‘s-Hertogenbosch, nepronunțat de minunat

E ultima zi de Olanda. Oare unde să mă duc, la Eindhoven sau în locul ăsta al cărui nume nu-l pot pronunța? Ciudat nume. Adică știu si eu să citesc, silabisesc, dar nu așa se pronunță. La gară, după ce am bâlbâit eu numele de la mama lui din Olanda, i-am arătat doamnei de la  ghișeu telefonul, îl scrisesem, slavă Domnului. Aaaa….zice ea. Cum se pronunță? …. Ăăăăă bine.

V-ați prins că am zis pas la Eindoven deși aveam în plan să ajung. Și bine am făcut, hai să vă arăt în ce loc de poveste am ajuns.

den bosch

Din nou fără hartă, fără scop, fără să mă grăbească nimeni, cu excepția frigului care fix în ziua aia a fugărit soarele, de la gară, care e la câteva minute de centrul vechi, spre străzi și străduțe pline de case vechi, cochete, printre canale înguste, pe care se odihneau bărci și se plimbau rațe, printre terase care te îmbiau nu doar cu meniuri, din care oricum nu pricepeam mai nimic, dar mai ales cu un simț artistic specific olandezilor și, evident, cu căldură, printre zidurile vechi, unele chiar din secolul 12.

Înțeleg că ‘s-Hertogenbosch a fost  oraș fortificat, aproape tot centrul vechi e înconjurat de ziduri. Vechiul oraș medieval e superb și se îmbină perfect cu exponenții epocii moderne urbane – magazine, terase, chiar și un mall.

Sunt super încântată de oraș, mă felicit în gând că mi-a trecut prin cap să vin, și deodată wow! Chiar așa am zis, wow! Catedrala. Cea mai frumoasă pe care am văzut-o în Olanda. Sint-Janskathedraal a fost construită între 1330 și 1550 și e uriasă. Intrarea e gratuită.

Un domn mă vede că mă minunez de plafonul decorat suberb și îmi vinde un pont. Bucata aceea, adică plafonul din stânga cum te uiți la altar, e originală, e pictura originală, restul e refăcut, mă gândesc că poți vedea foarte bine, de aproape, cu un aparat ca acesta. Domnul se uita admirativ la camera mea, iar eu îmi spun iar că aparatul ăsta merită ceva mai bun decât mine, dar asta e, e al meu chiar dacă nu-s specialistă, sîc.

Am uitat de mine pe acolo și apoi am ieșit să admir iar exteriorul. Am înconjurat catedrala și mi-au atras atenția niște strigăte. De unde vin? Că parcă-s de undeva de sus. Din turn! Deci se poate urca! Uraaa.

Mă întorc, mă duc la doamnele de la intrare, două băbuțe care știau un pic de engleză, se poate urca în turn? Aaaa, cred că da. Crezi? Când, cum, cât, de unde iau bilete, pe unde se urcă, zi tot! Nu știu. Bun așa, de ce mai stai aici nu știu (în gând, normal, că nu mi-am permis). Și cine mă poate lămuri? Scrie afară pe un afiș, cred. M-am prins că nu am cu cine, am ieșit, afișul în olandeză, evident, așa că întreb o doamnă care venise cu un grup mai mare de copii – 5 euro biletul, cu programare, la ora 15.00. Deja era 14.30, deci de unde iau bilet, unde mă programez? La KV.

Fug spre oficiul de turism, căci în mintea mea KV era clar oficiul de turism. O domnișoară mă anunță suav că nu ei vând bilete. Dar cine? Nu știu, să verific. Găsește un pliant cu informații despre oraș, caută, și iar caută. Deja mă enervam, trecea timpul. Ai unul de ăsta și în engleză? Nu, doar în olandeză. Clar, că doar de aia e oraș turistic, ca peste tot să scrie doar în olandeză, ca toate pliantele să fie doar în olandeză, noroc că vorbesc oamenii ăia engleză. KV era de fapt Kring Vrienden, pe românește cercul de prieteni, o asociație care se ocupă de păstrarea și promovarea orașului vechi. Și unde e ăsta? Nu știu, să ne uităm pe hartă. Vai de capu vostru! Și al meu, că am ratat urcarea în turn, care se face de două ori pe zi, la 13.00 și la 15.00, cu un anumit număr de persoane, de aia e nevoie de programare.

Tot la KV se fac rezervări pentru vizitarea Citadelei (intrarea în cercul care închide centrul vechi, lângă apă, am ajuns fără să-mi propun, dar de unde să știu că se deschide doar cu programare), a primăriei (o clădire foarte frumoasă, poți intra doar în hol, restul e cu bani, și cu rezervare), a bisericilor, a muzeelor. Info AICI, cu google translate că e doar în olandeză.

Asta e, să-mi fie învățătură de minte (fie vorba între noi, mă îndoiesc). Dar chiar și fără să vizitez obiectivele turistice, multe pentru un orășel atât de mic, a fost o plimbare plăcută, ar fi fost ea și mai plăcută dacă era mai cald, dar să nu mai cârcotim atât. Orașul e minunat și vă recomand să dați o fugă dacă ajungeți prin zonă.

 

Eindhoven…altfel

Am revenit în Olanda și am dat o fugă și la Eindhoven, e la aproximativ jumătate de oră de ‘s-Hertogenbosch, cu trenul, așa că le pun la pachet. 

Ori de câte ori am căutat informații despre Eindhoven am aflat că orașul e unul dintre cele mai vechi din Olanda, dar nu pare, deoarece e foarte modern, că stă sub semnul becului făcut de Philips, și am văzut niște clădiri futuriste, un fel de nave extraterestre tăiate în două, niște blocuri drepte și înalte până la cer, sau mici, pătrate și insipide, și niște popice de bowling uriașe. Am tras concluzia că Eindhoven ăla nu e chiar pe gustul meu. Dar odată ajunsă acolo am găsit un alt loc. Să vă arăt așadar Eindhovenul meu.

Clădirile de beton, sticlă  și placaje predomină în centrul nou. Unele sunt interesante, altele sunt urâte cu draci. S-au amestecat printre casele și bisericile vechi, prin unele locuri armonios, prin altele parcă-s din alt film. Dar dacă ieși din centru și te duci fie în stânga gării, spre de Parklaan, fie spre centrul vechi, De Bergen, sau spre Pastoor Harkxplein, o să vezi turnurile bisericii Sf Petru (Sint Petrus), găsești chiar un oraș simpatic, vechi și verde.

De Bergen e zona veche a orașului. Seamănă un pic cu centrul vechi al Bucureștiului, e plin de terase și shop-uri, doar că totul e renovat, curat și aranjat. Ți-e mai mare dragul să te plimbi pe străzile vechi. De Parklaan e zona de fițe, e plină de vile mari, vechi, cochete, impunătoare, unele sunt case de locuit, altele sunt sedii de birouri. Strada e făcută parcă special pentru plimbare, pe jos sau cu bicicleta. Iar spre Pastoor Harkxplein (biserica era închisă), treci prin zona de case, foarte drăguțe și pline de flori. Eu am mers și mai departe, spre stadion, tot prin cartiere, îmi plac casele, e clar.

Eindhoven e un oraș foarte animat, e plin de restaurante și magazine. E o forfotă continuă în centru, și nu numai. Stationplein e zona din fața gării, acolo e raiul amatorilor de shopping. Găsești nu doar mall-uri pline de firme pentru toate buzunarele, dar și diverse shop-uri. Plus terase. Restaurante și baruri găsești și pe Stratumseind, se pare că e cea mai lungă stradă cu baruri din Benelux. 225 de metri cu 54 de crâșme. Înțeleg că acolo e concentrată mai toată viața de noapte o orașului.

Cum am coborât din tren am văzut turnurile bisericii Sfânta Ecaterina, St Catharinakerk. Construit pe locul unei biserici medievale, lăcașul de acum a fost ridicat în 1867, a fost avariat destul de rău în al doilea război mondial, ca tot centrul orașului de altfel, dar a fost renovat în întregime. Era închisă, probabil ca să am motiv să revin :-p