Cumpăr bilet pentru vizita ghidată. Doamna mă vede cu aparatul în gât și mă anunță că există o taxă foto. Întreb cât, scot banii, îi pun pe tejghea.

  • A nu, 100 de lei, nu 10!
  • Cât?!

Cred că mi-a răspuns 100 când am întrebat, dar nu am percutat, poate pentru că mi s-a părut nerealist de mare. 100 de lei taxa foto?! Nu, merci. Dar palatul e atât de frumos, nu e cu nimic mai prejos față de alte palate regale europene, încât am făcut ce nu prea fac – am furat câteva poze.

bucuresti, palarul regal

Am intrat pe la intrarea de onoare, pe unde intrau oaspeții de seamă, și după ce ne-am minunat de coloanele imense, galbene, din marmură de Siena, am ascultat cuminți povestea palatului.

La început o fost o simplă casă. Era mult mai mică decât ce vedeți acum când treceți spre Piața George Enescu și îi aparținea lui Dinicu Golescu (fusese ridicată în 1820). În 1837 domnitorul Alexandru Ghica transformă clădirea în palat de ceremonie. Acolo va sta și Alexandru Ioan Cuza până în 1866.

În 1866 Carol de Hohenzollern intră în București însoțit de Nicolaie Golescu. Îl întreabă pe acesta unde e palatul? Aici e, majestate. Crezând probabil că e o glumă întreabă din nou – deci unde e Palatul? Ghinion, primește același răspuns – Aici e, majestate! Carol I decide atunci să modifice total casa și s-o transforme într-un palat demn de un rege. Îl angajează mai întâi pe arhitectul francez Paul Gottereau, apoi pe Karel Liman (a lucrat și la Peleș), și în 1906 palatul e gata. Se pare că regele a supravegheat personal lucrările. În 1882 se introduce în București lumina electrică și, evident, Palatul Regal e prima clădire care beneficiază de prima instalaţie de iluminat electrică.

În 1914 Regele Carol I moare, e rândul regelui Ferdinand să se mute în palatul de pe calea Victoriei. În iarna lui 1926 etajul superior arde, urmează alte lucrări și modificări. Dar cele mai importante modificări au loc în timpul domniei lui Carol al doilea. Vechea casă a lui Dinicu Golescu este demolată și în locul ei se ridică un nou corp al palatului (sub coordonarea arhitectul N.N. Nenciulescu). În 1940 apare o nouă aripă (cea dinspre Ştirbei Vodă). Va fi distrusă parțial în timpul războiului. În 1948 Palatul Regal trece în administrarea Ministerului Artelor şi Informaţiilor. Clădirea e distrusă în proporție de 80%, în 1989. Încep apoi lucrări de renovare, lucrări care continuă, din fericire, și astăzi.

 

Vă ziceam că fostul palat regal e chiar frumos, poate sta fără probleme lângă alte palate europene. Tavanele sunt impresionante. La fel și scara voievozilor. Coroana originală e făcută dintr-un tun, prada adusă din războiul de independență. Din păcate însă puține lucuri s-au păstrat. De exemplu, candelabrul din hol e o copie, cel original era făcut de o casă celebră din Paris și se pare că a costat cât lucrările de reparații de după incendiu. Oglinzile originale erau din sticlă de Murano, au fost distruse și ele în incendiu. Iar tronul…tronul a ars și el. Dar nu la incendiul din 1926, ci la cel de la studiourile Buftea – tronul a fost împrumutat, pentru un film. Parcă nici ca alții – de exemplu casa regală britanică nu i-a permis lui Hooper să filmeze The King s Speech la Westminster Abbey, da parcă nici ca noi. Și înțeleg că sistemul de încălzire a fost inițial făcut prost, a trebuit refăcut integral. Treabă românească.

 

Vizitele ghidate au loc în al treilea week-end al fiecărei luni. Aveți nevoie de programare – programările se fac fie online – programari@art.museum.ro, fie la numărul de tefon 021.314.81.19.

Biletul costă 20 de lei. Merită zău, repet, Palatul e fain, plus că ghidul, o doamnă foarte drăguță, ne-a zis o mulțime de povești. Chiar mă gândeam că pe unde mergem nu ratăm palatele regale și tocmai în al nostru, la doi pași, nu fusesem. Taxa foto e 100 de lei. Mi se pare exagerat de mult. Adică și pentru străini e mult, cam 22, 23 de euro. Spunea un angajat că foarte puțini o plătesc, majoritatea străini. Eu când i-am zis doamnei că nu mai vreau poze, merci, după ce am aflat prețul, a spus chiar mă miram că plătiți. Ok. Adică mi se pare total …neprofitabil. E adevărat că de exemplu și la Madrid fotografiatul e interzis la palat, la fel și la Brighton, dar măcar există pliante, poze, vederi. Aici nu există nimic. Ok, nu fac poze, dar poate cumpăr un album. În fine, mergeți la Palatul Regal, n-o să vă pară rău.

Sariti, se fotografiaza!