Am facut atatea lucruri in trei zile incat nu stiu cu ce sa incep. Asa ca m-am gandit sa incep cu inceputul, cu bune si rele, cu ce am facut pe acolo. Numai bine imi pun ordine in idei si vedeti si voi cam ce puteti face trei zile intr-o tara care e mai mare decat pare si la ce anume sa fiti atenti daca vreti sa plecati dupa cavaleri. Dupa cavalerii de Malta, se intelege.

Atentie la taxi si la hotel 

Am zis ca incepem cu inceputul…adica cu relele. Avionul a intarziat doua ore, se pare ca unui pasager i s-a facut rau asa ca pilotul a fost nevoit, la jumatatea drumului spre Marsilia (de unde plecam noi), sa intoarca la Malta si abia apoi sa vina sa ne ridice si pe noi. Deci in loc sa plecam la 10, am plecat la 12. Am ajuns in sfarsit la Malta, am luat un taxi, si am pornit spre hotel.

_____________________

!Despre taxi  – nu va duceti sa cautati unul, procedura e urmatoarea – exista un ghiseu la iesire, platesti si cu chitanta te urci in taxi, sau vin ei spre tine, ca stau la rand chiar linga ghiseu daca nu e aglomerat. Platesti in functie de oras, nu conteaza strada, hotelul, tarif fix. Noi am dat 20 de euro pina in Sliema. Valletta e mai aproape de aeroport, era 15 euro. Erau si unii are incercau sa ocoleasca legea si sa agate clientii nestiutori, probabil mai bagau vreo 5 euro.

_____________________

Am urcat intr-o masina care abia se tinea, am incercat sa imi pun centura, nu mergea, asta e, nu-i bai, nu e formula 1. Sau e? Gonea domnul taximetrist de am zis ca am nimerit in Bucuresti. Si cand m-am uitat pe geam si am vazut peisajul – zona industriala, case vechi, urat – am putut sa jur ca-s in Romania. La un moment dat s-a luat si la intrecere cu un alt “cavaler” de Malta. Dupa vreo 1o minute am vazut apa, port, palmieri, in sfarsit ceva dragut. Am ajuns la hotelul la care ne facusem rezervare de vreo luna – Sliema Marina – in jur de 2 noaptea. Am rezervat pe booking, am primit confirmare, am facut plata, deci totul aranjat. Citisem pe booking ca unii au cerut o camera si au primit alta, au cerut cu sea view, cum cerusem si noi, si s-au trezit cu interior view, altii se plangeau ca au fost mutati la alt hotel…Dar am zis ca peste tot comentariile sunt si bune si rele, plus ca hotelul era chiar in centrul statiunii (Sliema), langa mare, langa statia de bus, langa ferry, deci perfect.

Ajungem noi, numai patul il vedeam in fata ochilor, ne cerem scuze ca am ajuns tarziu, no problem but there’s a situation…Fuck, fuck, fuck, nu ne da camera cu vedere la mare, stai sa vezi (ca deja vedeam comentariile de pe booking in fara ochilor). Da de unde, mai rau – nu mai avem camere. Poftim?! Da, a fost o incurcatura si veti fi mutati la alt hotel. Poftim?! Doar o noapte?Nu, pe toata durata sederii. Poftim?! Da, e o situatie, cineva a incurcat rezervarile, de fapt sa va spun drept, cineva a fost concediat din acest motiv…Chiar nu aveam chef sa-i ascult minciunuile si nici sa fiu luata de proasta, ca deja fusesem, asa ca-i zic – nu, nu e o situatie unica, am citit eu pe booking despre rezervarile voastre deci nu-mi spune mie ca e prima oara, ca nu e nici prima nici ultima. Dimitri, ca asa il chema, se fasticeste si baga placa nr 2, daca a vazut ca prima nu tine – stiti nu e vina mea, eu asta am primit, asta va spun...Si vina mea care e ? Si imi raspund singura, in gand, ca ai facut rezervare aici, proasto. Era 2 noaptea si deja asteptasem avionul 2 ore deci va dati seama cam cat de “senini” eram.

Buuun si unde e hotelul ala? Aaaa, nu stiu exact, e pe aici pe aproape…Sa mori tu! Nu stie exact. Bun. Care sunt conditiile, cum arata, sa nu ma trezesc cine stie unde. Aaaaa din cite stiu e la fel ca aici. Nu va faceti probleme, chem un taxi sa va duca, pe cheltuiala noastra. Ca doar nu pe a mea, desi nimic nu parea imposbil in noaptea aia. Asta e, n-avem alta solutie, venim maine si facem reclamatie. Semnati va rog aici ca ati platit si ca ati sosit. Poftim?! Ce sa semnez? Am rezervat un hotel si primesc altul, am platit pentru camera cu vedere la mare si cine stie ce-oi primi, deci nu semnez nimic. Si abia atunci Dimitri se enerveaza si el. Nu semnati? Atunci o sa scriu o hartie in care sa explic ca nu vreti sa semnati, ca eu nu vreau sa am probleme. Nu va spun ce imi trecea prin cap la ora aia, ca nu pot sa scriu prostii pe blog, asa ca o sa fac si eu ca Margareta Nistor, lua-te-ar naiba!

Cit asteptam noi taxiul, vin doi francezi, au fost in acelasi avion. Surpriza! Nu mai avem camere. Dimitri baga placa – nu e vina mea, va inteleg perfect, aveti dreptate (nu a mai bagat-o si pe aia cu angajatul concediat, era deja compromisa), trebuie sa mergei la alt hotel. Francezii nervosi si ei, e ora 2, ce hotel, unde, cum arata? Aaaaa, e aici aproape, conditiile sunt la fel…Dupa ce se duc francezii sa fumeze o tigara, sa se calmeze si sa se gandeasca ce fac, Dimitri suna la noul hotel – New Tower Palace. Si culmea, cred ca nici nu facusera toate rezervarile pentru ca doar noi am fost parasutati acolo, pe francezi i-au trimis la altul. Sperau oare sa nu mai venim?!

Vine taximetristul. Dimitri, care nu stia unde-i hotelul, ii explica cum sa ajunga acolo. Taximetristul nu-l identifica nici in ruptul capului, nici pe harta, nici pe calculator. Lumeeee, unde-o fi hotelul ala, cine stie ce speluca e daca asta care e taximetrist nu-l vede. In fine, se lamureste, urcam toti 4, hai spre hoteluri. Si vorbeam intre noi ca cine stie ce hotel o fi, unde o fi. Taximetristul ne aude si zice – asta al vostru e ok (adica New Tower), celalalt… Ajungem la hotel, usa inchisa. Deja ma vedeam dormind pe o banca linga apa. De fapt usa era inchisa ca deh, era 3 acusi, si a durat ceva pentru ca receptionerul era un nene de vreo suta de ani. Foarte amabil de altfel. Hotelul s-a dovedit a fi ok, chiar daca nu merita cele 3 stele cu care se lauda (cred ca la multe hoteluri stelele alea au fost date acum o suta de ani si nu a mai verificat nimeni daca chiar le mai merita, nu sunt vreo pretioasa, dar de la 3 stele ma astept macar la un gel de dus si la prosoape fara gauri). Oricum, chiar a fost ok, oamenii amabili, am avut si mic dejun, desi nu il luasem, ne-au dat pana si camera cu vedere la mare, chiar daca era la etajul 1, deci vedeam/auzeam mai degraba strada decat marea, era aproape de statia de autobuz, la vreo 15 minute de mers pe jos de celalalt.

Intr-un final glorios am ajuns si noi in mult visatul pat. A doua zi, dis de dimineata, am inceput vacanta. Nu ne-am mai dus nici sa-i semnam hartia lui Dimitri, nici sa facem reclamatie, am ajuns la concluzia ca nu vrem sa ne mai enervam si sa mai pierdem cel putin o ora pe acolo, degeaba.

Ziua numarul 1incercati autobuzul, ieftin si bun 

Am luat autobuzul si am plecat spre Mdina. Autobuzul e o solutie buna de vazut Malta. Nu e scump, 2,60 /persoana un bilet valabil toata ziua in toata Malta, nu si in Gozo, ajungem si acolo, nu e foarte aglomerat (comparat cu transportul din Bucuresti sau Iasi e parfum), toate au aer conditionat (prea mult, daca ma intrebati pe mine, muream de cald afara si de frig inauntru). Dezavantaj – unii merg ca nebunii (intr-o singura zi era sa facem accident de doua ori), infrastructura lasa de dorit si inconjoara destul de mult asa ca dureaza ceva pana ajung la destinatie, dar pentru 3 zile am zis ca nu merita sa inchiriem masina, e jale cu parcarile, plus ca se circula ca in Anglia…Apropo de asta, daca nu ar fi soarele ala turbat (era cald rau), ai crede ca esti prin UK. Au pina si celebrele cabine telefonice rosii. Si e plin de englezi. Ma miram ca dau euro si nu lire.

Nu am gasit vestitele autobuze de Malta, am vazut unul singur, probabil ca le-au scos din circulatie sau le-au pastrat doar pe anumite trasee. Si asta cred ca e de ceva vreme pentru ca autobuzele actuale pareau deja vechi, desi la cum arata drumurile alea cred ca nu le trebuie mult sa se uzeze. Astea erau mai mari, atat de mari incat cu greu isi faceau loc pe strazile din orasele, nu incap doua din sensuri diferite nici macar pe strazile normale. De aceea era sa ne busim, pentru ca strazile sunt mici si, desi autobuzele au prioritate, unii nu dau si mai merg si ca nebunii.

Atentie la ore, unele circula din 30 in 30 de minute, altele din ora in ora. Mai bine luati un program si va orientati. Gasiti traseele si orarul la ghiseele unde se vand bilete sau la oficiile de turism. Biletele se pot cumpara si de la sofer. Sau din statiile mari, exista pe linga ghiseu si automate. Si daca voi stati mai mult, puteti sa va luati abonament valabil pentru 5 zile sau chiar 7, maximum 7 euro de persoana, valabil pe toate liniile. Am observat ca preturile sunt mai mari pentru turisti. De fapt anuntul suna asa – daca ai buletin de Malta, ai reducere x% – pentru ca nu puteau scrie- turistii au preturi speciale. Asta e, mai scot si ei un ban.

In fine, dupa vreo 40 de minute am ajuns la Mdina. SUPERB! Apoi, daca tot eram acolo, am mers si in Rabat, si pe urma am plecat , tot cu autobuzul, spre Blue Grotto. Seara am colindat Sliema si Saint Julian (sau San Ġiljan, cum ii spun maltezii) si am incercat mancarea traditionala.

Ziua numarul 2Gozo

Planul era sa mergem dimineata in Gozo si dupa masa in Comino, la Blue Lagoon. Socoteala de acasa nu s-a potrivit nici de data asta cu cea din targ asa ca nu am mai ajuns in Comino. Am luat ferrybotul si apoi, tot cu autobuzul, am colindat insula. Biletele, alte bilete, ca desi soferul din Malta ne-a zis ca sunt valabile biletele peste tot, in Gozo nu-s, costa tot 2,60 /persoana si sunt valabile toata ziua (pentru maltezi costa doar 50 de centi).

Am vizitat capitala, Victoria, sau Rabat cum ii zic maltezii, Mgarr, fost sat pescaresc, acum locul pe unde intra toti turistii in Gozo (acolo trage feribotul), Ggantja Temples si Calypso Cave (astea doua…o sa ma injure arheologii si literatii, dar sunt niste pietre si cam atat), Ramla Beach (aici e frumos) si s-a dus ziua.

 

Ziua 3: Valletta si Vittoriosa

De data asta am luat ferry, din Sliema catre Valletta, 2,50 euro/persoana/one way. Exista si taxiuri dar probabil ca pretul e mult mai mare.

E plin de tot felul de oferte, bani si timp sa ai. De exemplu, poti vedea intreaga tara, de pe apa, intr-o singura zi – 45 de euro de persoana. Apoi mai exista autobuzele – hop on, hop off – adica te lasa in principalele puncte turistice si te iau cand vrei tu, vin la fiecare jumatate de ora. Biletul costa 15 euro de persoana si e valabil toata ziua. De fapt cred ca asta e problema ca intr-o zi nu prea poti vedea tot ce vrei. Inclusa in pret – o croaziera de 30 de minute in portul din Valletta (a doua zi).

Apoi, exista autobuzele de noapte (si cele normale circula noaptea, unele) care te duc, tot in schimbul a 15 euro, sa vezi aproape toata tara la lumina felinarelor. Trec prin 20 de sate/orase deci pare ca merita (pentru copii e 9 euro biletul). Aceleasi lucruri sunt valabile si pentru Gozo. Doar ca in loc de o croaziera in portul Valletta, aveti o plimbare de 15 minute la Azure Window.

E plin de barci care te duc fie in Gozo, fie in Comino, fie la diversele plaje, oriunde. Costa intre 10 si 30 de euro in functie de loc, ore. Cel mai mic pret, 10 euro, daca plecati de la Marfa sau Cirkewwa.Unii doar te plimba prin Laguna Albastra, Grota albastra, Saint Paul Bay, Ramla  Beach, etc, altii te lasa acolo si te iau seara.

Dar si aici ai varianta mai ieftina – feribotul “bugetar”. Vorba vine, e ferry care face legatura zilnic intre Malta si Gozo si care costa doar 4,50 euro sau 4,65, nu mai retin exact, de persoana, dus-intors. Pentru masini …nu stiu cit e. Dar stiu ca nu e indicat sa va intoarceti cu ultimele curse. Era coada pina in oras, nici nu cred ca au incaput toate, traficul restrictionat, politie, o strada cu doua sensuri transformata in traseu cu un singur sens, deci jale.

Exista si varianta safari, pentru Gozo. De la 50 de euro de persoana, cu masa inclusa. Si, daca stati mai multe zile, puteti sari granita, in Sicilia. Biletele incep de la 75 de euro, calatoria dureaza 90 de minute si vasul se intoarce dupa voi peste 4 zile. Tare, nu?

Malta e o tara foarte frumoasa, dar cred ca asteptarile mele au fost prea mari. Credeam ca intr-o tara recunoscuta de zeci de ani la nivel mondial pentru turism nu o sa am probleme ca cea de la hotel, sau ca taximetristii si soferii de autobuz merg, cu niste vechituri, ca la Formula 1. E aceeasi situatie ca in toate tarile mici, foste colonii, care incearca sa faca bani din ce pot. Si fac bani frumosi din turism. Produc vin, dar nu cred ca foarte mult, chestii traditionale – miere, halva, lichior, insa nu cred ca exporta foarte mult, obiecte de artizanat (sticla de Mdina si Valletta e recunoscuta in toata lumea, si nu e foarte ieftina)…probabil ca mai scot bani din porturi si citesc ca e centru financiar. Oricum, turismul e motorul principal.

O tara mica, slefuita in sute de ani, sub dominatie romana, greceasca, araba, franceza si britanica. Cea mai mare influenta a venit de la britanici, asa mi s-a parut mie. Apoi de la arabi. Si vecinii italieni si-au pus amprenta. Si cred ca cel mai bine se observa toate astea in limba vorbita. Malteza e un amestec de araba, italiana, engleza. E ciudata si interesanta. Intelegi izolat cite un cuvant cand vorbesc. Ca sa vedeti ce melanj e malteza va spun ca multumesc e grazie, la revedere e Sahha si vino e come. Unii zic sorry, altii scuzi. Toti vorbesc engleza, mai mult sau mai putin, deci nu exista bariere de limba. Unii vorbesc italiana.

Apropo, duminica totul e inchis. Si de sarbatorile nationale. Deci sambata – sarbatoare,duminica…duminica, abia luni am reusit sa vedem si noi niste interioare. Va spuneam ca e foarte cald, cred ca in iunie-august mori. Acum, la inceput de septembrie, erau 35 de grade. Nu pare asa mult, insa gradele se simt intens, e umezeala. Aerul e …incarcat, laptos, parca ai o ceata pe ochi, ma teameam ca nu or sa-mi iasa pozele. Si apa e atat de calda incat nu poti spera sa te racoresti in ea. Citisem ca in Malta e cea mai calda apa din Europa, temperatura anuala medie de 20 de grade. Probabil ca in octombrie e ceva mai bine, poate si in noiembrie.

 

Va povesteam de taximetristi…si cei din Gozo sunt imposibili. De cum cobori din feribot stau pe capul tau, sa te duca sa vezi insula. Sunt foarte insistenti, chiar agresivi. Acum sa nu credeti ca toti maltezii sunt asa. Nici vorba. Sunt oameni foarte amabili si civilizati. Poti cere indicatii de la oricine, de la bar, autobuz, de pe strada, toti iti vor raspunde politicos chiar si prin semne daca nu stiu prea multa engleza. Sunt si foarte vorbareti, intra in vorba cu tine, iti dau sfaturi fara sa le ceri. Noi am intalnit un nene in Gozo care nu prea vorbea engleza, dar ne-am inteles intr-o enlg-italiano-malteza. De unde sunteti? Din Romania. Aaaa, Romania. Ceausescu.  Am mai dat peste el pe parcursul zile, Gozo e mica.

Soferii de autobuz sunt foarte draguti cu turistii, cand nu-i baga in primul stilp, nu toti, evident, iti explica unde sa cobori, ce sa iei, etc.

 

Pe scurt, am gasit o tara frumoasa, surprinzatoare, cu bune si cu rele. Stanca, gol si deodata iti apare in fata ochilor o catedrala uriasa. De fapt au o multime de cladiri superbe. In fiecare orasel exista cel putin o biserica imensa care sa merite vizitata. Timp sa ai. Se pare ca sunt, in toata insula, peste 360 de biserici. Au niste cartiere de vile…foarte frumoase, facute cu bun gust. Fiecare casa are un nume si in functie de nume iti sai seama cine locuieste acolo. Cred ca foarte multe sunt locuite doar pe perioada verii, sunt case de vacanta. Altele sunt vechi, vechi. Unele abia se mai tin. Mi-au placut cladirile si casele, toate sunt facute din piatra, o piatra galbuie, ce se vede superb in contrast cu turlele rosii, un rosu diluat de timp si ploaie, cu ferestrele albastre, visinii sau verzi, cu balcoanele in aceleasi culori. Mi-a placut apa. Are o culoare incredibil de frumoasa. Si e atat de limpede incat vezi pina in adincuri. Marea se zareste din aproape fiecare colt, e bine sa ai costumul de baie la tine.

Pe linga statiunile pline de viata, si de zi si de noapte, exista si locuri mai linistite, mai putin calcate de turisti. De fapt intreaga tara e o statiune, mai mult sau mai putin aglomerata. Orasele mari – Valetta, Victoria, Mgarr – erau super aglomerate.  Cele mai mici – Vittoriosa, Xaghra (unde sunt templele), Rabat – erau aproape pustii.

Ce mai la deal la vale, e frumos. Si probabil ca daca am fi fost intr-un “balon” facut de o agentie de turism am fi fost scutiti de toate neplacerile de la inceput. Dar noi am vrut the real thing deci asta am primit. Si nu ne pare rau.