Nu-mi vine a crede că vă scriu din Deltă! Voiam de mult să ajung aici, dar eram sigură că nu reușesc nici anul ăsta. Stau lângă pontonul de pescuit, mă tot mut după umbră și după net, la umbra unei salcii, pe malul apei verzui. E liniște, era liniște, se auzeau doar broaștele și bălăcitul peștilor, acum au început să lucreze prin zonă, se aude o bormașină, muzică, și unu care dă comandă, la telefon, de o blondă de 18 ani. Dar e frumos.

Cum am ajuns în deltă? Păi în fiecare an, în august, băieții au întâlnire la pescuit. Și de fiecare dată ziceam la anul mergem și noi, fetele adică, voi la cort, noi la pensiune. Și de fiecare dată făceau ei ce făceau și tot singuri plecau. Anul ăsta nu s-au mai aliniat planetele și a picat tabăra de pescuit. Pfii, tragedie mare! Știi ce, hai că mă sacrific eu, merg eu cu tine la pescuit. La pensiune, logic, la bine și la rău, da nu chiar la cort. Așa că domnul stă pe ponton, cu undița în mână, eu sub salcie, cu laptopul.

– Și cât ai de gând să stai așa cu ochii în baltă?

– Până la amiază.

Deosebit. Mămăligă, viermișori, acu s-a dus după râme, iacs. Mă găsești doi metri mai încolo.

Ieri am luat barca și am plecat pe canale, spre Letea. Frumos rău la Letea, parcă m-a impresionat mai mult ca Delta, cu siguranță și pentru că nu mă așteptam la multe de la Letea, dar știam că Delta e minunată, mă enervează că nu pot să mă lepăd de așteptările astea, mama lor!

delta

Liane, cai ce alergă liberi, nisip fin și galben cum nici pe plajele de la mare nu prea mai găsești, copaci seculari, orhidee, case cu acoperișuri de stuf, un lac sărat apărut parcă din neant, nuferi, canale pline de stuf, păsări, bărci colorate, pe scurt Letea.

Am scris despre vizita la Letea aici.

Am tot căscat gura după pelicani, dar n-am avut noroc, am zărit doar doi rătăciți. Am zis că poate mai dăm azi o tură, mai pe seară, căci acum e cald rău, vedem, că nu-s deloc ieftine bărcile astea, mai ales benzina. Mă așteptam să mă mănânce țânțarii, deocamdată nimic grav, autanul stă încă în geantă. Am mâncat pește și usturoi cât pentru tot anul. Și încă nu m-am plictisit, deși unii m-au avertizat că o să mi se urască de atâta deltă, mai ales că pensiunea e relativ izolată, nu ieși de aci fără barcă, vreo 15 minute până la pământ.

– Ești sigură că reziști 3 nopți?

Dacă am net…Nu merge el grozav, dar există (cu chiu cu vai am urcat postul ăsta). Și mi-am luat și o carte la mine, just in case. Despre cazare și prețuri vă povestesc zilele următoare. Și deocamdată vă las fără poze, nu merge netul chiar așa grozav. Ne auzim pe facebook, că ala merge mai binișor, de pe telefon. Mâine plecăm spre mare. Să aveți o zi faină! Sau concediu plăcut, dacă sunteți în vacanță.