Dacă n-ai fost încă în Algarve, te sfătuiesc să te uiți după bilete de avion! Da, e plină de turiști, însă nici nu avea cum să fie altfel, la cum arată. Noi tocmai de aia n-am mers mai devreme, am zis că-i prea comercială pentru gustul nostru. Rău am făcut! Fluxul și refluxul, vântul, timpul și omul au sculptat coasta aia de rămâi mut când ajungi acolo. Au modelat arcuri, peșteri, grote, golfuri, tot felul de forme, care de care mai interesante și mai colorate, eroziunea să trăiască! 

E plin de plaje faine, însă am adunat 6 senzaționale. Dacă nu le-aș fi văzut cu ochii mei, aș fi zis că-s prea frumoase ca să existe în realitate. Asta nu înseamnă c-am văzut toate plajele din Algarve, aș vrea eu!, ne-am axat mai mult pe partea de vest, de la Lagos spre Sagres și după, c-am mers un pic pe coastă, prin Parque Natural do Sudoeste Alentejano e Costa Vicentina, pentru că citisem că e bucata mai sălbatică și mai puțin turistică. Chiar așa e, prin Lagos e un pic mai aglomerat, cum treci de Sagres, cum se rărește populația, poate și pentru că nu era sezon, sigur și pentru că fiind parc natural n-au avut voie să construiască în draci, ca prin alte părți, așa că nu se pot caza foarte mulți turiști, am dat de niște plaje uriașe, aproape goale. Și deși data viitoare tot spre vest m-aș duce și prefer locurile mai puțin umblate, cea mai faină plajă am găsit-o într-unul dintre cele mai aglomerate locuri din Algarve – Benagil. Mă rog, lângă Benagil, în Caramujeira, ca să nu-mi sară chițibușarii în cap. 

1. Praia da Marinha 

Spectaculoasă! Am văzut-o mai întâi din barcă, căci deși am zis că luăm un canoe ca să vedem grota Benagil, până la urmă am mers cu barca. Dimineața era pustie, până am ajuns noi s-a umplut de lume, ceea ce nu mă miră deloc, e un loc superb și extrem de cunoscut. 

La capătul plajei sunt niște stânci fotogenice rău, sari pietrele pline de alge, cu grijă și atenție!, treci prin apa până la brâu, și intri în peșterile dantelate și sub arcurile crestate săpate de valurile nebune. Am făcut și o baie, mă mir și acum că m-am băgat în apa aia, cred că-i rece tot timpul anului, dar era atât de cald afară, la jumatea lui septembrie, încât simțeam nevoia de o bălăceală.   

Am fost pe creasta aia si apoi sub ea 🙂

Algarve, septembrie 2018, caldura mare!

Grotele din capatul plajei, in caz ca vrei la umbra ;-p

Am mers pe jos de la Benagil spre Marinha, deși e parcare fix lângă plajă. Am urcat pe stâncă, numai bine am admirat grota și plajele din jur și de sus, recomand!, și am urmat traseul marcat. Am mers maximum 40 de minute, la dus a fost parfum, la întors jale mare, era soarele sus și ardea de numa numa.

Mai sunt niște golfuri simpatice de la Benagil spre Praia da Marinha, accesibile doar pe apă, o idee bună, dacă vrei să fii singur pe plajă și ai barcă sau canoe. 

Plaja Benagil – asta e probabil mereu aglomerata caci de acolo pleaca barcile si e foarte accesibila

Cum ajungi la grotele Benagil – dacă tot suntem aici și bănuiesc că toată lumea vrea să vadă minunea: cu un tur (30 de minute, o oră, două), cu canoe sau paddle board (se găsesc de închiriat pe plaja Benagil), înot (grota, cea mai cunoscută, că ele-s mai multe, e imediat după colț, dar înțeleg că valurile sunt destul de periculoase, erau unii care se încumetau, eu nu m-aș băga). Avantajul, cu barca, e că intri în mai multe grote sau chiar vezi o bucată bună de coastă, în funcție de durata și prețul turului, dezavantajul e că nu poți coborî, aș fi stat nițel în peștera aia cu vedere la cer. 

Am luat bilete din port, e un ghișeu lângă plaja mică, se pot cumpăra și online, probabil că vara e mai sigur așa, am plătit 15 euro de persoană pentru jumătate de oră, era singurul tur unde mai aveau bilete la ora aia, am ajuns în jur de 9, n-am vrut să mai așteptăm căci deja se umplea parcarea. Recomand să mergi dimineața, e mai liber și ai șanse să găsești loc de parcare (e gratuită), când am plecat, la amiază, era ca la nebuni. 

După Benagil, în drum spre Lagos, ne-am oprit la Praia da Rocha, să mâncăm ceva. E un fel de Mamaia, plină de lume, restaurante (toate păreau proaste), baruri, magazine, tarabe, stațiune în toată regula, nu mi-a plăcut, deși nisipul arăta bine, la liber, amenajat. Acolo am găsit doar parcare cu plată, 1,6 euro/2 ore.

După Rocha e Praia do Alemao, micuță, drăguță, liberă, parcare gratis. 

2. Praia do Camilo 

Superbă! și automat super cunoscută și aglomerată. Stânci cărămizii modelate de flux și reflux, scări fotogenice și nisip genial!, mi-a adus aminte de Tailanda nisipul ăla. 

Praia do Camilo se vede in toata splendoarea de sus, de pe stanca, jos e si un pasaj care, cand nu e inghitit de apa, duce spre alta bucata de nisip fin 

Păcat că prin jur e cam murdar, căci locul e senzațional! E și un restaurant pe plajă, mă așteptam să fie scump și fițos, căci e singurul din zonă, nu e, doar că ar fi bine să faci rezervare în avans, era mereu full. Parcare (gratuită) pe marginea drumului sau lângă plajă și restaurant. 

După Camilo e Farol da Ponta da Piedade, de neratat!, nu farul în sine, ci ce-i pe lângă, se dă natura în spectacol fără pic de modestie.

Am parcat mașina sus și am coborât zecile de scări, dar se poate și pe apă, sunt tururi. 

După Ponta da Piedade sunt Praia do Canavial – foarte fancy zona, cu viluțe și hoteluri cochete, noi am mers să vedem apusul așa că plaja era înghițită de apă, Praia do Porto do Mos – măricică, organizată, simpatică, și apoi, după stâncă, Praia Luz – mai mică, modestă, potrivită pentru cei care vor să stea la șezlong, sub umbrelă, cu restaurante și baruri la o aruncătură de băț (15 euro pentru 2 șezlonguri la umbră, în general). 

3. Praia dos Estudantes 

Mă așteptam să fie ticsită, că-i la doi pași de portul din Lagos, și e micuță, însă cei mai mulți se opriseră la vecina Praia da Batata. Nu fă la fel, treci prin stâncile roșiatice – acolo oceanul a primit ajutor de la om, când nu-s înecate în valuri, pasajele prin stâncă leagă plajele unele de altele. 

După plaja studenților e Praia Pinhao, simpatică și ea, memorabilă chiar, pentru noi. Ne-am pornit spre ea de două ori și n-o găseam, GPS-ul ba ne ducea în parcarea din port, ba sus, printre case. Ne-am prins pân la urmă de ce, pentru că fie trebuia să trecem din plajă-n plajă, dinspre port, fie trebuia să mergem pe jos, pe stâncă, și să coborâm scările. 

După Pinhao e Praia Dona Ana, extrem de aglomerată și destul de ștearsă, în comparație cu altele. A fost singurul loc unde ne-am învârtit după parcare până ni s-a urcat sângele la cap. În partea opusă de portul din Lagos se vede ditamai fâșia de nisip, Meia Praia, acolo n-am mers, prea plat pentru gustul nostru. 

4. Praia Amado 

Până la Amado să trecem un pic prin Sagres, dacă vrei să vizitezi fortăreața (3 euro de persoană) sau să mănânci ceva (par mai bune restaurantele, comparat cu zonele super turistice). Lângă fortăreață e praia do Tonel – simpatică, micuță, plină de surferi. Ne continuăm drumul spre Cabo de Sao Vicente, nu înainte de a opri nițel la praia do Beliche și la cetatea cu același nume. Între Beliche și Amado e plin de golfuri cu nisip fin și valuri de surf. 

Amado e foarte colorată și animată, bucata de nisip vânturată de valuri perfecte pentru amatorii de surf e prinsă între niște stânci grozave. 

5. Praia da Bordeira 

Amado și Bordeira sunt cumva la egalitate în topul meu, singurul motiv pentru care Amado e a patra pe listă e ordinea, după Sagres e Amado, apoi Bordeira. Amado e mai aglomerată decât vecina Bordeira, pentru că e mai mică și mai accesibilă, sunt câteva baruri, umbrele de închiriat, magazine de unde poți cumpăra sau închiria echipament de surf.

La Amado mi-au plăcut mult stâncile colorate, însă Bordeira e mai mare – e imensă!, mai puțin populată, și super interesantă. Ca să ajungi la ea trebuie să treci râul și apoi deșertul. Exagerez un pic, râul e mic, dar rece ca gheața!, deșertul e de fapt o dună de nisip, dar e tare faină combinația – mergi pe drum de țară, parchezi pe pământul nisipos, treci prin nisip cu ceva verdeață pe el, ajungi în râu, apoi urci o dună, dai de plajă cât vezi cu ochii și apoi de oceanul nesfârșit. 

Dacă vrei să stai mai mult de câteva ore, să iei mâncare și apă, e un singur bar pe plajă (închiriază și costume și plăci de surf), însă nu găsești mare lucru și nici nu-i ieftin, de fapt totul e mai scump acolo. Sunt două parcări, noi ne-am oprit la prima, de la următoarea accesul pe plajă e mai accesibil, dar nu la fel de interesant, în schimb e mai faină priveliștea. 

Mergi pe coastă de la Amado la Bordeira și după, dacă te ține, e superb traseul, peisajul se schimbă mereu, sunt parcări din loc în loc. 

6. Praia dos Tres Irmanos și praia Alvor

Sunt una în prelungirea celeilalte, așa că le-am pus la pachet. Tres Irmanos e sora cu temperament vulcanic – stâncile colorate și dantelate din capăt sunt impresionante. Alvor e sora mai potolită – o fâșie parcă interminabilă de nisip fin, cu umbrele, șezlonguri, și o faleză de lemn perfectă pentru plimbare. 

 

Evident că acesta este un top subiectiv, suntem diferiți, ne plac lucruri diferite, însă Algarve are atâtea plaje geniale încât sigur găsești măcar una pe gustul tău. 

Un sfat prietenesc, ia cazare în avans, nu-i ieftin deloc. Noi am căutat apartament până ne-am pierdut răbdarea, poate și pentru că ne-am decis târziu să mergem. Am vrut în Lagos, părea bun ca punct de pornire, și chiar e, m-am convins la fața locului, dar n-am găsit nimic, care să ne placă, la cel mult 100 de euro pe noapte. Am zis că mai mult de atât nu dau, și așa mi se părea foarte mult, mai ales după Sicilia unde cu 50 de euro pe noapte găseai niște camere super drăguțe. Mă mai uitam la Portimao, însă voiam în vest, Sagres era prea departe (și cam boring), iar la Albuferira am zis no way! Până la urmă am stat la vecinul Luz.

Luz e un fel de stațiune pentru vârsta a 4-a, dar, dacă vrei liniște, e perfect. Era plin de străini, e micuț, însă are câteva restaurante și baruri. La jumătatea lui septembrie vremea era numai bună pentru terasă, se răcea binișor noaptea, e bine să ai o jachetă ceva pentru seară, însă ziua ne topeam, dacă m-am băgat eu, Gerilă, în apă! Cred că și la sfârșit de septembrie-început de octombrie găsești peste 24 de grade. 

A fost pentru prima oară când am luat mașină și am colindat zona rurală din Portugalia, fusesem doar în Porto, Lisabona și Sintra, cu transportul în comun. Ne-a plăcut, arată într-un mare fel Algarve, oamenii sunt super amabili și mâncarea e excelentă, mai bună și mai variată ca-n Spania! Și dacă hotelurile sunt scumpe rău, restaurantele chiar au prețuri decente. Rar am plătit parcare, dar ne-am agitat un pic până am găsit. 

Apropo de mașină, pentru că n-am avut timp să mă documentez, am aflat când am luat cheile despre taxa de autostradă. Ups! Au băgat-o de câțiva ani și n-au puncte unde să plătești. Firma de închiriat ne-a cerut 20 de euro pe 5 zile, numai că noi aveam nevoie de autostradă de cel mult două ori, de la aeroport spre Luz și înapoi, și nu era musai, că e drum național paralel cu autostrada, adică maximum 5 euro (blondă, blondă, da aveam internet și maps). Am zis pas, am mers pe A22 spre cazare cu gândul că ne-om lămuri noi după. Și ne-am lămurit, oarecum. Plătești în funcție de km (doar dacă ai mașină cu numere de Portugalia), nu poți achita în avans, nici în ziua în care ai mers, trebuie să aștepți 48 de ore. După 48 de ore, în maximum 5 zile, te duci la poștă sau la pay shop (la magazine, unde vezi semnul de pay shop) și achiți. Numai că pe noi nu ne găseau, am verificat de trei ori. Nu știu care a fost treaba, știu că am mers gratis de la aeroport spre Luz. La întoarcere am luat-o pe drumul național, numai bine am găsit o patiserie și ne-am făcut plinul, că doar nu era să plecăm din Portugalia fără pastel de nata. 

Data viitoare Lagos și Faro, primul pentru plaje și peisaje, al doilea pentru Ria Formosa. Cu bilete de avion și cazare luate în avans, clar!