Cu bicicleta de la Haga la Meijendel si Scheveningen

Nu te du la Haga, ce să faci acolo?… poate doar să vezi marea? Cam astea au fost reacțiile când am zis că mă duc în capitala politică a Olandei. Cu riscul de a mă scoate din lista de prieteni, le zic defăimătorilor nu ați fost unde trebuie! Sau or fi avut alte așteptări? Sau pur și simplu avem gusturi diferite.

Țin minte că ne-am plimbat cu bicla prin tot orașul, profitând de benzile geniale, că m-am tăvălit în nisipul de la Meijendel și am scăpat de el abia seara, când am ajuns la hotel, că ne-am umplut adidașii de nisip prin dune, pentru că nu am fost atât de inspirați încât să intrăm desculți, ba chiar l-am amestecat și cu apă de mare, ne-am jucat un pic cu valurile și deși păreau destul de leneșe, ne-au întrecut. Dar asta nu prea vă interesează pe voi probabil, important e să știți că Haga e chiar un oraș frumos, cochet, cu accente de poveste pe ici pe colo, iar Meijendel și Scheveningen sunt de neratat.

haga1

Haga am văzut-o de pe bicicletă, deci poze mai puțin. Dar nu contează, am rămas cu starea de bine și cu gândul că poate, într-o zi cu soare, mai ajung pe acolo. 

Se pot închiria biciclete de lângă gară, 1o euro bucata și 50 de euro garanție. Mie mi s-a părut cam mare garanția (100 pentru două bicle) deci am zis hai la oficiul de turism că sigur mai e vreun loc de unde să luăm. E. Pe Noordeinde 59, într-un gang. 12 euro bucata și atât. Citez – n-am ce să fac cu garanția de 50 de euro, îmi vreau bicla înapoi. Am făcut o copie după buletin și pa.

După ce am admirat Haga din șa, am plecat spre Scheveningen. Apropo, Haga nu e Amsterdam, adică e safe să mergi cu bicla, e mult mai larg, nu e atât de aglomerat. Eu am vrut să trec mai întâi prin Meijendel, printre dunele de nisip. Și deși tanti de la oficiul de turism a zis că nu se poate (întâi Scheveningen și apoi la dune), se poate. Am plecat din Haga spre Madurodan (overrated zice gura târgului, l-am sărit deci, cred că e mai potrivit pentru copii), apoi am mers spre Scheveningse Bosjes (adică spre pădure) și de acolo am urmat indicatorul spre Meijendel.

Am urcat pe dune, am coborât spre mare (plaja e super!), și apoi am plecat spre Scheveningen (sunt indicatoare).

La malul mării, cu o plajă de invidiat, cu o faleză perfectă pentru plimbare (la picior sau pe două roți), cu un far din care puteți scurta Marea Nordului, cu un dig care a încălcat teritoriul mării și vă permite și vouă să faceți la fel, dar nu prea mult, și-a văzut lungul nasului, cu un centru vechi colorat și plin de shop-uri, Scheveningen nu are cum să nu vă placă.

Drumul Haga-Meijendel-Scheveningen nu a durat mai mult de o oră jumătate, hai două, cu tot cu opriri, iar de la Scheveningen ajungeți înapoi în centrul Hagăi în cam jumătate de oră. Există și varianta tren/autobuz.

Noi am ajuns la Haga de la Breda, cu trenul, cu schimbare la Gouda. Ne-am întors prin Rotterdam. Habar nu aveam că cele două orașe sunt legate între ele de metrou. Ne uitam pe geam și râdeam uite, bă, aștia au metrou pe câmp (trece prin mai multe orășele, mai mult pe deasupra decât pe sub pământ, și prin zone de ferme, câmpuri pline cu văcuțe). Am făcut cam 40 de minute de la Haga la Rotterdam. Trenul face cel mult jumătate de oră. Ambele pleacă și ajung la gară, dar de pe/pe peroane diferite. Și biletele sunt diferite, le puteți lua fie de la aparate, fie de la ghișee. Trenul e în jur de 9 euro (Rotterdam -Haga, dus-întors), la metrou există cartele valabile o oră (3 euro), două (3,5 euro), o zi (7 euro), două zile (10,50) sau 3 zile (14 euro). Orar și prețuri aici.

 

Un pic de Gouda?

Sigur ați auzit de Gouda. Galbenă, cu gust de…unt?! Mă rog, așa o știam eu, dar a trebuit să ajung acasă la ea ca să aflu că poate fi și verde, și portocalie, și albă. Cea albă mi s-a părut cea mai bună. Dar încă nu ne-am transformat în blog culinar deci să lăsăm gouda-brânza și să vorbim despre oraș. Am stat puțin prin el – nu doar pentru că ne grăbeam spre Haga, dar și pentru că era friiiig, și noi eram în pantaloni scurți – dar ne-a plăcut mult. 

Gara e la cel mult 15 minute de centru. Trecem peste apă, pe străzile pietruite, și ajungem în piața centrală – Markt. Clădirea din mijloc, ce domină piața și e probabil cea mai frumoasă construcție din oraș, e primăria, Stadhuis, veche din 1450.

Se pare că lângă primărie, în fiecare joi, vara (de la sfârșitul lui iunie până la final de august) are loc piața de brânză. Un ritual vechi de vreo 300 de ani.  Noi am ajuns duminica, când mai totul era închis, dar tot am găsit un magazin deschis și am executat două bucăți brânză, nu puteam să nu gustăm gouda de la mama ei, plus că era cam greu să pleci cu mâna goală de acolo.

Am văzut centrul, am cumpărat brânză, să mergem către biserică – St Jans kerk, adică sfântul Ion. Era slujbă așa că nu am intrat. Se pare că are niște vitralii foarte frumoase. Biletul de intrare e 4,5 euro, dacă am reținut eu bine, că am uitat să-mi notez 😀

Să intrăm un pic în parcul de lângă biserică și apoi să ne pierdem pe străduțe. Și ce străduțe! Case legate de stradă de un pod de lemn vechi și îngust, bărci trase la porți, bolți de piatră (probabil din fostele ziduri de apărare), case încărcate de flori, geamuri pline de lucrușoare colorate. Mi s-a părut atât de boem orășelul ăla.

Numele orașului vine de la o familie de nobili, Van der Goude, și habar n-aveam, dar se pare că prin secolul 15 Gouda era un oraș foarte mare, printre primele 5 din Olanda, și foarte bogat. Acum are vreo 70 000 de locuitori și nu pare deloc bogat, doar vechi și pitoresc. Dacă ajungeți la Haga, Rotterdam sau Utrecht, eu zic să dați o fugă și la Gouda, cu trenul ajungeti în maximum jumătate de oră.