Daca ar trebui sa descriu Porto intr-un singur cuvant as zice spectaculos. Dar, slava Domnului, nu ma limiteaza Google si WP asa ca pot sa ma intind la vorba, si mai adaug un cuvint – surprinzator. Citisem eu, pe ici pe colo, ca e frumos orasul, dar nu ma asteptam sa fie chiar asa. 

porto

 

Construit in trepte, Porto e un continuu du-te vino de la vale la deal si de la deal la vale. Urci si cobori atras de cladirile superbe. Si cand zic urci, chiar urci. Poate fi, prin unele locuri, destul de obositor, cartiere intregi se intind din deal in vale, cam ca in Napoli, de fapt seamana cu Napoli si din alte puncte de vedere, va explic mai incolo un pic. Case dupa /peste case, biserici urcate in varf de deal, monumente ingramadite intre cartiere vechi si darapanate, riul taiat de poduri imese, toate contribuie la farmecul orasului.

Primul lucru care iti atrage atentia e podul urias, Dom Luis I. Cand a fost inaugurat, in 1886, detinea recordul pentru cel mai lung arc de fier din lume (172 de metri). Cei aproape 400 de metri peste riul Douro iti ofera o priveliste extraordinara asupra orasului. De sus, de la peste 40 de metri deasupra apei, se vede intregul Porto. Daca ti-e teama de inaltime, atunci mergi pe partea de jos (podul care leaga Porto de Gaia, un alt orasel plin de vinarii, e construit pe doua nivele). Mi se cam taiau picioarele, dar privelistea merita toate emotiile. Tot pe acolo trece si metroul. Podul a fost construit de elevul lui Eiffel, Teophile Seyrig. Ceva mai incolo de Dom Luis I se vede si Maria Pia, podul facut de Eiffel, nici pe departe la fel de spectaculos. Alte cateva poduri se arcuiesc peste Douro, Porto fiind numit uneori si orasul podurilor. 

 

 

Tot la capitolul spectaculos intra si Igreja de Sao Francisco. Nu am vazut in viata mea asa ceva, si am vazut cateva biserici. Cand intri ramai mut, poti spune doar wow! De sus pana jos decoratiunile suflate cu aur “curg” parca, stil baroc mai baroc ca acolo nu am mai vazut, atata opulenta si migala! Se spune ca s-au folosit pentru intreaga biserica peste 400 de kilograme de aur. Biserica a fost inceputa in secolul 13, dar au tot adaugat la ea de-a lungul anilor, mai ales in secolele 17 si 18. Evident ca s-a mai si pierdut una, alta. La un moment dat a venit Napoleon si a transformat minunea in … grajd. Pentru ca probabil si el a inteles, ca multi altii, ca noul inseamna sa faci pipi pe vechi (daca nu tu, macar caii). Normal ca au mai disparut si niste ornamente cu ocazia asta, ca aurul face cu ochiul oricui, chiar si francezilor. E unul dintre putinele locuri unde se plateste bilet de intrare – 7 euro pentru 2 persoane. Biletul e valabil si pentru muzeu. Nu ai voie sa faci poze. 

Biserica Sao Francisco se afla in spatele Bursei, faina si ea, iar vis a vis de ea e Biserica Sfantul Nicolae. Asemnatoare ca stil si aproape la fel de aurita, e Igreja de Clara (e chiar la punctul de plecare al funicularului). Acolo am avut voie sa fac poze, dar nu prea a iesit niciuna, era prea intuneric.

Tot urcand pe strazile in panta ajungi la Torre dos Clerigos. A fost, la vremea lui, cel mai inalt turn din Portugalia, 76 de metri, aproape 250 de trepte. Nu as zice ca merita neaparat urcate, privelistea nu e cine stie ce, e mult mai frumoasa de pe pod sau din teleferic, si daca aveti copii, chiar nu recomand, mi s-a parut cam periculos, sunt niste goluri neacoperite in ziduri. Intrarea costa 2 euro. Deasemenea puteti vizita, gratis, biserica. Si daca tot am ajuns iar la biserici, nu ratati catedrala din Porto, Se, cea mai mare biserica din oras. Nu este atat de grozava ca Sao Francisco, dar e si ea foarte veche, se vede din aproape orice punct al orasului, cocotata pe deal iti ofera o priveliste frumoasa asupra imprejurimilor si e un simbol pentru Porto. Si de sus veti vedea o alta biserica, din granit, innegrit de timp, cu placi albastre. E Santo Ildefonso. Pare foarte “bogata” in ani, probabil ca nu a mai fost renovata de ceva vreme, si  a fost distrusa partial cand au venit trupele franceze in Porto.

! Atentie, toate obiectivele turistice sunt inchise la amiaza, de la 12 la 14.00 sau chiar 15.00. 

 

 

Cea mai veche parte a orasului e Ribeira. Cartierul, inclus in patromoniul Unesco, se intinde de-a lungul raului Douro si urca pana sus, in centrul orasului. Strazile vechi, acoperite cu pavele roase de ani, te duc parca inapoi in timp (pavelele acopera tot centrul si o buna parte din intregul oras si nu si-a mai stricat nimeni masinile in ele, ca la altii). Casele sunt atat de incovoiate de ani incat unele nu au mai rezistat si au picat. De fapt peste tot contrastul dintre cladirile grandioase si casele saracaciose e izbitor. Diferenta dintre ce a fost Portugalia odinioara si ce e acum se vede la tot pasul. De la marele imperiu, la tara saraca a Uniunii Europene. Cartierele vechi seamana cu Lipscaniul nostru, vei gasi si la ei localnici care iti pastreaza, constra cost, locul de parcare, mi s-au parut foarte saraci, e plin de oameni fara acoperis deasupra capului, ii vezi mai ales noaptea. Si, asa cum era de banuit, vechiul vine si cu lucuri mai putin placute – orasul nu este foarte curat. Dar e superb!

Ribeira e sufletul orasului cand vine vorba de restaurante si baruri. Faleza care se intinde de-a lungul raului e plina de terase. La parter restaurante dragute, la etaj case cu rufele in vant. E foarte colorat ziua, restaurantele sunt ingramadite printre magazine de suveniruri, si surprinzator de frumos noaptea. Pe podul urias se aprind luminile, la fel si la Vila Gaia de peste riu, asa ca imaginea e de post cards.

 

 

Desi e unul dintre cele mai vechi orase din Europa, Porto e relativ nou pe harta turistica. Abia de citiva ani companiile aeriene au bagat curse directe spre al doilea oras al Portugaliei. Acum era plin de turisti, mai ales francezi si englezi. Si, din fericire, odata cu turistii au venit si investitiile. Reparau portughezii cladiri, case, strazi, cartiere intregi. E serios de treaba acolo, insa bine macar ca au inceput. 

O alta investitie noua a orasului este Casa da Musica. E celebra pentru arhitectura contemporana. Nu ma pricep, insa e interesanta, un fel de diamant, asa arata parca, laturile sunt neregulate, unghiurile sunt extrem de inclinate. Casa da Musica este destul de departe de centru, puteti lua metroul. Si apropo, daca nu aveti chef sau timp de mers, puteti vedea Porto din trenulet sau din autobuz. Costa 7, respectiv 10 euro de persoana.

 

Vinho do Porto

Nu poti vorbi de Porto fara sa nu te duci cu gandul la vin. Normal ca ne-am dus si noi la o vinarie, doar nu era sa ratez o asa ocazie, desi eu prefer vinurile seci. Nu mai retin exact care era mai dulce, Ruby sau Tawny, dar unul din astea doua era chiar bunicel. 

De fapt nu Porto, ci Gaia e lacasul celor care fac licoarea lui Bachus. E practic un alt oras, insa fiind legat de Porto prin multele poduri de peste Douro, pare unul si acelasi. Si parca suna mai bine vin de Porto decat vin de Gaia. 

Gaia e locul unde, de sute de ani, se face si se pastreazea vinul de Porto. E plina de vinarii, sunt una langa alta. Puteti da o fuga printre ele si, sa degustati licoarea celebra in toata lumea, costa in jur de 5 euro. Sau, daca cumparati bilet pentru teleferic, aveti inclusa in pret si o degustare – un piiiic de vin si 3 masline. De sus, din teleferic, puteti vedea vinariile, dar si riul Douro sau podul Dom Luis I. Biletul costa 5 euro de persoana, sau 10 euro daca vreti dus-intors. Recomand.

Chiar daca nu mai sunt ce au fost odata, portughezii au investit serios in infrastructura. Metroul este suprinzator de bine pus la punct, leaga, pe sub pamant si pe deasupra, toate cartierele intre ele si chiar si suburbiile, si inca lucreaza portughezii la el. Cartelele se cumpara de la automat si tot acolo le puteti reincarca, de la aeroport tot metroul va duce in centrul orasului. Are si funicular, Porto, il luati de la baza podului Dom Luis si urcati spre biserici si turn. Scutiti citeva strazi si vedeti podul de sus. Nu e cine stie ce, pentru ca drumul e foarte scurt, insa, daca nu ploua, poate reusiti sa faceti citeva poze bune. Costa 1,60 de persoana si biletul e valabil o ora.

In Gaia ajungeti fie pe jos, pe poduri, fie cu barca. O croaziera pe Douro costa 10 euro. Si odata ajunsi acolo veti vedea ca oraselul merita si el colindat. Vila Gaia, care se vede din Porto, la capatul podului Dom Luis I, era inchisa cand am fost noi, cred ca am nimerit la amiaza, si pare mai spectaculoasa din Porto decat de aproape. Locatia face toti banii. De-a lungul riului sunt terase, intre vinarii e si o biserica draguta, si mai jos de Vila Gaia e un parc foarte frumos. De fapt oraselul e plin de parcuri.

Si daca voi stati mai multe zile puteti vizita Valea Douro, podgoriile: Regua, Pinhao, Lamego. Am vazut ca se poate ajunge in ele cu trenul sau cu barca: “Wine has been produced by traditional landholders in the Alto Douro region for some 2,000 years. Since the 18th century, its main product, port wine, has been world famous for its quality. This long tradition of viticulture has produced a cultural landscape of outstanding beauty that reflects its technological, social and economic evolution”. (sursa: UNESCO)

Noi n-am avut timp de podgorii, dar am vrut musai sa vedem Atlanticul.

 

Matosinhos, pe malul Atlanticului

Desi ploua si era cam frig, am respectat planul si am pornit spre ocean. Am zis, am zis! Am cumparat umbrele, ne-am incheiat la haine si am plecat sa tinem piept Atlanticului. Era nervos rau! Valurile se izbeau de stanci si vantul mai ca nu ne-a luat pe sus, ca pe Mary Poppins. Asa ca ne-am bagat in prima terasa care ne-a iesit in cale. 1-0 pentru Atlantic.

Am baut o cafea, ne-am incalzit un pic, si am iesit din nou pe plaja. Daca tot am ajuns pana aici, nu ma las intimidata asa usor de cateva picaturi de ploaie si de vantul furios! Unii incercau chiar sa imblanzeasca valurile cu placa de surf. S-au lasat pagubasi. Cred ca vara este superb. Plaja e mare, nisipul e fin…

In zare se vedeau turnurile unui castel. Daca tot ne-am pornit, hai si acolo. E Castelo de Queijo, adicatelea Castelul Branzei, o garnizoana construita in secolul 17. Poate fi vizitat in schimbul a 50 de centi, nu e mare lucru de vazut in el, dar admiri oceanul de pe ziduri. 

Dupa castel se intinde faleza care duce spre Foz, zona de fite a orasului Porto. Foz e un fel de suburbie plina de case cochete, cu plaja si cu restaurante faimoase. Acolo riul Douro se intalneste cu Atlanticul. Noi am renuntat, era prea frig si prea mult de mers, am urcat in autobuz, dar, daca mergi de-a lungul falezei, ajungi in Ribeira. Asta daca te tin picioarele, faci cam doua ore.

Matosinhos e un orasel langa Porto, cele doua orase sunt unul in prelungirea celuilalt asa ca nu iti dai seama cand treci “granita”. Metroul si autobuzele te duc din unul in altul. Daca urci in metrou, de la orice statie din Porto, vezi legaturile, cobori la Matoshinhao Sul. In 5 minute esti langa ocean, ii simti mirosul si furia inca din statie, noi asa l-am gasit, ca nu exista indicatoare, ne-a chemat el. Biletul costa intre 1 si 3 euro, in functie de cate zone strabati, pastreaza cartela, e valabila o ora si poate fi reincarcata. Atentie la zone, biletele sunt pe zone, de exemplu, de la aeroport spre centru e zona 4, pana la ocean am trecut prin 3 magistrale diferite asa ca am uitat zona, scrie langa automatul de bilete oricum. Sau poti lua autobuzul 500, din centru, zona Infante. Am dat 2,60 pe o calatorie pentru 2 persoane.

 

Pentru noi a fost prima vizita in Portugalia. Si ne-a placut. Si daca tot am vazut Port(o) mai ramane sa vedem si …ugalia:)