De câteva zile mă chinuie un dor de ducă…unul din ăla grav, care mă face să umblu de nebună pe site-uri, după bilete de avion. Și după ce am călătorit astăzi, cu mouse-ul, prin Barcelona, Roma, Sicilia, Veneția, Faro, Malaga, am zis să-mi bag mințile-n cap și să călătoresc în timp. Nu, nu s-a inventat mașina aia, sau nu am eu acces la ea, deci în timpul trecut, că tot nu mai reușesc să termin Vacanța în România. Pentru că, deși n-avem drumuri, nu reușim să aplicăm legea, suntem praf la capitolul igienă, și multe altele, am scris aici, nu mai insist, România are și locuri frumoase. Plus că eu una chiar m-am simțit bine- am strâns gașca, am văzut filme, am ascultat muzică, am vizitat, ne-am distrat, ce să nu-ti placă? Așadar, ca gândul ca vântul, mergem la Sâmbăta de Sus și la cea de Jos, la cetățile Râșnov și Făgăraș, și la final dăm o raită prin Sibiu.
Deși Sâmbăta de Sus e mai vestită ca cea de Jos, eu zic să mergem întâi la Sâmbătat de Jos, la herghelia de cai lipițani. E cam deprimant locul, mai ales când imediat ce intri vezi palatul Brukenthal gata să pice, dar caii sunt atât de frumoși încât mai uiți un pic de faptul că nu știm să avem grijă de patrimoniu.
Cu nume impunătoare – Maestoso, Pluto, Neapolitano, Favory, Conversano, Siglavy-Capriola, Tulipan – lipițanii se uita la vizitatori de sus.
Nu știam, dar de asta există site-ul Romsilva, lipițanul este principala rasă care se întâlnește la marile școli de dresaj academic din lume, datorită eleganței și temperamentului. În fiecare sâmbătă, la ora 11, caii de la Sâmbăta de Sus își arată și ei eleganța și temperamentul, la show-ul ecvestru (20 de lei intrarea, 10 pentru copii). Doar că noi nu am știut de el așa că l-am ratat.
Herghelia e deschisă zilnic, de la 10 la 18.00. Biletul costă 10 lei (5 pentru copii). E fain că pun la dispoziție și plimbări cu poneii (5 lei) sau plimbări cu trăsura (120 de lei). Pentru călărie trebuie rezervat în avans (100 de lei/oră, ăsta e singurul număr pe care l-am găsit pe site: (0268) 51 76 8)
Herghelia a fost înființată în 1874, în 1913 a fost mutată în Ungaria, la Babolna, iar în 1920 a fost reînființată la Sâmbăta de Jos (caii din rasa Lipițan provin de la Herghelia Lipita din Slovenia unde procesul de selecție pentru această rasă a început înca din 1580 – tot Romsilva să trăiască, site-ul adică, nu instituția care lasă să pice palatul).
Palatul, celălat Brukenthal, nu cel de la Sibiu, ridicat în secolul 18, e ascuns sub niște afișe. Văzând benzile acelea ai impresia, și speranța, că poate e în renovare, nu e, e în conservare, cum bine a zis, ironic, ghidul hergheliei. Terenul aparține Romsilva și se pare că nu există bani pentru a scăpa clădirea, monument instoric, de la pierire. Bine că se găsesc însă bani pentru altele…
Sâmbăta de Sus e cunoscută mai ales pentru mânăstirea cu același nume, sau mânăstirea brâncovenească, deși citisem la un moment dat că până la urmă nu ar fi făcută de Brâncoveanu. Pe site-ul ei scrie însă așa: În jurul anului 1696, vechea biserică, construită probabil din lemn a fost refăcută în piatră şi cărămidă de domnitorul Constantin Brâncoveanu, menţionat în scrieri drept cel mai vechi dintre ctitorii mânăstirii de la Sâmbăta de Sus. Întrucât vechea inscripţie din vremea lui Constantin Brâncoveanu a dispărut, nu se cunoaşte prea bine anul ctitoriei, ceea ce a dat naştere la mai multe supoziţii. În lipsa inscripţiei originale, data construcţiei mănăstirii poate fi dedusă de pe o însemnare făcută pe un Triod, tipărit la Buzău în 1701, unde se specifică: Acest Triod ni s-a dat de pomană de măria sa vodă Io Constantin B. Brâncoveanu voevod mânăstirii din satul măriei sale de la Sâmbăta de Sus, văleat 7209 (=1701).
Sinceră să fiu puțin îmi pasă, important e că locul e chiar simpatic, interioarele nu m-au impresionat, exteriorul da, e plin de flori, miroase peste tot a trandafiri, și a tămâie, e liniște, deși e ceva lume, e plin de comercianți (vând suveniruri, dulciuri) și, foarte important, există un automat de cafea. Râdeți voi, dar după ce am gustat cafea de la pensiunile din sat, și după ce într-o zi am mers până la Făgăraș după o cafea decentă, am zis aleluia când am dat de izvorul tămăduirii somnului și capului.
Locul e luat cu asalt în fiecare lună august, pe 15, dacă nu mă înșel, un hram ceva, nu știu și nici nu caut, ciudat meșteșug de tâmpenie sau de făcut bani, alegeți voi.
Să mergem și la Cetatea Râșnov, dacă tot suntem în zonă. 10 lei biletul de intrare, alți 1o lei dacă vreți ghid audio, și alți 4 lei dacă urcați spre cetate cu tracto-trenulețul:D Oricum drumul e scurt, mers lejer, cel mult 15 minute.
Cetatea e chiar faină, nu e cu nimic mai prejos față de alte castele medievale de prin Franța de exemplu. Poate doar la capitolul grijă. Unele dintre pietrele alea par cam periculoase, abia se mai țin. De sus se vede până hăăt departe. E plin de comercianți cu lucrușoare chiar faine (am pus ochii pe niște ii…erau însă cam scumpe și nici n-avem chef să probez). Și nu vă duceți la baie, repet, nu vă duceți la baie!
Orășelul nu arată nici el rău, merită luat la pas. Despre cetate și ce mai e de văzut prin oraș AICI. Dacă aveți timp și chef puteți trece și pe la Peștera Valea Cetății, e la cel mult 2 kilometri de Râșnov, noi am zis pas (15 lei biletul, 10 pentru cei mici).
Mai aveți chef de o cetate? Haideți la Făgăraș!
Oglindită în apă, cetatea Făgărașului e o oază de frumos în orașelul acela care mie mi-a părut trist rau.
Mi-au plăcut gangul care deschide calea în cetate, bicla spijinită de peretele scorojit, lebedele de pe apă (păzite, că altfel sigur sfârșeau în vreo oală).
Cetatea poate fi vizitată gratuit (am văzut acum doar curtea interioară, restul e în lucru, semn bun așadar). Info AICI.
Înainte de a pleca spre casă am zis să dăm o fugă și la Sibiu.
Ce mi place la Sibiu:
- casele cu ochi
- geamurile cu flori și obloane colorate (deși ne-am oprit la unul dintre ele, să facem o poză, și s-a auzit o voce isterică – ce faceți la geamul meu?!)
- podul Minciunilor (pe care se pozau de zor niște miri, să înceapă bine căsnicia)
- scara care duce spre pod
- langoșile de pe strada mare care dă în piață
- faptul că mai mereu se organizează câte ceva în centrul vechi
- clădirile vechi și colorate
- curțile interioare ce te lasă un pic în casa celor ce locuiesc acolo
- kurtos kalacs-ii
- balconul meu (I wish)
Gata, m-am plimbat și azi. Pot să dorm liniștită. Până când nu știu 😀
PS: mai multe poze pe pagina de facebook a vacantelor; am scris pe blogul Adevărul câți bani aduce turismul
Avem o tara superba, avem cu ce ne lauda, pacat ca nu prea stie romanul sa aprecieze si sa aibe grija de toate locurile astea de poveste. Cine stie, poate in viitor lucrurile se vor schimba si cei care trebuie sa se ocupe de restaurarea cladirilor si drumurilor, nu-si vor mai baga banii in propriile buzunare ci vor incepe sa faca ceea ce e necesar! Amin!
sper din tot sufletul (dar nu prea am incredere)
La Rasnov si la Fagaras vreau sa merg si eu candva. Sibiul l-am vazut, e fain. Am fost si la Sambata, dar cu ceva ani in urma, nu-mi mai amintesc prea clar locul… E trist ca nu avem grija mai mult de toate obiectivele astea, ca vorba ta, bani pentru altele se gasesc, pentru monumente nu :D.
nu se vrea, desi se pot scoate o gramada de bani din turism (macar asa daca s-ar gandi, ca e clar ca li se rupe de istorie, arhitectura, natura, macar de s-ar gandi cum sa faca bani)