O poveste moderna: Monaco

Cum a fost la Monaco...Pai in primul rand a plouat mai toata ziua. Uneori rau, rareori doar citeva picaturi. Deci am luat umbrela mea rosie si am plecat sa vedem Monaco-ul. Eu. Domnul a zis ca decat sa umble cu umbrela aia, mai bine il ploua. Umbrela, adica cea cumparata de la Londra, cea rosie cu buline albe si cu volanase jos. Sa nu aud comentarii, e foarte frumoasa. Deci domnul a gasit o amarata de umbrela prin portbagaj si hai la plimbare. Evident ca in scurt timp ploaia i-a distrus-o. Hai, mai, sub asta! Nu. Ma duc sa-mi cumpar umbrela. Uite aici umbrele. Nu, vreau din aia mare, nu mai cumpar de astea mici ca-s inutile. Uite asa! (vede el pe la magazinele din centrul vechi o umbrela maaare). Uuuuu, de la Ferrari. 59 de euro. Las ca-i buna si aia a mea.

Am lasat masina in parcarea de langa Rocher de Monaco, unde e palatul Grimaldi – parking la Colle, 2,40 euro/ora, prima ora gratuita – si am urcat spre palat. De sus se vede toata tara. Portul plin de barci scumpe, casele cu acoperisuri verzi, blocurile inalte, o bucata de Franta si un pic din Italia.

Cum am intrat pe poarta veche ne-a atras atentia o statuie. Am vazut mai apoi ca e vorba de un Grimaldi – Francois Malizia – care s-a deghizat in calugar, a cerut adapost, si apoi a deschis portile palatului pentru soldatii sai cucerind astfel cetatea. Un fel de cal troian de Monaco. Am ajuns exact la amiaza – a ce bine, prindem schimbarea garzii. Era deja lume adunata in fata. Cand colo, tot facand eu poze si  cascand gura, vad un anunt – azi nu se schimba garda. Bine, ma.

Palatul e la fel ca Monaco, vechi si nou la un loc. Cladirea inceputa in secolul 12 a fost modificata de-a lungul deceniilor, distrusa de revolutia franceza (Napoleon a scos tot la vanzare si a transformat palatul in spital). Printul Rainier a fost cel care a restaurat-o si a transformat-o in ceea ce e azi. Locuinta regala poate fi vizitata, din aprilie pina in octombrie, 8 euro costa biletul. Pare mai interesant pe interior decat pe exterior. Sa-mi ziceti daca asa e. Biletele se pot achizitiona si online si vad ca exista posibilitatea sa le combinati cu cele de la oceanograf. Ceea ce nu e rau deloc caci acolo e 14 euro intrarea. Gasiti preturile aici.

In fata palatului se intinde centrul vechi. Shop-uri, restaurante, si o multime de obiective turistice. De exemplu catedrala. O cladire impunatoare, eleganta, unde isi doarme somnul de veci printesa Grace. Poate fi vizitata gratuit. Vis a vis sunt gradinile Saint Martin. E un parc simpatic cu vedere la port. Iar citiva metri mai incolo e Oceanograful. Nu am intrat.

Am vrut sa mergem spre gradinile exotice (7 euro biletul, se pare ca sunt foarte frumoase), dar ne-a gonit ploaia. Ne-am ascuns de ea intr-un restaurant. Am observat ca preturile din centrul vechi, pe langa palat pe acolo, sunt mai mici ca in partea noua, de jos. Meniurile zilei plecau de la 12 euro (un singur fel si desert), 18 euro (doua feluri+desert) si ajungeau si la 26 de euro (3 feluri, desert, cafea). Cam 12 euro o pizza, 11 sau 13 euro o salata uriasa (eu mi-am luat una de caracatita, imensa, te saturi garantat), 10 euro pastele. Plus ca sunt tot felul de fast food-uri sau buticuri cu sandwich uri, cartofi prajiti, clatite.

Orasul, pardon tara, poate fi vazuta si din tren. Exista un trenulet care pleaca din fata Muzeului Oceanografic si trece prin cele mai importante locuri. Am inteles ca biletul e valabil toata ziua asa ca se poate cobori, vizita, si sari inapoi. 8 euro biletul pentru adulti, 4 pentru copii.

Hai la cazino! Ce om se duce la Monaco si nu vede cazinoul?! Din centrul vechi pina in Monte Carlo faceam cam 30 de minute pe jos, asa zicea Maria noastra (gps-ul adica). Dar, obligati de ploaia care nu vroia sa stea deloc, am luat masina. Se circula ok chit ca tarisoara e mica si inghesuita. Am lasat caleasca in parcarea subterana din fata cazinoului (asa-i si zice, parking Casino).

Superba cladirea. Citesc ca ideea construirii unui cazino a venit de la o doamna, sotia unui Grimaldi. Imediat dupa ce a pierdut Menton si Roquebrune-Cap-Martin familia Grimaldi a ramas fara sursa de venit (taxe si impozite). Asa ca doamna s-a gandit sa transforme tara in Las Vegas-ul Europei. Si a reusit pentru ca timp de sute de ani cazinoul a adus bani frumosi. Si cred ca aduce in continuare. Sunt niste sali private, unde vizitatorii nu au acces, unde probabil bogatii lumii isi cheltuiesc averea.

Update: intre timp am descoperit prin geanta pliantul pe care l-am primit la intrare. Zice acolo ca ideea construirii cazinoului i-a apartinut unui Charles al III lea, de aici si numele – Monte Carlo, adica Mont Charles. Asa o fi,daca asa scrie. Un lucru e sigur – e cel mai vechi cazino din Europa (1863). Si e superb!

Cazinoul poate fi vizitat gratuit, se deschide la ora 14.00. Am intrat noi frumos si, cat domnul era la garderoba, sa lase umbrelele, eu ma uitam pe sus, atrasa de tavanul mare, frumos pictat. Vad un flash, ma intreb daca se fac poze, ca parca scria ca nu, in fine, ma intorc la activitatea mea. Si vine nenea de la paza – dumneavoastra ati facut poza? Ha? Eu? Abia am intrat! Nu aveti voie sa faceti poze! Stiu, nu am facut eu poza, eu acum am intrat. Sa-i mai explic ca aparatul meu foto (nou-nout apropo, cadou de ziua mea) e atat de greu de manevrat incat nu aveam cand sa fac poza, sa-l inchid, sa imi bag mainile-n buzunar si sa-mi arunc ochii pe tavan pina a venit el. Dar domnul m-a vazut pe mine cu camera-n gat deci…ori las aparatul la garderoba, ori ies afara. Beeeep. L-am lasat, ce era sa fac.

Ruletele, aparatele si mesele de joc stau sub o cupola foarte frumoasa. In mijlocul ei troneaza un candelabru elegant. Oricine isi poate incerca norocul. Cumperi fise de la intrare si te pui pe treaba. Exista limita, la unele mese minimum 10, maximum 500 de euro, la altele suma urca pina la 2 500 de euro. E si un restaurant in interior, preturile sunt ceva mai mari ca in oras, dar nu imposibile, asa de un moft.

Langa casino e Opera, o alta cladire superba, sunt lipite una de alta. Aici e cu intrare, 10 euro costa biletul. Inteleg ca e facuta de acelasi arhitect care a proiectat opera din Paris. In spatele lor e un alt parc interesant. Un parc cu apartamente. Va ziceam in postul celalalt despre Monaco ca terenul e rar asa ca au construit pe lungime, asa sunt si apartamentele alea. Unele chiar langa apa, altele in mijlocul parculetului, la cativa metri adancime. Toata tara e construita asa, cu economie si inventivitate.

Spre seara am urcat spre vecinul Beausoleil si, din strada-n strada, am dat si de biserica Saint Charles. Mai sunt o multime de parcuri si gradini in Monaco, plus gradina zoologica, vreo 10 muzee, niste hoteluri, adevarate bijuterii, si locul in sine.

Monaco pare un loc de poveste. O poveste cu printi si printese, cu cladiri somptuoase. O poveste plasata insa pe o scena moderna, intre munte si mare. Calestile s-au transformat in masini scumpe, dovlecii in case elegante care stralucesc in lumina soarelui ce iubeste Monaco-ul, e prezent mai tot timpul (chiar si cand ploua), padurea fermecata e plina de palmieri uriasi. Sa fii personaj in povestea asta nu e neparat foarte scump. Tara e scumpa, dar apropierea de Franta o poate ieftini un pic. Nu prea mult, e adevarat, ca nici Franta nu e o tara foarte ieftina, insa sunt citeva sate si orasele prin jur unde preturile nu sunt atat de piperate. Sau Nisa, am gasit hoteluri si cu 50 de euro pe noapte, vara.

Cat am cheltuit noi in Monaco? Pai mai nimic. Maximum 12 euro pe parcare si cam 42 de euro pe mancare. Dar astea sunt cheltuieli ce pot fi evitate. Sunt o multime de obiective gratuite, restul sunt cam 7, 8 euro. Oceanograful e mai scump, 14 euro. 

Beausoleil – cu piciorul in Franta si cu ochii in Monaco

Daca tot eram in Monaco, am zis sa mergem un pic si la Beausoleil. Parca citisem eu pe undeva ca e dragut. In plus ii zice Beausoleil deci o fi ceva de capul lui. Sa ne duca Maria, ca si asa a cam dormit zilele astea. Maria fiind gps-ul, nu, inca nu ne-am luat sofer. Pornim la drum, inaintea Mariei, ca pin’ se scoala asta…s-a cam frantuzit, merge cand vrea, ne inconjoara de numa-numa, cand ti-e lumea mai draga ruta se recalculeaza…Se trezeste Maria – la urmatoarea strada faceti la dreapta. Traseul dureaza….2 minute. Zic ma, asta iar a luat-o razna. Stiam ca Beausoleil si Monaco sunt aproape, dar nici chiar asa. Ii dau din nou,o zgudui si ii trag un – daca iar ne inconjoara, o arunc pe geam, o scot pe Curvette.

Explicatie: Curvette e gps ul de pe celalalt telefon, e mai bun, apararent, dar are o voceee, te impusti-n cap, nu rezistam niciunul mai mult de citeva minute – inchide-o, scoate-o pe Maria, ca mai bine inconjor decat s-o aud pe asta. Deci vocea, Gaitele – Collete care pentru mamitza e Curvette – de aici numele.

De data asta avea dreptate Maria. In citeva minute am ajuns in centrul oraselului.

De fapt Beausoleil e un fel de fasie pe malul marii, deasupra Monaco-ului. Daca urci scarile, care parca nu se mai termina, te uiti direct in Monaco. Orasul mai e numit si un balcon catre Mediterana. Si initial s-ar fi numit Monte Carlo Superior. Numai ca principatul s-a zburlit si francezii au schimbat numele.

Am lasat masina in parcarea de langa primarie (parking Liberation, 1,20 sau 1.40, nu mai tin minte exact, mai ieftin ca in Monaco oricum) si am plecat sa colindam. Nu iti dai seama cand esti in Beausoleil si cand in Monaco. Sunt despartite de un fel de zid care separa o intersectie (din Monaco) de o strada plina de case (Beausoleil). Sunt sigura ca la o plimbare prin Monte Carlo ajungi, fara sa-ti dai seama, in Beausoleil. Si seamana un pic cu Monaco. Cladirile mai ales. Sunt foarte elegante, stilul Belle Epoque. Plus ca e si senzatia aia de nou, la fel ca in tara vecina. Numai ca aici nu e doar o senzatie, Beausoleil a fost construit in 1904.

Cu ce lauda orasul soarelui? Nu cu multe. Cel mai important obiectiv, si cel mai frumos, dupa mine, e fostul hotel de lux – Riviera Palace. Se poate vizita gratuit insa doar cu programare la oficiul de turism. Pentru ca era aproape seara am zis sa mergem sa vedem macar exteriorul.

Ca sa ajungi la palat, pe jos, trebuie sa urci cele n scari. Deci la drum ca dumu-i lung. Pe indicator scria 200 de metri la dreapta. Dupa atatea scari… noi am luat-o la stanga. Si mergi, si mergi, unde-i, nene, hotelul ala? Am ajuns deasupra lui, adica cred ca nu mai eram in oras ci pe vreo moyenne sau grande corniche. Macar am vazut oraselul si Monaco-ul de sus. Se si intuneca de acum. Si mergi, si mergi…Nu-mi mai trebuie niciun palat nimic, hai la hotel. Ei dar daca tot am ajuns pina aici…am gasit pina la urma straduta.

Cladirea e imensa. Si e foarte frumoasa. Inconjurata de flori si verdeata. Doar ca e cam in paragina. Daca acum o suta de ani gazduia toata lumea buna ce venea sa isi faca vacanta pe Coasta de Azur, acum e cladire de apartamente. Cred ca sunt scumpe rau. Pe langa faptul ca locul arata intr-un mare fel, locuitorii se uita direct in mare si in Monaco. Are si o gradina de iarna, in spate, care ar fi fost proiectata de Eiffel.

In Beausoleil-ul turistic mai exista un fost cazino, care acum e cladire de birouri, o biserica, un sanctuar si un sit arheologic. Aveti informatii despre fiecare aici, daca aveti in plan o plimbare in Beausoleil. Uitandu-ma la preturi, ma gandesc ca Beausoleil poate fi un fel de dormitor pentru Monaco, parca e un pic mai ieftin.