Punct de pornire: Sinaia. Ideea principala: Transfagarasanul. Cum sa te bucuri cat mai mult de excursie? Oprindu-te peste tot unde gasesti ceva demn de timpul tau – si sunt o droaie de astfel de motive! Pe ale mele, le vedeti ceva mai jos, cu mici explicatii (pe cat posibil numele locului, cat imi mai aduc aminte) si niscaiva comentarii, pe un fundal general de “gura cascata” de uimire.

De la Sinaia, pe culoarul Rucar-Bran se merge bine. Noi am trecut prin Campulung Muscel (dezolant oras), ca sa ajungem la Curtea de Arges. Imediat dupa Campulung Muscel este o portiune de drum absolut infernala (gropi, gropi, gropi, pe o sosea pavata cu placi de beton). Dupa care, urmeaza un drum minunat, cel din poza de mai sus, prin creierii muntilor…Dumnezeu stie de ce la deal nu se poate face un drum macar decent, iar pe munte da!?! In fine, tot urcand pe soseaua intortocheata si perfect asfaltata, ajungi la barajul Vidraru: o minunatie de peisaj!

ro

Daca te poti desprinde sa mergi mai departe, si nu hotarasti ad-hoc sa ramai la una din pensiunile din zona, ai parte de peisaje alpine pana aproape de Curtea de Arges. Daca ai noroc, te intalnesti pe drum si cu o turma de oi, nu de alta, da’ parca prinde bine sa mai vezi cu ochii tai de unde vine mancarea cea de toate zilele…Copiii sunt innebuniti dupa asa o experienta, nici nu se compara cu apatia de la gradina zoologica.

Ei, si pana la urma, dupa asemenea aventuri, ajungem si la Curtea de Arges, unde aveam cazare la Casa Pelerinul (chiar langa manastire, recomand fara retineri pensiunea, care tine, cred, de Patriarhie). Orasul Curtea de Arges e relativ plictisitor, noi doar l-am tranzitat cu masina pentru a ajunge la Casa Pelerinul, si nu ne-a convins sa revenim pentru a-l vizita. Manastirea este insa ceva ce merita vazut, iar avantajul e ca amplasarea e ferita de centru, astfel incat oraselul poate fi ignorant complet, mai ales daca ai cazare chiar langa zidul gros de piatra al manastirii. In cazul in care suna prea ecumenic, tin sa mentionez ca pensiunea are mancare buna, mai ieftina decat la Bran ori Sinaia si te poti cinsti cu bere si vin fara nici o problema.

Mai departe, la drum catre cabana Balea Lac. Munti masivi, unii golasi, altii impaduriti, insirati intr-un spatiu deschis, vast, de te face sa te simti mic, mic de tot, si bucuros ca ai ajuns sa vezi asa minunatii. E greu sa te decizi unde opresti masina ca sa admiri totul in voie; probabil ca traseul acesta ar fi cel mai frumos de facut la picior…data viitoare.

Din loc in loc gasesti tarabe cu mancaruri felurite, de la sorici fierti ori afumati, pana la turta dulce, inghetata de fistic si mai stiu eu ce…

Ei, si cireasa de pe tort, Cabana Balea Lac! Desi am nimerit din nou la varf de sezon, mai nimic nu ne-a putut impiedica sa ne bucuram de locatie. O cabana pe malul unui lac de munte, inconjurat de pereti masivi, ca intr-o caldare imensa. Fiecare moment al zilei are lumina lui si se reflecta diferit pe stancile dimprejur. Rasaritul si apusul sunt cu adevarat dramatice, ceva la care te astepti, teoretic, dar care te uimeste oricum, minut cu minut. Stai pe terasa chiar deasupra apei si, in timp ce lenevesti asupra unei cesti de cafea, te uiti la pastravi cum inoata in apa curata-curata – rezervatie naturala! desi am vazut un pescar braconier dis’ de dimineata.

De la cabana poti porni pe o sumedenie de trasee, nu prea greu de facut, daca te tine sa mergi cateva ore bune.  Am uitat sa mentionez ca rezervarile pentru cazare, atat la Casa Pelerinul, cat si la Cabana Balea Lac, pot fi facute online (trimitand un e-mail). Deci nu numai ca se poate, dar chiar se intampla! Si nu am avut probleme de nici un fel.

pic.28.jpg pic.30.jpg pic.31.jpg pic.32.jpg

Pe aici am plecat de la Balea Lac, inapoi catre Sinaia, cu mare parere de rau.

Pana la Sinaia, ne-am oprit la Sambata de Jos (si Sambata de Sus, sunt foarte aproape), sa vizitam herghelia de armasari Lipitani si Manastirea Sambata de Sus.

pic.36.jpg
 

Am mancat pe saturate la o pensiune pe langa care am trecut (daca vreti sa mancati si altceva decat cartofi prajiti si friptura, va trebui sa opriti la mai multe pensiuni, si sa va inarmati cu rabdare, eventual veti gasi si locul acela cu ciorba de mai multe feluri, ardei copti, legume la gratar, fasole etc.)

Ultima oprire inainte de Sinaia a fost Cetatea Fagaras, o fortareata medievala care ar merita mai multa atentie si fonduri de restaurare. Printre multele intrebuintari la care a fost supusa de-a lungul secolelor, s-a numarat si aceea de inchisoare comunista, din cate am inteles. E un loc plin de istorie, dar cam lasat in voia inertiei (cat mai tine, tine, investitii majore-ioc). Eu l-am vizitat cu placere, pe principiul ca nu tot ceea ce merita vazut e absolut minunat de la prima vedere. Prin urmare, recomand.

Dupa asa o excursie, ne-au mancat talpile sa facem si un traseu la picior. De la Busteni se poate lua telecabina pana la Babele (dupa aproximativ 2 ore de stat la coada, ca de’… e sezon). De la locul unde te lasa telecabina te poti duce la Sfinx si la Babele, insa noi am mers in alta directie, ca sa evitam aglomeratia. Planul de bataie era sa ajungem la Cruce si de acolo la cabana Caraiman, urmand sa coboram cu atentie si grija pana la Busteni, pe Jepii Mici. Traseul e marcat (asta daca esti genul care da atentie la detalii, si pe munte e bine sa faci chestia asta, sau sa ai pe cineva cu tine care sa o faca) si pe portiunile mai periculoase sunt instalate lanturi sau cabluri de care te poti tine. Pentru un neinitiat in ale muntelui, coborasul a fost greu, dar a meritat si l-as face din nou cu urmatoarea ocazie! Cred ca imaginile urmatoare vorbesc de la sine…

pic.43.jpg pic.44.jpgpic.57.jpgpic.45.jpg pic.48.jpg pic.49.jpg pic.51.jpg

 

Toate astea pot fi facute intr-un interval de cam 2 saptamani, chiar si mai putin, daca planuiesti cat de cat dinainte cam pe unde vrei sa ajungi. La anul sper sa mai am si altele de povestit, despre cum e sa fii calator in Romania, pentru ca am prins gust!

PS: Ina a inceput vacanta aici.