si masline. Nu am gustat.

ROSS IL-FORN – orez, carne de porc, vita, bacon, oua si branza, la cuptor.

TIMPANA paste cu porc, vita, pui, sunca, branza.

Am incercat si niste platouri traditionale, asa le si zice. Sunt foarte mari, te saturi garantat, in Mdina costau in jur de 7 euro. Am uitat cum le zice exact. Am luat un fel de hamburger – o chifla imensa cu susan plina de carne prajita, ceapa calita in ulei, ou-ochi. Buna. Si un platou cu branza, ceapa si andive murate,  masline, capere, un fel de pate si niste carnati traditionali, paine cu sos de rosii. Interesant. Si intr-o seara am mancat un fel de bruschete cu branza si sos barbeque, bune (in jur de 6 euro portia).

 

SOPPA TAL-ARMLA – supa vaduvei. Un fel de ciorba cu cartofi si legume in care ei mai pun si branza. Am vazut ca au si supa de peste. Noi am incercat o supa crema de legume care ne-a placut foarte mult. Atat de mult incat tot am facut supa crema vreo doua saptamani dupa ce ne-am intors din Malta.

Si fructe de mare, evident. Preturile sunt parca ceva mai mari in Saint Julian decat in Sliema, in Sliema mai maricile ca in Mdina. In Zurrieq mi s-a parut si mai ieftin, e sat mic, nu prea vine lumea decat sa plece spre Grota albastra. De exemplu:

  • meniul zilei – peste prajit sau Lampuki (placinta de care va povesteam mai sus) + salata+cips+un pahar de vin/bere = 9.50
  • sau: starter (supa, salata de pui sau paste)+meniul principal (era fie calamari, fie peste local sau pui cu limoncello)+salata+cips+un pahar de vin/bere=10,50 euro. Am observat ca peste tot se lasa bacsis.

In Vittoriosa parca preturile erau la fel ca in Mdina. Am dat 7 euro pe un platou cu humus, tapenada, vinete, inca un sos, am uitat ce, paine prajita si biscuiti. O pizza, in Sliema, era intre 6 si 12 euro, in functie de marime. E plin de snack baruri cu gustari traditionale sau sandwich-uri, deci mancarea poate fi si foarte ieftina.

Trecem si la desert acusi dar intai sa va zic de PAINE. GENIALA! Mi-a placut la nebunie. Au o multime de feluri, de la baghete pina la turte arabesti, de la ciabatta la chifle. Si fac o paine cu usturoi…Va recomand fie sa mergeti la restaurant, si sa cereti paine, fie sa intrati intr-o brutarie.

HALVA – mancam cand eram mica. Cand tinea post bunica ne dadea halva. Nu stiu ce gaseati voi pe vremea aia, dar ea gasea o pasta tare, arata ca un lingou, si avea gust de susan. Evident ca halvaua de Malta e mai buna. Simti mai intes gustul de migdale si apoi pe cel de susan. Mi-a adus aminte de copilarie.

QUABBAJT -un fel de nuga, cu migdale si miere.

DATE CAKES – aluat umplut cu gem de smochine, prajit, si frisca. Cam intre 2 si 4 euro e o praji la un restaurant, depinde de soi si loc.

Dupa atata mancare si dulce sa si bem ceva. Traditional, nu? Cea mai raspandita bautura e CISK, berea locala. E buna, nu foarte tare, un pic amaruie, seamana cred cu Ursusul nostru.  Mai au doua sortimente locale – Hopleaf Pale si Blue Label Ale. Una dintre ele e exact ce ziceam ca nu-mi place, cu gust de fructe si foarte acidulata, ca o sampanie, parca Hopleaf. Blue Label e buna, ceva mai tare ca CISK-ul.

Vin. Ca doar e plin de podgorii. Am incercat si noi intr-o seara, un demi-sec, rosu, mi-a placut. Mai au niste lichioruri din migdale, anason, pere. Am cumparat si nou unul de migdale, inca nu l-am testat. Si cica mai au o chestie traditionala numita Kinnie – un suc acidulat, de portocale. Nu am baut. Apa imbuteliata are un gust ciudat, nu toata. Si se pare ca apa oferita la restaurante e apa de … mare. Maltezii folosesc un procedeu de filtrare a apei de mare si asta beau toti. Foarte tare.