Dacă nu plec undeva înnebunesc! (v-am zis ca mă trezesc de o săptămână cu dor cronic de ducă). Taci, că te duc la Mogosoaia! Zice prietena Aurelia, sătulă de miorlăieili și cu musca pe căciulă că săptămâna viitoare pleacă la Paris. E bine? E perfect! Concluzia: singurul leac pentru dorul de ducă e duca.
E prima oară când ajung la domeniul de lângă București. Sunt plăcut surprinsă de clădirile renovate, de întinderea de verde, de detaliile care fac diferența (de exemplu casuțele colorate din copaci). Se pare că în ultimii doi ani lucrurile s-au schimbat în bine (unele dintre noi au mai fost pe acolo) – grădina e mai elegantă, pietriș în loc de pământ, s-au amenajat aleile, spațiul pentru picnic, locul pentru grătar (că dacă grătar nu e, nimic nu e).
E mare lucru că la cel mult jumătate de oră, cu mașina, de agitația de capitală te poți relaxa pe malul apei, printre conace boierești. Și nici nu e scump, accesul pe domeniu e gratuit (doar dacă vrei să intri cu mașina scoți din buzunar 4 lei), și plătești 5 lei dacă vrei să vizitezi palatul. Pare numai bun pentru familiile cu pitici, au loc să alerge în voie și e și un spațiu de joacă. E și un restaurant acolo, cam scump zic eu.
Probabil că în weekend e destul de aglomerat, nu numai că era plin de amatori de grătare, dar se organizează și nunți. Oricum, e chiar frumos și zău că poți sta acolo o zi intreagă (lacul, parcul, biserica, palatul, aleile, picnicul, te țin ocupat garantat).
Mogoșoaia, scurta lecție de istorie:
Palatul Mogoșoaia (denumit după văduva boierului Mogoș, de la care Constantin Brâncoveanu a cumpărat pământul pe care stă și azi domeniul) a fost terminat în 1702 și a aparținut pentru 120 de ani familiei Brâncoveanu. După 1714, când Constantin Brâncoveanu a fost executat, averea a fost confiscată de otomani și clădirea a fost transformată în han. A fost apoi răscumpărată de Ștefan Cantacuzino și a revenit în posesia familiei Brâncoveanu.
În timpul războiului ruso-turc domeniul e devastat de otomani. E din nou distrus în 1821 când ultimul urmaş al Brâncovenilor, Grigore Brâncoveanu, fuge la Braşov. După moartea sa clădirea intră în posesia familiei Bibescu (fiica adoptivă a lui Grigore Brâncoveanu, Zoe Mavrocordat, se mărită cu domnitorul Gheorghe Bibescu) și palatul e renovat, în sfârșit.
În 1911 domeniul Mogoșoaia își schimbă iar proprietarul – George-Valentin Bibescu îl oferă soției Martha, cadou de nuntă. Martha Bibescu renovează clădirea, dar în primul război mondial domeniul are din nou de suferit. Se reiau lucrările în 1920.
În martie 1945 moşia e naţionalizată forţat de guvernul comunist. Martha Bibescu reușește să obțină declararea palatului monument istoric și îl lasă moștenire fiicei sale, Valentina, măritată cu Dimitrie Ghika-Comăneşti. În 1949 Valentina şi Dimitrie Ghika-Comăneşti sunt arestați, palatul e naţionalizat. Timp de aproape 8 ani clădirea e devastată. În 1957 palatul devine sediul Muzeului Naţional de Artă și 20 de ani mai târziu începe, slavă cerului, restaurarea sa. (sursa: historia.ro)
Cum ajungi la Mogosoaia fara masina? Iei autobuzul 460, orar aici.
N-am fost niciodata, dar tot aud si citesc in ultima vreme ca-i frumos.
@ Larisa – nici eu n-am fost pana acum, chiar e simpatic. m-as mai duce o data sa vad si interiorul (acum eram cu un catel asa ca ne am plimbat pe afara)
@ Bia – in lipsa de un cocktail exotic e buna si o bere 😀
Si eu o sa vreau aici cu proxima ocazie in vizita „la capitala” 😉 Si da, leacul dorului de duca e duca, dupa modelul „cum iti trece cel mai bine mahmureala?” 😛
Am ajuns prin vara la Mogosoaia si tare mult mi-a placut. Am fost in timpul saptamanii, cand era liniste si pace, putina lume, perfect pentru relaxare. M-am simtit ca in alta lume, una de poveste 🙂
Pacat ca nu e foarte bine promovat locul asta (sau cel putin asta e impresia mea)
da parca ce e promovat la noi? cred ca e promovat pe principiul numa bun pentru nunta, ca am vazut ca o gramada de oameni isi fac nunta acolo (e un cort in aer liber, plus ca unii se duc probabil doar pentru poze)