York, Septembrie 2014 

 

Pleacăm din gară și peste vreo 30 de minute angajatul East Coast anunță stația Doncaster. Se deschide ușa la baie și apare un băiat de vreo 20 de ani, dus la sală, cu tricou mulat, dat cu gel, și cu ochi tulburi. Se sprijină de usă, se uită prin noi, încearcă să se adune, își face curaj și coboară. Merge doi pași, din inerție, și parcă efortul coborârii a fost atât de greu încât are nevoie de o pauză. Se oprește, se uită fix în față, aude cum cineva îl strigă, nu aici omule, la următoarea! Parcă teleghidat, își adună iar toate puterile și urcă în tren fix înainte ca acesta să-și închidă ușile.

Se duce direct în baie. Apare amicul lui, un pic mai treaz, bate la ușă, nu primește răspuns, se sprijină de perete ca după o zi extrem de grea. După câteva minute vine controlorul.

Parcă trebuia să coborâți la Doncaster?!  … (nu aud ce zice) Da, mate, numai că acum va trebui să plătiți bilet.  … Păi de ce n-ai coborât, te-am auzit când l-ai strigat, să urce înapoi….I don t want your money, mate, doar îți explic că e târziu, că nu prea mai aveți tren să vă întoarceți, și o să rămâneți cine știe pe unde. Scoate un carnețel, se uită – aveți o legătură în jumătate de oră de la stația următoare.

Anunță next stop, se repetă ca să priceapă toată lumea, insistă că cine vrea să coboare să o facă acum pentru că trenul va pleca în următorul minut… Mate, trebuie să coborâm! Deschide! 

Pleacă trenul, apare iar controlorul, i se explică situația, deschide ușa la baie cu cheia din dotare, îl scot pe mate, care probabil adormise, și iar verifică programul. Mate, nu mai aveți tren înapoi, e unul în 20 de minute dar nu aveți cum să-l prindeți în situația asta. Singura posibilitate e cu legătură la X...le explică el acolo și pleacă după ce promite că la următoarea oprire vine să-l ajute să coboare.

Și chiar vine, numai că între timp amicul din baie începe să se plângă că îi este rău, foarte rău, mă doare… Reușesc să îl scoată, coboară toți 3, omul le explică de la ce linie să ia legătura, urcă înapoi, și băiatul, care până atunci abia se ținea pe picioare, se izbește de asfalt cu toată greutatea. Amicul lui se sperie, angajatul East Coast cheamă prin stație un coleg, o doamnă ce tocmai coborâse pune telefonul la ureche, probabil să cheme ambulanța… Roțile trenului încep să se învârtă, ca viața care merge mai departe fără să se împiedice de micile tragedii, next stop London.

 

București, August 2014 

 

Urmează stația Romană. Urcă un nene de vreo 65-70 de ani, cu barbă, într-un tricou gri, pantaloni crem, are un rucsac în spate și ceva în mână (nu-mi pot aduce aminte ce). Se așează pe bancă și imedit se golesc toate locurile din jurul lui, unii își fac aer cu geanta, alții se țin de nas, alții doar se uită urât.

Atenție se închid ușile! Urmează stația Victoriei…Vine angajatul de la firma de pază, un băiat de nici 30 de ani, îl apucă pe bătrân de umăr, brusc, fără niciun avertisment.

Coboară! /De ce?! Coboară am zis!, și-l trage de mână puternic, împingându-l spre ieșire.

Da am bilet, doar nu poți urca în metrou fără bilet!/Dispai! /Da nu vreau, am bilet! Ieși afară, și aproape îl aruncă pe peron.

(nimeni n-a zis nimic, nici măcar eu care mă uitam siderată, cu un picior în metrou și cu celălalt pe peron)

tube1

PS. București, august 2014, ne ducem să luăm mașina (închiriată) de la sediul firmei, la un hotel cu multe stele. Intru în vorbă cu bebelușul unei doamne (aștepta și ea, ca și noi) și doamna zice – M-am uitat și eu ce lume vine la 5 stele, nu pot să cred!

Eu mă uit la ea, mă uit la lumea din hotel (un grup de bătrâni la cafea, o familie ce aștepta la rând la mașină, în șlapi, blugi, gata de drum), și apoi iar la ea, ca la poartă nouă.

Păi așa se vine la 5 stele?! Da ce contează cum te îmbraci, oamenii sunt în vacanță, sunt îmbrăcați normal, comod… Acum e rândul ei să mă privească perplex. Nu-i adevărat, nu poți veni așa…în șlapi, păi eu am fost acum 5 ani aici la o nuntă și….

Și în timp ce vorbește mă gândesc că totuși nu-i chiar așa de snoabă, până la urmă stă de vorbă cu mine, una cu păru prins în coadă, în pantaloni scurți, tricou și papuci.