Olanda mai puțin celebră: Oosterhout, Breda și Tilburg

E pentru prima oară când ajung în țara lalelelor așa că totul mi se pare nou și interesant. Defect din naștere sau de job, nu știu, dar mereu când ajung într-un loc nou mă uit la el nu doar cu ochi de turist. Primele impresii: infrastructură bună, reguli de urbanism nu doar pe hârtie (toate casele sunt la fel, aceeași culoare, aceeași înălțime), spații verzi super generoase, curat (am văzut și mai curat ce-i drept, dar e chiar ok), transport în comun excelent (îți poți fixa ceasul după autobuze și trenuri, plus legături de oriunde spre oriunde). Ca să vedeți ce dileme am eu.

Ce îmi place: Îmi place că totul e pus la punct, ordonat, curat, simetric, bine organizat, atât de organizat încât uneori poate părea anost. Mă refer la orașele mici unde, dacă ești amețit, riști să intri la vecini, toate casele seamănă între ele. Îmi place că e multă verdeață. Că oamenii merg cu bicicleta. Că există piste maaari, pe ambele sensuri, pentru bicle, chiar și între orășele. Îmi place că olandezii își lasă bicla în fața casei, a magazinului sau chiar în stația de autobuz, fără a-și face probleme că la întoarcere nu o mai găsesc. Fără s-o lege cu zece lanțuri, doar blochează roata din spate, adică dacă vrei neapărat poți să pleci cu ea (mie la francezi mi-au furat-o într-un minut, din fața boulangeriei, și eram acolo, doar am întors spatele și au revoir).

Îmi place că poți merge pe jos, chiar și dintr-un orășel în altul, fără să se uite lumea la tine ca la urs și fără să te claxoneze vreun țăran, ca la francezi, de exemplu, de ai noștri nu mai zic. Îmi place că toată lumea vorbește engleză (eu nici nu mă deranjez să mă uit pe hartă, nu pricep nimic, așa că mereu întreb, nu am găsit încă om care să nu-mi răspundă).

Ce nu-mi place: Limba. Mi se pare oribilă, nu pricep nimic, de fapt nu-mi place pentru că nu o știu, cred că e a naibii de grea, de învățat. Nu-mi place că totul e scris în olandeză, chiar și la obiectivele turistice, dar cred că e valabil doar pentru localitățile mici, sper. Dar chiar și așa, scrie, domnule, într-o limbă de circulație internațională. Nu am văzut picior de lalea, nu pun la socoteală florăria, ci foarte multe brândușe și narcise galbene, e cam rece pentru lalele zilele astea. Și mi-e ciudă de nu mai pot, aș fi vrut să merg la Keukenhof. Frigul mi-a dat planurile peste cap și mi-a cam stricat și cheful de plimbare. Așa că în prima zi am zis azi n-am chef, nu ies nicăieri, am timp două săptămâni să mă plimb cât vreau. Nu m-a ținut mult. Cum băi, ești pentru prima oară într-o țară și tu stai în casă? Hai, hai, repejor, pune un pulover pe tine, mai bine două, și miscă.

Gata. Hai. Dar unde? Că de Amsterdam, Rotterdam și Eindhoven nu prea aveam chef, voiam ceva mai apropiat. Până una alta să mă duc să beau o cafea, să pot gândi, nu de alta. Lângă restaurant e recepția (stăm într-un campus cu viluțe de vacanță, super simpatic), în fața niște biciclete, lângă recepție văd un supermarket, acolo niște vederi – Oosterhaut – gata, s-a votat, cu bicla la Oosterhout. Cât o fi până acolo, o fi ceva de văzut, nu contează, când s-a aprins beculețul nu-l mai stinge nimic.

Nu e departe, în 15 minute, maximum 20, eram în centru, m-a bătut vântul de am zis că mă dă jos, am înghețat de frig, dar a meritat. O plimbare cu bicla într-un loc pe care nu l-am mai văzut în viața mea? De neprețuit. Putea să fie și Cucuieții din deal.

M-am vânturat pe străzi fără să știu unde merg, ce văd, ce-i aia, ce-i ailaltă, din ce an e, ce stil, nici că mi-a păsat. Mai am uneori și zile de astea. E nevoie și de ele, zic eu. Ba chiar am vrut să-mi las aparatul acasă, și de astea e nevoie uneori, parcă vezi altfel locul, îl simți altfel. Dar l-am luat pân la urmă, să vă plimb și pe voi 🙂

După cum observați, Oosterhout se laudă cu o biserică imensă, Sfântul Ion cred că-i zice, e chiar în centru, în piața, acolo sunt și o mulțime de terase super simpatice (amenajate draguț adică, că nu am intrat), și tot prin jurul pieței centrale sunt și niște case interesante. Și magazine. Am mai dat de un castel, Slotjes (cel alb), nu era deschis, poate pentru că era luni (nici în biserică nu am intrat, am tras de toate ușile, dar nu s-a deschis niciuna, deși din interior se auzea o orgă, poate n-am tras eu destul de tare). Lângă castel e și un parc care acum era plin de brândușe, iar pe partea cealaltă e mini grădina zoologică. Mai au o catedrală și cam atât. Mă rog, atât am văzut eu. 

La jumătate de oră (cu autobuzul, 3,50 euro) e Breda. Mi-a plăcut mult și, dacă ar fi să fac un top, aș pune-o prima pe lista, apoi Oosterhout și la coadă Tilburg.

E ciudat să fiu într-o țară în care nu pricep mai nimic, nu vreau să-mi imaginez ce aș face în China sau India. Totul e în olandeză. Hai la fața locului și vedem acolo. M-am trezit în gara din Breda fără să știu încotro. Dar a fost simplu. M-am uitat în stânga, în dreapta, mi-a atras atenția parcul, deci să mergem. Nici nu e nevoie de mai mult. Din parc se vede deja un turn impunător, te apropii un pic și se zărește întreaga clădire, superbă, apoi, în dreapta, peste apă, o veche fortăreață, și tot așa spre centru, pe străzile cu magazine și terase, într-o curte interioară cu case vechi și cochete. Deci cui îi trebuie hartă?

Abia apoi am aflat că fortăreața e vechiul castel, acum academie militară, clădirea încărcată de ornamente, ce domină centrul orașului, e Biserica Doamnei noastre (mă știti norocoasă deci vă e clar că era închisă fix în ziua aia), parcul se numește Valkenberg, iar curtea cu case și biserică e Begijnhof, fostul refugiu al călugărițelor catolice (acum e muzeul păpușilor, 3,5 euro intrarea) .

Atâta știu și eu – kerk e biserică, markt e piață, straat e stradă, burg e oraș și brug e pod. Mai sunt câteva care seamănă cu ale noastre – park, cathedral, kasteel, deci până la urmă am cam văzut ce era de văzut :-p

Mai are Breda și niște muzee, dar am preferat să văd orașul. Ce mai e prin jur? A da, Tilburg. Oare o fi ceva de văzut? Nu contează, important e că e lângă mine și n-am mai fost în viața mea. Mă urc ca o floare în autobuz, one ticket, please, șoferul se uită la mine, zâmbește, și-mi arată banii. Îi dădusem lire. Vă dați seama cum era când nu exista UE? Mulțumesc lui Dumnezeu pentru moneda unică.

Tilburg nu mi s-a părut cine știe ce. La fel, spre centrum, cam la 10-15 minute de gară. Am ajuns în Oude Markt, adică piața veche, o biserică, magazine, terase. la doi pași altă biserică. Și cam atât. E oraș universitar deci e plin de pub-uri. Cred că sunt pline când dă căldura.

Update – Am zis prima oară când am fost în Olanda că nu mai merg la Tilburg. Serios? M-am mai dus nu o dată, ci chiar de două ori. E simpatic. Și bun de shopping, mi s-a părut ceva mai ieftin ca Breda, poate și pentru că e oraș studențesc. Am stat câteva zile la o pensiune acolo, dar în majoritatea timpului am stat în Breda, încântător oraș. Verde, curat, liniștit, dar în același timp animat, e plin restaurante și baruri, care seara se transformă în cluburi (unele-s cât bucătăria mea de mari). Și e plin de necuvântătoare. Mergi linistit pe stradă, pe malul apei, printre terase, hop o rață. Mie nu mi se mai păreau cine știe ce, dar am fost într-o zi cu niște amici, indieni, el era pentru prima oară în Europa, de fapt pentru prima oară în afara Indiei, ea mai fusese prin niște țări nordice, dar pe acolo nu umblă rațele pe stradă, și nu mai reușeam să ajungem cu ei la crâșmă că se minunau și făceau poze cu fiecare orătanie ce le ieșea în cale. Să zică ele orătăniile merci că nu stau în India. Sau dimineața, spre micul dejun, treceam prin parc, spre zona de terase, și cânta cocoșul de numa-numa, trezirea, Breda! Ba ultima oară când am fost, avea si pui, consoarta adică, că era plin parcul de găini. Acum de ce să nu recunosc, am și eu câteva poze cu găini. 

PS. Azi am mai învățat niște cuvinte. Noroc cu mașina de spălat. Apăs…nimic. Apăs, gata, se învârte. Mă întorc peste o oră…nimic. Cum le-am pus. Start (că atâta înțelegeam, start, pauze, și centrifugeren care m-am gândit eu că e centrifugă, învârtire, deci uscare, deșteaptă-s, Doamne)…se învârte două secunde și stă. Mă duc la google, mă uit, mă întorc, hai că merge. Revin…parcă nu-s splălate, le mai dau o tură. Deci ori le-am splălat de două ori, ori deloc. Măcar erau ude. Așadar, ca să dau mai departe cunoștințele proaspăt dobândite, voorwas e prespălare, wassen e splălare, spoelen e clătire. Ptiu, să nu mă deochi!