Utrecht, de neratat

Mai aveam două zile de Olanda și aveam eu așa un sentiment că vor fi ultimele pe anu ăsta. E cazul, mi-am zis, să merg la Utrecht, gata, nu mai suportă amânare. Am urcat în autobuz, la Breda, și într-o oră am ajuns în fosta capitală culturală a țării. Centrul e frumos ca un tablou și e plin de tineri (în Utrecht e cea mai mare universitate din Olanda), și tot plimbându-mă fără scop, am găsit niște străduțe înguste ce își făceau loc printre case cu flori, la ușa cărora se odihneau bicle colorate, atât de simpatice de nu-mi venea să mai plec.

Domul din Utrecht e vechi de vreo 600 de ani, e cel mai înalt turn de biserică din Olanda (112 metri), și dacă vrei să -l cucerești trebuie să urci vreo 500 de trepte. 465 mai exact. Nu, nu există lift. Am plecat de acasă cu gândul că urc, clar, nu ratez sa văd Utrecht de sus! Însă odată ajunsă acolo mi-a trecut cheful. Nu-mi era de urcat, ci de coborât. Nu știu dacă mă întelegeți, dacă are sens pentru voi, urăsc să cobor scări, mai ales când spațiul e îngust, urc fără să comentez, dar la coborâre…îmi vine să mă arunc. Deci am ratat priveliștea care se pare că e grozavă. Dacă pe voi vă țin picioarele, și la urcat și la coborât, vă zic că biletul costă 9 euro. Atenție, se urcă doar cu ghid și numai la anumite ore, program aici. Turnul a rămas de sine stătător după ce prin 1600 o furtună a dărâmat biserica.

Biserica, St Willibrordkerk, e foarte frumoasă (no photo) și poate fi vizitată gratis (ești invitat să faci o donație, 2 euro parcă era). Are și o curte foarte drăguță, plină de flori, e și o mică terasă acolo.

Vă ziceam că centrul e foarte simpatic și animat (chiar dacă se lucra de zor și pe acolo), e plin de clădiri vechi, de restaurante și de canale pe care din când în când trec alene bărci, unele se strecoară cu greu pe sub podurile joase. Numeroasele canale sunt străjuite de terase, băncuțe, shop-uri. E foarte pitoresc orașul, zău că merită vizitat. Și nu doar centrul, mergeți spre universitate, Drift se cheamă strada și canalul, și spre Museumkartier (e capătul centrului vechi și are niște stăduțe de poveste).

Mi-a plăcut mult mult Utrecht, a urcat rapid în top 3 orașe de neratat în Olanda, alături de Dordrecht și ‘s Hertogenbosch (topul meu, evident) Nu mă înțelegeți greșit, Amsterdamul e superb, dar parcă prea e lăudat. Sunt atâtea alte locuri faine, poate chiar mai faine, în țara aia.

Frumusețea lucrurilor simple: Olanda

Pentru că i-am auzit pe mulți spunând Olanda mă lasă rece, nu prea ai ce vedea, mâncare mai proastă ca la olandezi n-am mâncat nicăieri, vă zic că frumusețea vine uneori din lucruri simple.

O moară de vânt în mijlocul uni câmp verde. Un stol de gâște ce zboară peste aceeași întindere verde, tăiată ici colo de linii de apă. Un câmp de brândușe, dacă aveți noroc poate chiar unul de lalele. Niște rațe care se plimbă agale prin centrul orașului fără ca măcar să se gândească cineva ce bine le-ar sta într-o oală. Zeci, sute, mii, de biciclete colorate și frumos gătite. O terasă cu flori. O străduță cu case cochete, pe care se odihnesc aceleași bicle ce umplu țara, și ar fi păcat să nu o facă, la ce piste au. Poduri arcuite peste apa care dă bătaie de cap olandezilor, dar și farmec orașelor. Un șofer de autobuz care oprește brusc pentru că o rață trece strada. Un lan de narcise pe mijlocul străzii care desparte orașul în două. Niște clădiri parcă desprinse din viitor. Un parc plin de căprioare la doi pași de centrul aglomerat.  O catedrală din alt timp. Felinare colorate. Bărci oglindite în apă.

Nu e ea la fel de spectaculoasă ca Franța sau ca Italia, de exemplu, poate părea anostă la un moment dat, până și eu am zis asta, dar e frumoasă. O frumusețe simplă, fără brizbriz-uri, calmă, senină.

Vă ziceam că mie mi-au plăcut casele lor, mai ales în sate sau în orașele mai mici. Toate la fel, nu una verde, una roșie, una mai înaltă, alta mai scurtă, cu niște curți mici și cochete, cu ferestre la care stau de veghe lucrușoare care de care mai simpatice. Emană liniște și un trai tihnit. Trecând cu bicla printre ele nu m-am putut abține să mă întreb ce s-o ascunde dincolo de curtea fumos aranjată, după geamurile largi, fără perdele, la modul uită-te, nu am nimic de ascuns. Cred că se exorcizează pe la cofee shop-uri sau prin cartierele roșii, că se găsesc cam peste tot, sau la Amsterdam. Sfatul meu este, dacă ajungeți în vreun oraș mai mare, să luați o biclă și să dați o raită prin zona de case sau printr-un orășel/sat vecin.

M-am îndrăgostit de orășelele lor pline de biciclete, deși, după o vreme, au început să mi se pară toate la fel. Boxtel, de exemplu, la jumătate de oră de Eindhoven, are un centru atât de mic și tot era plin de bicle. Cu mic cu mare pe bicicletă. Abia puteai merge pe stradă, mă și miram că pot merge cu bicla prin așa agitație (o doamna a căzut chiar în fața mea).

Cum am ajuns eu la Boxtel, de care până atunci nici nu auzisem? Păi mă întorceam de la Eindhoven, spre Tilburg, era încă devreme, și văzusem la dus, pe traseu, Boxtel și Best. Deci care? Că nu am timp de amândouă. Hmmm, văd un băiat în gară și îl întreb, Boxtel sau Best? Poftim? Care e mai frumos? Boxtel. Deci Best nu e chiar the best, Boxtel, s-a votat! Au un centru simpatic, o biserică foarte veche, niște străduțe liniștite, o apă cu bărci, într-o oră n-ai ce face, dacă ești pe fugă.

Am vorbit serios la început, când am zis de șoferul care oprește să treacă rața. Eram în autobuz, la Albasterdam, mă duceam spre morile de vânt, când o rață s-a gândit să traverseze. A frânat omul brusc, o tipă ce venea din față a frânat și ea, și au stat, calmi, până a trecut doamna rață stradă. Și i-a luat ceva.

Mi-au plăcut olandezii, sunt simpatici, amabili, nu prea zâmbesc ei ce-i drept, mai ales prin aeroport (au niște copii geniali, cu niște zulufi blonzi de zici că-s toți din reclame) și consider că sunt de apreciat ca popor. Par foarte serioși și muncitori. Mi se pare incredibil cum reușesc să mențină țara aia pe linia de plutire, și la propriu și la figurat. Nu știu exact cât din pământul țării e sub nivelul mării, se pare că mai bine de 20%, ba chiar au mai și furat pământ din mare, pentru agricultură, că deh, e una dintre cele mai populate țări din lumea asta și e pe primul loc când vine vorba de exportul de legume. Nu prea sunt eu de acord cu politica lor externă din ultima vreme, în special cu atitudinea față de imigranți, dar îi apreciez pentru că măcar se gândesc la mediu (mi se pare cam ipocrit să ai o atitudine anti-imigrație când ai fost imperiu, ai exploatat colonii, ba chiar ai adus milioane de sclavi în Europa, cred că ei au fost cei mai harnici comercianți de sclavi, ei și britanicii). Dar Olanda chiar e o țară frumoasă, nu știu dacă aș putea locui acolo, dar cu siguranță e de mers.

Olanda, chestii utile:

Cardurile nu merg peste tot, unii acceptă doar Visa, altii doar Master Card, altii doar cash, mai ales în orașele mici (și nicăieri nu am putut cumpăra bilete de tren cu cardul, noroc că aveam cash);

Voiam să vă zic că trenurile merg pe ceas, și toate sunt curate și ordonate, dar ultima oară, de la Breda la Rotterdam, a venit un tren vai mama lui, murdar și vechi, și a mai și întârziat 15 minute. Dar cu acea excepție, au niște trenuri foarte bune, dese și la timp. Și nici nu-s foarte scumpe. Autobuzele sunt ceva mai ieftine, dar fac mai mult (lângă fiecare gară e autogara). Chiar au o infrastructură impresionantă, poti sa vezi toată Olanda fără mașină. Și dacă ai mașină, autostrăzile sunt ca-n palmă. Iar dacă ai biclă e și mai bine, sunt piste peste tot, largi cum numai la ei am văzut.

Toată lumea vorbește engleză, meniurile sunt cam peste tot în ambele limbi, asta la Amsterdam, în restul locurilor rar găsești ceva în engleză. Noi la Breda mergeam ca florile pe lângă terase că nu pricepeam nimic, așa că am zis, hai domle la spaniol, măcar știu ce mănânc. Erau două în Breda, unul lângă fostul palat regal (e chiar ok, bună mâncarea), și unul pe partea cealaltă de apă, gard în gard cu grecescul și libanezul, dar e cam scump (iar la grec, Alexandros, e scum rău).

La supermarket (albert heijn) prețurile sunt parcă ceva mai măricele ca la noi, ba chiar mai mari ca la francezi, puțin mai mici ca la Londra. De exemplu, o salată mare e între 3 si 5 euro, o sticlă de vin costă între 3 și 10 euro, 3 euro o cutie de căpșuni, o pizza mică, croissantele, între 1 și 2 euro, au până și cafea, o sticlă de apă la jumătate e în jur de 1,70, ați priceput, am pus de un picnic în parcul din Breda, am văzut că se poartă.

Nu o să găsiți prea multe plăcuțe sau afișe în engleză, nici măcar la obiectivele turistice, ba nici măcar la oficiile de turism. Dar, slavă Domnul, vorbesc oamenii ăia engleză.