Am mers la Cisnădie și la Cisnădioara pentru că Transfăgărășanul era închis. Mi-a fost tare ciudă că iar n-apuc să văd ruta prin munți, dar parcă m-am bucurat când am ajuns la biserica de pe deal și la orășelul ce odinioară făcea concurență serioasă Sibiului. Cine știe când aș mai fi ajuns pe acolo…

Deși mă așteptam să fie închisă, am putut vizita biserica fortificată (după ce am plătit 5 lei de persoană la intrare). N-am zăbovit prea mult în ea de teamă să nu deranjăm – am găsit un grup de omuleți ce stăteau în cerc, pe scaune, și îngânau ceva, era un fel de ritual, habar n-am. Oricum, aveam treabă. Înainte de a pleca din Sibiu, am dat o fugă prin piața Cibin – de fapt ne-am dus spre piața de brânză din curtea bisericii evanghelice, dar scria mare că se ține doar vinerea (piața Huet) – și ne-am făcut plinul cu bucate numai bune de un picnic. Copacul ăla de lângă intrare parcă ne aștepta fix pe noi așa că ne-am așezat la umbra lui și am pus de un picnic. Norocul unui pisoi aciuat pe acolo, a mâncat și a băut pe săturate, și-a luat porția de alintături și apoi ne-a arătat coada. Mai ieșeau câte unii mai în vârstă și se uitau la noi, la modul ăia vorbesc în dodii în casa Domnului, ăștia mănâncă lângă ea, tolăniți pe iarbă…tineretul din ziua de azi…

 

Mergeți la biserica din Cisnădioara când mai ajungeți pe la Sibiu, e foarte frumoasă. La fel de faină, dar mult mai ofertantă – deh, e mai mare, e și biserica fortificată din Cisnădie (7 lei costă intrarea). Am nimerit la repetițiile corului, în întregul lăcaș răsuna muzica și, chiar dacă profesorul nu era prea mulțumit de ce aude, după fiecare încercare urmau corecții și critici, nouă ne-a plăcut – ne-am așezat pe băncile de lemn și ne-am bucurat de moment.

Nici orășelul nu-i de lepădat, mi s-a părut tare cochet și îngrijit, cel puțin centrul.

Sper că v-am convins să vă opriți la Cisnădie și la Cisnădioara când mai ajungeți pe la Sibiu, sunt la cel mult 20 de minute, cu mașina.

Mai multe poze pe pagina de facebook a vacanțelor