Nu țin minte să mă mai fi trezit vreodată să văd răsăritul, la mare. Am zis de multe ori că mă scol cu noaptea-n cap, înaintea soarelui, dar de la zis la făcut…Aseară însă am pus telefonul să sune la 6 fără un sfert iar dimineață am sărit din pat, am luat aparatul, și am fugit pe plajă. Nici urmă de soare, coana lună încă era stăpână pe cerul albastru…albastru spre negru căci era atât de înnorat de am crezut că ne-am trezit degeaba.

IMG_0342_fhdr

E trecut de 6, nici urmă de soare. Bărcile se scurg una câte una pe valurile calme și dispar în larg. Grea viața de pescar…

IMG_0341.JPG IMG_0358.JPG IMG_0359.JPG IMG_0367.JPG IMG_0370.JPG IMG_0374_fhdr.jpg IMG_0377.JPG IMG_0384.JPG IMG_0389.JPG IMG_0393.JPG IMG_0395.JPG

6.17, porțiunea dintre apă și norul fioros se face din ce în ce mai roșie, s-a trezit! Puțin câte puțin iese din mare și își împrăștie roșul aprins pe oglinda apei.

IMG_0399.JPG IMG_0400.JPG IMG_0402.JPG IMG_0405.JPG IMG_0409.JPG IMG_0410.JPG IMG_0415.JPG IMG_0420.JPG IMG_0423.JPG IMG_0426_fhdr.jpg

Nu durează mult și încet, încet, se ascunde după norul gri. Ce repede urcă! Păi până diseară trebuie să ajungă în partea cealaltă, are treabă!

IMG_0434.JPG IMG_0438.JPG IMG_0445.JPG IMG_0447.JPG IMG_0449.JPG

Soarele s-a băgat în nori, noi înapoi în pat. Deși ne-a cam părut rău toată ziua, somn chinuit, însoțit de ochi umflați și de o durere de cap căreia nici cafeaua nu i-a venit de hac. Mâine nu mai facem greșeala asta. Da, ne trezim și mâine să admirăm răsăritul la #mareanoastra. (erata – a dormit și patul sub noi, da important e că am vrut:D)

IMG_0428.JPG