Nu aveam cine știe ce așteptări de la Rotterdam. Aparent nu se laudă cu mare lucru și, pe lângă Amsterdam, lanurile de lalele sau morile de vânt, pare cam plictisitor. Dar mi-a plăcut. Oare ăsta o fi secretul unei vacanțe reușite? Să nu ai așteptări prea mari?

Noi am fost super încântați de clădirile în care se oglindesc norii și care te copleșesc cu zecile de etaje, culori și forme care de care mai interesante. Nu știu ce aș face la New York, de exemplu, dar știu că la Rotterdam am fost mereu cu ochii pe sus, la mastodonții moderni care umplu orașul. Și când te gândești că Rotterdam a fost un mic sat de pescari… Și să nu uităm că orașul a fost aproape în întregime distrus, cel puțin centrul, în al doilea război mondial.

Cred că Rotterdam ar fi un loc potrivit pentru un arhitect sau pentru un pasionat de arhitectură, doar ei ar putea aprecia la adevărata valoare al doilea oraș al Olandei și unul dintre cele mai mari porturi din lume. Probabil că nu toate ideile au fost inspirate, dar noi nu suntem arhitecți așa că ne-a plăcut.

rotterdam

De la gara, nouă și ea, și încă în construcție, ai de ales – stânga, spre catedrală și casele cubice, înainte, spre zona de shopping, sau la dreapta spre arcul care urcă spre cer și leagă nordul de sud – podul Erasmus. Noi am mers mai întâi spre pod.

800 de metri peste apă, 140 de metri spre cer, simbolul orașului. Nu e mult de mers pe jos de la gară spre pod, cam un sfert de oră. În drum am admirat primăria, una dintre puținele clădiri vechi rămase în picioare după război, muzeul maritim, exteriorul gratis, interiorul 7,5 euro (lunea e închis). Am ajuns în portul vechi de sute de ani, acum dominat de clădiri uriașe unde își au sediile cele mai mari firme ale lumii, și am trecut peste arcul de fier. Imediat după pod, după primul rând de clădiri, sunt celebrele jumătăți de bule – pavilionul plutitor – Rijnhaven. Sau viitorul. Cam așa ar putea arăta Rotterdam peste 30, 40 de ani.

Într-o țară cu o suprafață destul de mare sub nivelul mării, cu date care arată că pe viitor cantitatea de precipitații va crește, într-o lume din ce în ce mai poluată, jumătățile acealea de sferă par ideale. Casele se înalță odată cu nivelul apei, deci adio inundații și evacuări, încălzire și aer condiționat din soare și apă, așadar mai puține emisii de CO2, reciclarea sau măcar curățarea apei folosite, chiar și cea din toaletă, deci mai puțină poluare. Smart, nu?

Să vedem însă dacă va și locui cineva în ele. Cartierul plutitor e acolo doar de paradă, acum, dar autoritățile își propun ca până în 2040 să ridice 1 200 de astfel de case. Un cartier pe apă, cu piață, mall, sală de sport. 

Ne-am întors apoi spre centru, la catedrală – Grote Sint Laurenskerk – închisă și ea lunea, (e 5 euro intrarea), și ne-am minunat iar de ideile crețe ale arhitecților olandezi la Kijk-Kubus, casele cub. 

Le găsiți pe Overblaak 70, în spatele catedralei, lângă stația de metrou. Una dintre ele poate fi vizitată, 2,5 euro costă biletul. Noi nu am fost curioși. Se cam termina ziua așa că am preferat să vedem alt obiectiv deosebit de important al orașului – zona de shopping:D

Sloganul shop till you drop se potrivește de minune. Sunt o mulțime de magazine, iar prețurile nu-s rele deloc. Sunt chiar ok în comparație cu Amsterdam. Și sunt deschise 7 zile din 7, unele până târziu. Lijnbaan se numește raiul femeilor și iadul bărbaților (că doar știm cine își rupe picioarele prin magazine, deși eu nu mai am răbdare nici de shopping, e grav). Se pare că e prima zonă comercială pedestră din Europa. E la 5 minute de gara centrală, lângă catedrală.

Mai sunt o mulțime de locuri de văzut în Rotterdam, însă noi am stat doar o zi. Dacă stați mai mult, puteți urca în Euromast, cel mai înalt turn din Olanda, 185 de metri (9,25 euro), puteți vedea orașul din tramvaiul de epocă, linia 10 (5 euro costă biletul, puteți coborî și urca înapoi pe tot parcursul zilei) sau de pe apă (între 10 și 55 de euro în funcție de traseu, info aici). Poate vreți să colindați Rotterdam și pe apă și pe pământ. Splash Tour e soluția. Un autobuz care te duce prin oraș și apoi intră la apă (22,50 euro biletul). Probabil că și Miniworld e interesant. 

La cel mult un sfert de oră, cu trenul, e Delft

Am ajuns la Delft într-o zi cu soare. Așa și? Ei, după vreo 5 zile ploioase și reci… eu m-am bucurat ca un copil. Ca să nu mai zic că veneam de la Londra, unde, apropo, zilele astea plouă de…nici nu mai știu de când, s-a lăsat cu inundații și evacuări, am învățat așadar să mă bucur de soare. Și mi-aduc aminte (căci ce să facă omul când afară plouă, plouă și iar plouă) că am refuzat să intru în orice muzeu sau biserică tocmai pentru a profita de o zi superbă. Am lenevit mai întâi la o terasă în piața centrală, apoi pe o barcă, la un restaurant grecesc și pe străzile vechiului oraș, ce mai tura-vura, pe unde am putut. Așa mi-a rămas mie în cap Delft-ul – calm, relaxant, cald, ca un …leac? O licoare cu efect imediat, albastră musai.

Pe principiul nu faceți ca noi (sau faceți, că tare bine fu), ce vizitezi la Delft. 

Delft poate fi descris, pe scurt, în 3 cuvinte: albastru, portocaliu și Vermeer. Albastru ca ceramica pentru care e vestit orașul, portocaliu ca dinastia de Orange, casa regală a Olandei, și pictorul Johannes Vermeer s-a născut la Delft și și-a petrecut o bună parte din viață acolo. Așadar, dacă iubiți ceramica, mergeți la De Koninklijke Porceleyne Fles, fabrică și muzeu. E cea mai veche fabrică de ceramică din Delft, secolul 17, și singura care a mai rămas în picioare. Sau puteți vizita un atelier de olărit – de exemplu De Delftse Pauw, gratis.

Dacă vă pasionează istoria, treceți pe la Het Prinsenhof’, fostă reședintă a casei regale. A fost mai întîi mânăstire, apoi reședință regală, acum e muzeu. Biletul costă 8,5 euro. Sau mergeți să vedeți, gratis, poarta de Est, de Oostpoort (veche de prin 1 400),  singura care a mai rămas că restul au fost dărmate acum vreo doua secole. Iar dacă sunteți fan Vermeer, nu ratați Vermeer Centrum (8 euro) sau turul Vermeer (2 euro), detalii aici.

Mai are Delft și două biserici foarte frumoase, Oude Kerk, sau biserica veche, în centrul vechi, și Nieuwe Kerk, biserica nouă, în piața centrală. Ambele pot fi vizitate în schimbul a 3,5 euro (biletul e valabil pentru amândouă). Dacă vreți să vedeți orașul de sus, mai dați 3,5 euro și urcați în turnul bisericii noi. Și dacă tot suntem în piața centrală, frumoasă foc de altfel, să menționez și primăria, o clădire foarte ochioasă, construită pe la 1620. Nu știu dacă poate fi vizitată, când am fost noi era închisă, dar nici exteriorul nu-i de lepădat.

Tot în centru, pe poduri, lângă biserică, e și piața de antichități. Asta am prins-o și noi, zeci de comercianți, minunății mai vechi sau mai noi și o mulțime de gură cască. Se pare că mai e și o piață de flori, pe Brabantse Turfmarkt.

Aproape de centru e și grădina botanică (2 euro). Mai are Delft și un muzeu al științei (7 euro, copiii până la 8 ani intră gratis), și o moară de vânt, de Roos (singura care a supraviețuit peste ani, ar fi fost vreo 15, poate fi vizitată doar cu programare), și sunt convinsă că mai sunt multe alte obiective de trecut pe lista unui turist de Delft, dar, credeti-mă pe cuvânt, orașul în sine e fermecător, la pas, sau pe apă. 

PS: aeroportul din Rotterdam e mic, cam ca Băneasa noastră, e la maximum jumătate de oră de centrul orașului, autobuzele pleacă de pe peronul din stanga aeroportului, 3 euro biletul (se cumpără de la șofer), spre Gara Centrală, trenuri și metrou (pentru trenuri – luați bon de ordine, fără el stați la rând degeaba, și să aveți cash, nu merg nici Visa nici Master Card, sau folosiți automatele).

Cum ajungi la Delft. Cel mai apropiat aeroport e cel din Rotterdam (info aici). E un autobuz ce te duce spre gara centrală și de acolo, cu trenul, în aproximativ 15 minute, ești în Delft. Sau, dacă aterizezi pe Schipol, iei trenul și în cel mult o oră ai ajuns. Am mai zis, olandezii au niște trenuri rapide și dese, ți-e mai mare dragul să mergi cu ele, poți vedea toată țara din tren. Delft are două gări, Delft (lângă centru) și Delft Zuid. Noi am coborât la cea din urmă, cică să vedem orașul. Numai că nu prea am avut ce vedea, centrul e minunat, restul…ca orice alt capăt de oraș din lumea asta.